Decizia nr. 263/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ în Dosarul nr. 1.686/1999.

La apelul nominal răspunde Constantin Stamate, lipsind Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezenta lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 15 și ale art. 16 din Constituție, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.686/1999, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială. Excepția a fost ridicată din oficiu de instanța de judecată într-o cauza civilă ce are ca obiect cererea de anulare a doua decizii de pensie, cerere formulată de Constantin Stamate împotriva Direcției generale de muncă și protecție socială a municipiului București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ considera ca prin dispozițiile

art. 62^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1977

"se creează o inegalitate între pensiile stabilite persoanelor care au lucrat, fără a avea vocație la pensie, și cei care au avut vocație la pensie [...]", ceea ce încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, precum și pe cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Se arata, în esenta, ca recalcularea pensiei în cazul unei persoane care după emiterea deciziei continua sa lucreze o perioadă mai mica de 5 ani nu poate fi facuta în același fel cu recalcularea pensiei persoanei care după pensionare lucrează o perioadă mai mare de 5 ani. În acest din urmă caz, prin

art. 62^1 alin. (2) din Legea nr. 3/1977

s-a creat posibilitatea ca recalcularea pensiei să se facă folosind ca baza de calcul fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, fie salariile realizate în ultimii 5 ani de activitate. Referindu-se și la jurisprudenta Curții Constituționale, Guvernul susține ca diferența de situații existenta justifica tratamentul juridic diferit, astfel că nu se poate retine încălcarea dispozițiilor constituționale cu privire la egalitatea în drepturi. De asemenea, se precizează ca "la punerea în plata a pensiilor suspendate se aplică indexarile ce s-au acordat după calcularea pensiei".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 62^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială. Acest text de lege a fost introdus prin

art. I pct. 16 din Decretul-lege nr. 70/1990

privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la pensii, asigurări sociale și ocrotiri sociale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 9 februarie 1990, și are următorul cuprins:

"(1) Pensionării pentru limita de vârsta care și-au continuat activitatea pot cere recalcularea pensiei de asigurări sociale prin adăugarea timpului lucrat după pensionare. Recalcularea se face avându-se în vedere baza de calcul folosită la stabilirea inițială a pensiei.

(2) Pensionării care au lucrat după stabilirea pensiei pentru limita de vârsta o perioadă de cel puțin 5 ani pot cere recalcularea pensiei folosind ca baza de calcul, potrivit prevederilor art. 10 și 21, fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, fie salariile realizate în ultimii 5 ani de activitate."

Instanța de judecată considera ca aceste dispoziții legale contravin următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile." ;

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara."

Analizând aceste prevederi constituționale, Curtea nu poate retine ca fiind pertinente pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate decât pe cele ale art. 15 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1), deoarece, în mod evident, celelalte texte constituționale nu au nici o legătură cu dispozițiile legale criticate.

În aceste condiții Curtea constata ca dispozițiile

art. 62^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1977

nu contravin principiului neretroactivitatii legii, statuat în art. 15 din Constituție, deoarece aceste dispoziții legale, reglementand modul de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, nu aduc atingere dreptului la pensie, consacrat prin art. 43 alin. (2) din Constituție, care prevede: "Cetățenii au dreptul la pensie, [...] și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege."

În legătură cu critica de neconstituționalitate privind inegalitatea dintre modul de recalculare a pensiei pentru persoanele care au lucrat mai puțin de 5 ani după stabilirea pensiei pentru limita de vârsta și modul de recalculare a pensiei pentru persoanele care au lucrat mai mult de 5 ani după stabilirea pensiei, Curtea constata ca aceasta sustinere nu este intemeiata. Diferența de tratament juridic aplicat celor două categorii de pensionari este justificată prin caracterul diferit al situațiilor juridice în care acestea se afla datorită perioadelor lucrate după stabilirea inițială a pensiei, ceea ce în materia pensiilor este determinant, conform legislației în vigoare. De altfel, faptul ca principiul constituțional al egalității în drepturi nu este echivalent cu uniformitatea, ci, dimpotriva, presupune dreptul la diferența de tratament juridic în situații diferite, a fost recunoscut constant în jurisprudenta Curții Constituționale. În acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994; Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996; Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000. Aceasta jurisprudenta a Curții Constituționale cu privire la aplicarea principiului egalității este în deplina concordanta cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminarii din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferența de tratament juridic săvârșită în situații similare, fără o justificare obiectivă și rezonabila (de exemplu, prin hotărârea pronunțată în cazul "Marckx contra Belgiei", 1979). De asemenea, Anexa la Carta socială europeană revizuită, ratificată de România prin

Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevede în Partea a V-a, articolul E ca "O diferența de tratament intemeiata pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată ca discriminatorie".

Fața de cele arătate excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ în Dosarul nr. 1.686/1999.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2000.