Hotărârea nr. 16/1993

Până la alegerea Biroului permanent lucrările Senatului sunt conduse de cel mai în vârsta senator, asistat de 4 secretari desemnați dintre cei mai tineri senatori.

Imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către președintele de vârsta sau de către unul ori mai mulți secretari atrage de drept înlocuirea acestora cu următorii senatori, potrivit acelorași criterii.

Până la alegerea Biroului permanent pot avea loc dezbateri numai cu privire la validarea mandatelor de senator.

Pentru validarea mandatelor Senatul alege în prima sa ședința o comisie compusa din 12 senatori, care să reflecte configurația politica a Senatului rezultată din alegeri.

Nu pot face parte din comisia de validare senatori împotriva cărora au fost înregistrate sesizări de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei.

Numărul senatorilor care vor fi propuși în comisia de validare de către fiecare partid sau formațiune politica este în funcție de numărul senatorilor acestora.

Propunerile pentru stabilirea numărului de senatori ce revine fiecărui partid sau formațiune politica se fac de reprezentanții acestora și se transmit secretarilor. Președintele de vârsta prezintă Senatului aceste propuneri, în ordinea numărului de senatori ai fiecărui partid sau ai fiecărei formațiuni politice. Senatul hotărăște asupra propunerilor cu votul majorității senatorilor prezenți.

Componenta comisiei se aproba de Senat cu votul majorității senatorilor prezenți.

Biroul comisiei de validare repartizează grupelor de lucru dosarele complete primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea senatorilor, cu excepția celor referitoare la membrii comisiei.

Verificarea legalității alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de biroul comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de cei 9 membri ai grupelor de lucru.

Biroul comisiei de validare și grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de senator, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea acesteia. Propunerile se adoptă cu votul majorității membrilor comisiei.

După expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.

Comisia de validare se pronunța și asupra contestațiilor depuse la aceasta comisie, în termen de 3 zile de la constituirea sa.

Contestațiile pot fi depuse, sub sancțiunea decăderii, până la adoptarea prin vot a raportului de către comisia de validare. Contestațiile pot fi formulate de cetățeni români cu drept de vot și de persoanele juridice române interesate.

Senatul se pronunța printr-un singur vot asupra listei cuprinzând numele și prenumele senatorilor propuși pentru validare. Senatul dezbate și se pronunța prin vot cu privire la fiecare senator propus pentru invalidarea mandatului.

Validarea sau invalidarea mandatelor de senator se face cu votul majorității senatorilor prezenți.

După validare senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare.

Un grup parlamentar poate fi constituit și poate funcționa pe toată durata legislaturii dintr-un număr de cel puțin 7 senatori, care au fost aleși pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice.

Senatorii care au candidat pe listele unei coalitii electorale și care fac parte din partide sau formațiuni politice diferite se pot constitui în grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor respective, în condițiile alin. (2).

Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar.

Senatorii aleși ca independenți se pot afilia unuia dintre grupurile parlamentare constituite potrivit art. 15 alin. (1) și (2).

Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum și constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid sau unei formațiuni politice care nu a participat la alegeri sau care nu a obținut locuri în Senat în urma alegerilor sunt interzise.

Senatorii care părăsesc un grup parlamentar constituit potrivit art. 15 alin. (1) și (2) nu se pot afilia altui grup parlamentar și nu pot reprezenta partide sau formațiuni politice care nu au obținut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri.

Senatorii aleși ca independenți sau deveniti independenți prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar.

Președintele grupului are următoarele atribuții:

a) propune Senatului reprezentanții grupului în comisia de validare;

b) prezintă Senatului componenta nominală a grupului parlamentar;

c) reprezintă grupul în negocierile pentru compunerea Biroului permanent, pentru compunerea birourilor comisiilor permanente, precum și pentru compunerea comisiilor Senatului;

d) propune candidații grupului pentru funcțiile din Biroul permanent;

e) participa la ședințele Biroului permanent ori de câte ori este invitat;

f) poate cere încheierea dezbaterilor în Senat;

g) poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor permanente propuși de grupul pe care îl reprezintă;

h) informează membrii grupului asupra activităților Senatului și ale comisiilor Senatului;

i) reprezintă grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului;

j) da mandat unuia dintre vicepreședinți pentru înlocuirea sa.

Vicepreședintele grupului îl înlocuiește pe președinte în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului.

Secretarul grupului tine evidenta prezentei și asigura redactarea proceselor-verbale.

Președintele grupului prezintă Senatului denumirea acestuia, precum și componenta lui numerică și nominală.

Succesiunea prezentarilor se stabilește de președintele de vârsta al Senatului, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.

Orice modificare intervenita în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunoștința în scris președintelui Senatului.

Președintele Senatului informează senatorii în ședința publică asupra modificărilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare.

Grupurile parlamentare, în funcție de mărimea lor, își constituie un secretariat tehnic a cărui structura se stabilește de Biroul permanent. Numirea și salarizarea membrilor acestuia se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, cu contract de muncă pe durata determinata, corespunzătoare legislaturii. Numirea în și revocarea din funcție se fac la propunerea grupului parlamentar respectiv.

Grupurile parlamentare dispun, de asemenea, de logistica necesară în vederea desfășurării activității, precum și de mijloacele de transport, stabilite de Biroul permanent în funcție de mărimea grupurilor.

După constituirea legală a Senatului se aleg președintele Senatului și ceilalți membri ai Biroului permanent al acestuia.

Biroul permanent al Senatului se compune din: președintele Senatului, 4 vicepreședinți, 4 secretari și 2 chestori. Președintele Senatului este și președintele Biroului permanent.

Repartizarea funcțiilor în Biroul permanent se stabilește prin negocieri între reprezentanții grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politica a Senatului asa cum rezultă din constituirea inițială a grupurilor parlamentare. În cazul în care nu se ajunge la un acord, problema se supune votului Senatului.

Președintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele și prenumele tuturor candidaților propuși de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.

Este declarat ales președinte al Senatului candidatul care a întrunit la primul tur de scrutin votul majorității senatorilor.

Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, la care participa primii 2 candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi sau, după caz, primul clasat și candidații care s-au clasat pe locul al doilea cu un număr egal de voturi; va fi declarat președinte al Senatului candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor exprimate.

În caz de egalitate de voturi se organizează un nou tur de scrutin.

Alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.

În vederea depunerii propunerilor Senatul stabilește numărul de locuri din Biroul permanent care revine fiecărui grup parlamentar în condițiile art. 22 alin. (3). Propunerile se transmit președintelui Senatului.

Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. (1) și repartizate conform alin. (2) se fac de președinții grupurilor parlamentare. Propunerile se înaintează președintelui Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu buletine.

La primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care a obținut votul majorității senatorilor.

Dacă un candidat nu a obținut numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, candidatul urmând să fie declarat ales dacă a obținut votul majorității senatorilor prezenți.

În cazul în care un candidat nu a obținut nici după cel de-al doilea tur de scrutin numărul necesar de voturi, grupul parlamentar în cauza va face o alta propunere, care se supune aceleiași proceduri de vot. Procedura se repeta până la alegerea unui reprezentant al acelui grup parlamentar în funcția stabilită în Biroul permanent al Senatului.

Membrii Biroului permanent pot fi revocați înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă, prin votul majorității senatorilor. Votul este secret și se exprima prin bile.

Cererea de revocare se supune aprobării Senatului după 3 zile de la înregistrare, dar nu mai târziu de 10 zile.

Biroul permanent al Senatului are următoarele atribuții:

a) propune Senatului datele de începere și de terminare ale fiecărei sesiuni a Senatului, conform art. 63 din Constituție;

b) solicita președintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinară;

c) supune aprobării plenului Regulamentul Senatului, precum și propunerile de modificare a acestuia;

d) pregătește și asigura desfășurarea în bune condiții a lucrărilor Senatului;

e) primește proiectele de lege și propunerile legislative și sesizează comisiile permanente în vederea întocmirii rapoartelor și a elaborării avizelor, dispune difuzarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative și a rapoartelor tuturor senatorilor;

f) întocmește proiectul ordinii de zi a ședințelor Senatului și programul de activitate, cu participarea președinților grupurilor parlamentare, a președinților comisiilor permanente și cu consultarea reprezentantului Guvernului pentru relația cu Parlamentul;

g) organizează relațiile Senatului cu parlamentele altor state și cu organizațiile parlamentare, stabilește componenta nominală a delegatiilor;

h) analizează și supune dezbaterii Senatului propunerile Comisiei de politica externa privind orientările generale ale politicii externe a României sau programele de politica externa;

i) supune spre aprobare Senatului componenta delegatiilor permanente la organizațiile parlamentare mondiale, europene sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare;

j) prezintă Senatului proiectul de buget al acestuia și contul de încheiere a exercițiului bugetar;

k) exercita controlul financiar-contabil și ia hotărârile ce se impun în acest domeniu;

l) supune aprobării Senatului structura serviciilor acestuia;

m) propune Senatului numirea secretarului general;

n) aproba statul de funcții și regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general, precum și regulamente privind desfășurarea activității serviciilor Senatului;

o) controlează serviciile Senatului;

p) aproba regulamentul privind paza, accesul și serviciul de permanenta în sediul Senatului;

r) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, de prezentul regulament sau însărcinări date de Senat.

Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemnează în procese-verbale și în stenograme.

Președintele Senatului are următoarele atribuții:

a) convoacă Senatul în sesiuni ordinare și extraordinare;

b) conduce lucrările Senatului, asistat de 2 secretari;

c) acorda cuvântul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, stabilește ordinea votării, anunta rezultatul acesteia și proclama rezultatul votului;

d) asigura menținerea ordinii în timpul dezbaterilor și respectarea regulamentului;

e) conduce lucrările Biroului permanent;

f) reprezintă Senatul în relațiile cu Președintele României, Camera Deputaților, Guvernul și Curtea Constituțională;

g) reprezintă Senatul în relațiile interne și externe;

h) poate sesiza Curtea Constituțională în condițiile prevăzute la art. 144 lit. a) și b) din Constituție;

i) dispune de fondul președintelui, conform legii și în limitele prevederilor bugetare;

j) aproba decontarea cheltuielilor pentru deplasarile în străinătate pe care le-a dispus;

k) aproba indemnizațiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaborator, precum și decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate pentru audieri la Senat;

l) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de prezentul regulament sau însărcinări date de Senat.

Președintele Senatului asigura interimatul funcției de Președinte al României, conform art. 97 din Constituție.

Vicepreședinții îndeplinesc, în ordinea stabilită de Biroul permanent, atribuții ale președintelui, la solicitarea sau în absenta acestuia.

În perioada în care președintele Senatului asigura interimatul funcției de Președinte al României atribuțiile președintelui Senatului se exercită de unul dintre vicepreședinți, ales prin vot secret, cu majoritatea voturilor senatorilor.

Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Senatului, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Senatului proiectul de buget și încheierea exercițiului bugetar anual, asigura menținerea ordinii în sediul Senatului și îndeplinesc orice alte sarcini, în conformitate cu dispozițiile președintelui Senatului și ale Biroului permanent.

La sfârșitul fiecărei sesiuni chestorii prezintă Senatului un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.

Senatul își constituie comisii permanente și poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.

Senatul constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Camera Deputaților.

Numărul, denumirea și competența fiecărei comisii, precum și numărul membrilor acestora se hotărăsc de către Senat, la propunerea Biroului permanent.

Componenta comisiilor se stabilește potrivit configurației politice a Senatului rezultate din constituirea inițială a grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanții grupurilor parlamentare.

Opțiunile senatorilor se prezintă de grupurile parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent. Propunerile de membri ai comisiilor se fac de președinții grupurilor parlamentare, cu respectarea prevederilor alin. (1). În cazul în care nu se ajunge la un acord Senatul hotărăște prin vot deschis.

Senatul aproba componenta nominală a fiecărei comisii cu votul deschis al majorității senatorilor prezenți.

În aceleași condiții se aproba și revocarea unor membri ai comisiei, la solicitarea grupurilor parlamentare care i-au propus inițial.

În prima lor ședința, convocată de președintele Senatului, comisiile își aleg birourile, compuse dintr-un președinte, 1-2 vicepreședinți și 1-2 secretari. În componenta de ansamblu a birourilor se va urmări pe cat posibil respectarea configurației politice a Senatului.

Membrii birourilor comisiilor pot fi revocați înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă, prin votul majorității membrilor comisiei. Grupul parlamentar care a cerut revocarea poate solicita înlocuirea senatorului revocat din funcție cu un alt membru al grupului parlamentar care face parte din comisie.

Convocarea ședințelor comisiei se face de președintele acesteia sau, în lipsa sa, de un vicepreședinte care îl înlocuiește, potrivit programului de lucru al Senatului.

În timpul sesiunii ședințele comisiilor pot avea loc în același timp cu cele ale plenului, cu încuviințarea acestuia.

În afară programului de lucru, în cadrul sesiunii, comisiile pot fi convocate și pot tine ședințe cu aprobarea sau din dispoziția Biroului permanent.

Ședințele comisiilor nu sunt publice.

În interesul desfășurării lucrărilor comisiile pot invita sa participe la dezbateri specialiști sau reprezentanți ai autorităților publice și ai unor organizații neguvernamentale.

Condițiile în care reprezentanții mijloacelor de informare în masa au acces la lucrările comisiilor se stabilesc de plenul acestora.

Reprezentanții Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a conducătorilor unor instituții publice, situație în care prezenta acestora este obligatorie; data la care are loc ședința comisiei va fi adusă la cunoștința invitaților cu cel puțin 3 zile înainte.

La ședințele comisiilor pot participa și senatori din alte comisii, fără a avea drept de vot.

Biroul comisiei hotărăște condițiile și limitele participării personalului de specialitate al Senatului la ședințele comisiilor.

Comisiile lucrează legal în prezenta majorității membrilor lor.

Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți. În caz de paritate votul președintelui sau, după caz, al înlocuitorului acestuia este hotarator.

După încheierea dezbaterilor sau a efectuării lucrării aflate în examinare comisia desemnează dintre membrii săi, la propunerea președintelui, unul sau mai mulți raportori.

Raportorii se vor îngriji de întocmirea raportului sau avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia prin vot.

Rapoartele și avizele vor cuprinde, pe lângă opinia majorității membrilor comisiei, și părerile contrare, motivate, ale celorlalți senatori din comisie, la cererea expresă a acestora.

Lucrările comisiilor se consemnează în procese-verbale și pot fi stenografiate.

Senatorii care nu sunt membri ai comisiei pot consulta la sediul comisiei actele și documentele acesteia, cu încuviințarea biroului comisiei, fără strămutarea lor și fără ca lucrările comisiei să fie stanjenite.

Acte și documente ale comisiilor pot fi consultate și de alte persoane interesate decât membrii Senatului, numai cu aprobarea biroului comisiei.

Toate actele și documentele emise de comisie vor fi semnate de președinte și de secretar.

Secretarul comisiei supraveghează evidenta și păstrarea tuturor actelor și documentelor comisiei de personalul de specialitate al acesteia.

2. Comisiile permanente

Comisiile permanente sunt alese pe toată durata mandatului Senatului.

Comisiile permanente sunt următoarele:

I. Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari;

II. Comisia economică;

III. Comisia pentru privatizare;

IV. Comisia pentru buget, finanțe și bănci;

V. Comisia pentru agricultura, industrie alimentara și silvicultura;

VI. Comisia pentru politica externa;

VII. Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranța naționala;

VIII. Comisia pentru drepturile omului și minorități;

IX. Comisia pentru munca și protecție socială;

X. Comisia pentru învățământ și știința;

XI. Comisia pentru cultura, culte, arta și mijloace de informare în masa;

XII. Comisia pentru administrația publică și organizarea teritoriului;

XIII. Comisia pentru cercetarea abuzurilor și petiții;

XIV. Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret și sport.

În termen de 30 de zile*) de la data intrării în vigoare a prezentului regulament comisiile permanente își elaborează regulamente proprii, care se aproba de Biroul permanent al Senatului. Acestea vor preciza și domeniile lor de activitate.

-----------------

Notă

*) Termenul curge începând cu data intrării în vigoare a

Hotărârii Senatului nr. 5/2001 .

Fiecare senator este obligat să facă parte dintr-o singura comisie permanenta. Același senator poate face parte dintr-o a doua comisie permanenta. Pe durata mandatului orice senator își poate schimba opțiunea.

Președintele Senatului și senatorii, membri ai Guvernului, nu fac parte din comisiile permanente pe durata exercitării acestor funcții.

Calitatea de membru al comisiei poate inceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte senatorul. În acest caz același grup parlamentar poate propune un alt senator pentru a fi ales membru al comisiei.

Orice comisie permanenta care se considera competența cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativă sau un amendament, trimise de Biroul permanent altei comisii, poate solicita Biroului permanent sa îi fie transmise spre avizare.

În caz de refuz din partea Biroului permanent Senatul hotărăște asupra solicitării comisiei prin votul majorității senatorilor prezenți.

Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competența în fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea lor către acea comisie, în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.

În caz de refuz din partea acestuia se procedează potrivit art. 60 alin. (2).

La fel se procedează și în caz de conflict de competența între comisii.

Comisia permanenta sesizată în fond comunică în scris celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă termenul în care să îi fie remise avizele acestora.

În cazul nerespectării acestui termen comisia sesizată în fond poate redacta raportul fără sa mai aștepte avizul sau avizele respective.

În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ și la toate amendamentele primite. În cazul propunerilor respinse se menționează motivele avute în vedere.

Raportul cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări și se înaintează Biroului permanent.

Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de către comisia sesizată în fond și, numai dacă aceasta considera necesar, și de o alta comisie.

Pentru observațiile formulate în plen cu privire la probleme de redactare avizarea se face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond.

Data amendamentului este data înregistrării sale la comisie, care va tine o evidenta specială a tuturor amendamentelor depuse.

Orice comisie permanenta poate iniția o ancheta parlamentară, în limitele competentelor sale materiale, privitoare la activitatea desfășurată de un minister sau de alta autoritate publică.

Pentru a obține încuviințarea comisia permanenta va prezenta o cerere scrisă, temeinic motivată, adoptată cu votul majorității membrilor săi, în care vor fi enunțate obiectivele și scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare și termenul de depunere a raportului.

Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum și dacă raportul se supune dezbaterii și aprobării Senatului.

Persoanele invitate pentru audiere vor fi înștiințate despre aceasta cu cel puțin 5 zile înainte. Cheltuielile de deplasare și, eventual, de cazare vor fi suportate din bugetul Senatului.

Prezenta la audieri este obligatorie.

Procedura audierii este cea prevăzută în regulamentul comisiei permanente.

3. Comisii speciale

La propunerea Biroului permanent Senatul poate constitui, prin hotărâre, comisii speciale pentru avizarea unor proiecte de lege complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înființare a comisiei. Proiectele de lege astfel avizate și propunerile legislative elaborate de comisie nu vor mai fi supuse examinării altor comisii.

Prin aceeași hotărâre se vor preciza senatorii care compun comisia și biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent, precum și termenul în care va fi depus raportul comisiei.

Membrii comisiilor speciale își păstrează și calitatea de membri ai comisiilor permanente.

Celelalte probleme legate de organizarea și funcționarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 39-55 nu sunt îndestulătoare.

4. Comisii de ancheta

La cererea unei treimi din numărul membrilor săi Senatul va putea hotărî înființarea unei comisii de ancheta, fiind aplicabile prevederile art. 39-55, 69 și ale art. 70 alin. (2) și (4).

La cererea motivată a comisiei Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz comisia este obligată să prezinte un raport preliminar.

Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii.

După dezbaterea raportului Senatul adoptă o hotărâre cu privire la acesta.

5. Comisii de mediere

Dacă una dintre Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea adoptată de cealaltă Camera, președintele Senatului, împreună cu președintele Camerei Deputaților, prin intermediul unei comisii paritare, inițiază procedura de mediere.

În acest scop Biroul permanent va propune Senatului un număr de 7 senatori, urmărindu-se respectarea principiilor prevăzute la art. 41.

Senatorii stabiliți de Senat prin votul deschis al majorității senatorilor prezenți, împreună cu cei 7 deputați desemnați de Camera Deputaților, formează comisia de mediere.

Cvorumul regulamentar al ședinței este asigurat de prezenta a cel puțin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului.

Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere, la convocarea președintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, și stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

Reprezentanții Senatului în comisia de mediere au competența de a examina și de a hotărî, împreună cu cei ai Camerei Deputaților, numai asupra redactarilor diferite adoptate de Camera Deputaților la textele adoptate de Senat și se vor pronunța, în aceste limite, asupra redactarilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltă dintre redactari sau un text comun.

Conducerea lucrărilor comisiei se realizează prin rotație de către un senator și un deputat, stabiliți de comisie.

Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului.

În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit potrivit art. 73 alin. (1), la un acord cu privire la textele aflate în divergenta sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în ședința comuna a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.

Senatul se întrunește și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a Biroului permanent ori a cel puțin o treime din numărul senatorilor.

Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris și va cuprinde motivul și durata sesiunii.

Convocarea Senatului se face de președintele acestuia.

Respingerea de către Senat a ordinii de zi solicitate împiedica ținerea sesiunii extraordinare.

În timpul sesiunilor Senatul lucrează în ședințe în plen, în comisii și în grupuri parlamentare.

În afară sesiunilor Senatul lucrează prin Biroul permanent, în grupuri parlamentare și, cu aprobarea sau din dispoziția Biroului permanent, în comisii parlamentare.

Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni.

De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declarații și alte acte cu caracter politic.

Ordinea de zi și programul de activitate ale Senatului se aproba de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent.

Materialele care se supun dezbaterii Senatului se transmit Biroului permanent pentru a se întocmi proiectul ordinii de zi și al programului de activitate ale Senatului.

Propunerile legislative se comunică Guvernului în termen de 3 zile de la înregistrare, pentru a se pronunța și în ceea ce privește aplicarea art. 110 din Constituție.

Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări și alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de Senat, precum și, după caz, întrebări, interpelări, declarații sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de senatori.

La întocmirea și aprobarea ordinii de zi, în domeniul legislativ se va asigura prioritate dezbaterii proiectelor de lege în procedura de urgenta, dezbaterii ordonanțelor de urgenta și a rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.

Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puțin două zile înainte de ședința Biroului permanent, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărârea Senatului nu se prevede un termen mai scurt.

Proiectul ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului și se adoptă, cu votul majorității senatorilor prezenți, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii.

Ordinea de zi și programul de activitate, aprobate pentru săptămâna următoare, se distribuie senatorilor și se afișează la sediul Senatului.

Ordinea de zi se definitivează și se adoptă zilnic.

Ordinea de zi poate fi modificată numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului pentru motive bine întemeiate și urgente.

Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care exista opoziție, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, după care se va trece la vot.

Inițiativa legislativă aparține Guvernului, senatorilor și unui număr de cel puțin 250.000 de cetățeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 73 din Constituție. Senatul dezbate și proiectele de lege sau propunerile legislative transmise de Camera Deputaților.

În exercitarea dreptului de inițiativa legislativă Guvernul înaintează Senatului proiecte de lege, iar senatorii și cetățenii, propuneri legislative. Acestea trebuie să fie însoțite de expunere de motive și redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole și, după caz, pe capitole și secțiuni.

Legile constituționale pot fi inițiate în condițiile art. 146 și 147 din Constituție.

Propunerile legislative formulate de senatori, care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să fie însoțite de dovada solicitării informării Guvernului, înaintată prin președintele Senatului, în conformitate cu dispozițiile art. 110 din Constituție.

Proiectele de lege și propunerile legislative se înaintează Biroului permanent al Senatului, care dispune:

a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind și termenele de depunere a acestora;

b) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, dacă acesta nu a fost dat;

c) distribuirea către senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, a hotărârii Curții Constituționale, în cazurile prevăzute de Constituție, și a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind și termenul de depunere a amendamentelor de către senatori sub sancțiunea decăderii. Aceste dispoziții se aplică și grupurilor parlamentare.

Măsurile hotărâte de Biroul permanent se aduc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevăzute pentru toate operațiunile reglementate în acest articol se stabilesc de Biroul permanent în funcție de procedura ordinară sau procedura de urgenta.

Propunerile legislative făcute de cetățeni se distribuie senatorilor și sunt transmise comisiilor permanente competente, împreună cu hotărârea Curții Constituționale privind îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni.

Termenele prevăzute în prezentul articol pentru avize, rapoarte și amendamente nu pot să fie mai scurte de 10 zile calendaristice pentru procedura ordinară și de 5 zile calendaristice pentru procedura de urgenta.

Proiectele și propunerile legislative se trimit, sub semnatura președintelui Senatului, spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente.

Examinarea proiectelor și propunerilor legislative se poate face și la cererea altei comisii care se considera competența, în condițiile art. 60.

Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să își retragă proiectul sau propunerea până la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului.

În cazul în care proiectul sau propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaților, retragerea nu mai poate fi facuta din momentul sesizării Senatului.

După examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia permanenta sesizată în fond întocmește un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate.

Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune și asigura, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului și inițiatorului, cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de data dezbaterii în plen.

Amendamentele care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de președintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitandu-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere până la data stabilită de comisie, se considera ca amendamentul a fost acceptat.

Concluziile examinării amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexează la acesta.

Dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de către initiator sau, după caz, de reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său.

Dezbaterea continua cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de președintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.

Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate să își desemneze un singur reprezentant.

În cazuri justificate, la cererea oricărui senator, Senatul poate aproba, cu votul deschis al majorității senatorilor prezenți, sa li se dea cuvântul la dezbaterile generale și altor senatori din cadrul acelorași grupuri parlamentare.

Președintele Senatului da cuvântul reprezentanților grupurilor parlamentare și apoi celorlalți senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Președintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, și aceasta se hotărăște de plen, conform alin. (2).

Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale președintele cere Senatului să se pronunțe prin vot.

Dacă prin raportul comisiei se propune dezbaterea și adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, după încheierea acestora cererea de respingere se supune votului Senatului.

După dezbaterile generale, și dacă proiectul de lege nu a fost respins și se constată că prin raportul comisiei sesizate în fond nu s-au operat modificări sau completări la textele proiectului ori propunerii legislative, proiectul de lege se supune în întregime votului final.

În cazurile în care comisia sesizată în fond a operat modificări sau completări la textele proiectului sau propunerii legislative cuprinse în raportul acesteia, președintele consulta Senatul dacă sunt observații la acestea și dezbaterile pe texte continua numai asupra acestor observații, care se rezolva prin vot. După terminarea dezbaterilor asupra modificărilor și completărilor operate de comisie raportul în întregime se supune votului și după aceasta proiectul de lege în întregime se supune votului final.

În cazurile în care se constată că sunt și amendamente respinse de comisie și dacă se cere susținerea acestora în plen, se dezbat numai acestea și se rezolva prin vot, apoi raportul comisiei se supune în întregime votului, după care proiectul sau propunerea legislativă se supune în întregime votului final.

La dezbaterile care au loc în condițiile art. 97 senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere.

De asemenea, iau cuvântul și reprezentantul Guvernului sau al inițiatorului, precum și reprezentanții comisiei sesizate în fond.

Președintele Senatului poate supune spre aprobare sistarea discuțiilor la textele aflate în dezbatere.

Discutarea textelor în condițiile art. 97 începe cu cele prin care se propune eliminarea și continua cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care exista mai multe amendamente de același fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate.

Senatul se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte.

Fiecare text se supune votului Senatului.

La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă Senatul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedura de urgenta.

Cererea Guvernului și propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobării Senatului în ziua în care au fost înregistrate sau, dacă senatorii nu se afla în plen, în prima ședința ce urmează zilei de înregistrare a acestora. Aprobarea procedurii de urgenta se face cu votul majorității senatorilor prezenți.

Ordonanțele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție se supun aprobării Senatului în procedura de urgenta.

Senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În același interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond.

Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în termenul stabilit de Biroul permanent.

Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă.

Senatul va putea limita durata dezbaterilor generale, după care va trece la dezbaterea proiectului în condițiile art. 97.

Dezbaterea proiectului se face în condițiile prevăzute la art. 97.

Membrii Guvernului sau reprezentanții acestora au acces la lucrările Senatului. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor este obligatorie.

La ședințele publice ale Senatului pot asista diplomati, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și alți invitați, pe baza acreditării sau a invitatiei semnate de secretarul general al Senatului, în condițiile stabilite de Biroul permanent. Cetățenii pot asista la lucrările Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesați, în limita locurilor disponibile în spațiul destinat publicului.

Persoanele care asista la ședința trebuie să păstreze liniștea și să se abțină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sala.

Senatorii sunt obligați să fie prezenți la lucrările Senatului. Prezenta este urmărită de un secretar al Biroului permanent al Senatului.

Senatorul care nu poate lua parte la ședința din motive independente de voința sa va anunta Biroul permanent, menționând cauzele care îl împiedica sa participe.

Ședința Senatului este deschisă de președinte sau de vicepreședintele care îl înlocuiește.

Președintele este asistat de 2 secretari.

Înainte de începerea dezbaterilor președintele de ședința anunta dacă este întrunit cvorumul, ordinea de zi și programul de activitate.

Senatul adoptă legi, hotărâri, moțiuni și alte acte cu caracter politic, în prezenta majorității senatorilor. În orice alta situație cvorumul este de o treime din numărul senatorilor.

Înainte de votare președinții grupurilor parlamentare pot cere președintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului.

În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, președintele Senatului suspenda ședința și anunta ziua și ora de reluare a lucrărilor.

Înainte de începerea dezbaterilor generale secretarii întocmesc lista cuprinzând senatorii care se înscriu la cuvânt.

Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii în lista, cu încuviințarea președintelui Senatului.

Reprezentanților Guvernului li se poate da cuvântul în orice faza a dezbaterii și ori de câte ori solicita acest lucru. Același drept îl au și reprezentanții comisiilor sesizate pentru raport de fond.

Președintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitand timpul acordat în acest scop.

Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.

Președintele, un grup parlamentar sau cel puțin 20 de senatori pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Senatului.

Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.

Senatorii și celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate să se refere exclusiv la chestiunea pentru care s-au înscris la cuvânt și să respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar președintele le atrage atenția și, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.

Nu se admite dialogul între vorbitori și celelalte persoane aflate în sala.

Dezbaterile din ședințele Senatului se înregistrează pe banda magnetica și se stenografiaza.

Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepția celor privitoare la ședințele secrete.

Senatorii au dreptul sa verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data ședinței, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României.

Legile, hotărârile, moțiunile, precum și celelalte acte cu caracter politic se adoptă de către Senat prin vot.

Legile adoptate de Senat pot fi legi constituționale, legi organice sau legi ordinare.

Votul senatorului este personal. El poate fi deschis sau secret.

Votul deschis se exprima public prin ridicarea mainii, apel nominal, ridicare în picioare sau electronic.

Votul prin ridicarea mainii sau prin ridicare în picioare are următoarele semnificatii: pentru, contra sau abținere. Constatarea rezultatelor se face de președinte. Dacă președintele o cere sau dacă constatarea sa este contestată de președintele unui grup parlamentar, voturile se numara de secretar.

Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcții, ori prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau motiunilor.

În cazul în care prin regulament nu se stabilește o anumită procedura de vot obligatorie, aceasta se va hotărî de Senat, la propunerea președintelui.

Votarea prin apel nominal se desfășoară astfel: președintele explica obiectul votării și sensul cuvintelor "pentru" și "contra"; unul dintre secretari da citire numelui și prenumelui senatorilor; fiecare senator răspunde "pentru" sau "contra".

După terminarea apelului se repeta numele și prenumele senatorilor care nu au răspuns.

Votul electronic se desfășoară prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă vot "pentru", vot "contra" sau "abținere". Rezultatul votului electronic se afișează la comanda președintelui Senatului. În cazul unei defectiuni tehnice votul se repeta. Dacă defectiunea persista, se recurge, după caz, la celelalte modalități de vot.

Cartela de vot este netransmisibila.

Dacă votul este deschis, la solicitarea oricărui grup parlamentar se eliberează câte o lista cuprinzând rezultatele votului.

În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numărul de ordine, numele și prenumele candidatului, funcția pentru care acesta candidează și, după caz, grupul parlamentar din care face parte.

Senatorul votează "pentru" lăsând neatinse pe buletinul de vot numele și prenumele persoanei propuse; el votează "contra" stergand numele și prenumele persoanei propuse.

Buletinele de vot se introduc în urne.

Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ștampila de control și cele pe care au fost lăsate neatinse numele și prenumele candidaților și care, în acest mod, depășesc numărul funcțiilor pentru care se face alegerea sau numirea.

Dacă la alegerea sau numirea în anumite funcții nu se obține numărul necesar de voturi, votul se reia conform reglementărilor specifice. În caz de paritate de voturi procedura de votare se repeta.

În situațiile în care votul este deschis președintele votează numai după ce restul senatorilor și-au exprimat votul.

Legile constituționale se adoptă cu votul unei majorități de cel puțin două treimi din numărul senatorilor.

Legile organice și hotărârile privind Regulamentul Senatului se adoptă cu votul majorității senatorilor.

Legile ordinare și hotărârile luate în procesul legiferarii se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.

În cazul legilor constituționale, când președintele constata în prealabil imposibilitatea întrunirii majorității prevăzute, amana votul, stabilind ziua și ora desfășurării acestuia. O noua amânare a votului nu poate depăși 30 de zile.

Dacă prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau măsurile luate de acesta se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.

Înainte de votare președintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Senatorii care nu își exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenți în sala de ședința intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.

Dacă în sala de ședința nu se afla majoritatea senatorilor, președintele amana votarea până la întrunirea cvorumului legal.

Votul final privește ansamblul reglementării.

Votul final poate avea loc într-o ședința consacrată acestui scop, în ordinea definitivării proiectului de lege sau a propunerii legislative.

Votul poate fi contestat numai de președintele unui grup parlamentar, imediat după anunțarea rezultatului votului de președintele Senatului. Asupra contestației Senatul se pronunța prin votul majorității senatorilor prezenți. Contestația poate fi susținută de un singur vorbitor într-un interval de timp rezonabil și, în caz de opoziție, poate lua cuvântul într-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecărui grup parlamentar.

Admiterea contestației are drept consecința repetarea votului.

Numirile, confirmările sau avizele pentru numiri în funcții, care, potrivit legii, se fac de către Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari.

În vederea întocmirii raportului comisia va examina propunerile de numiri, confirmări sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidații.

Candidații vor fi invitați și la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea lor și în plen.

În cazul în care Senatul a adoptat fără modificări un proiect de lege sau o propunere legislativă primită de la Camera Deputaților, aceasta va fi semnată de președintele Senatului, va fi depusa la secretarul general al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale și va fi transmisă Camerei Deputaților pentru îndeplinirea formalităților de promulgare.

Prevederile alin. (1) se aplică și pentru legile adoptate de Senat în urma medierii divergentelor cu Camera Deputaților, când aceasta din urma a fost prima sesizată.

Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai în zilele în care Senatul lucrează în plen și se aduce la cunoștința senatorilor în aceeași zi. Senatorii își pot exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale, potrivit legii.

În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă adoptată anterior de Camera Deputaților, aceasta se trimite, pentru o noua dezbatere, Camerei Deputaților. Dacă proiectul de lege sau propunerea legislativă este respinsă de Senat și a doua oara, respingerea este definitivă.

În cazul în care Camera Deputaților respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă adoptată anterior de Senat, Senatul procedează la o noua dezbatere. O noua respingere de către Camera Deputaților este definitivă.

În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă, ca prima Cameră sesizată, nu le mai înaintează Camerei Deputaților. Respingerea se comunică inițiatorului.

De la prevederile alin. (3) se exceptează proiectele de lege privind aprobarea ordonanțelor adoptate de Guvern.

Proiectele de lege sau propunerile legislative respinse de Senat nu pot fi readuse în discuția acestuia în cursul aceleiași sesiuni.

În caz de neconstituționalitate, constatată potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, Senatul dezbate și hotărăște pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari asupra obiectiei de neconstituționalitate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea comunicării.

În urma dezbaterii legea se supune unui singur vot, dacă aceasta a fost declarata în întregime neconstitutionala. În celelalte cazuri se supun votului numai prevederile declarate neconstituționale sau textele propuse de comisie.

Obiecția de neconstituționalitate este înlăturată numai în cazul în care atât Senatul, cat și Camera Deputaților au adoptat legea, în aceeași forma, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

În cazul în care în una dintre Camere nu se obține majoritatea de două treimi cerută de art. 145 alin. (1) din Constituție, prevederile declarate neconstituționale prin decizie a Curții Constituționale se inlatura din lege, iar dacă legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite la promulgare Președintelui României.

Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, pe baza concluziilor reținute din examinarea conținutului deciziei Curții Constituționale, recomanda Senatului prin raportul ei admiterea sau respingerea obiectiei de neconstituționalitate. Nu pot fi propuse amendamente la textele considerate neconstituționale. Comisia poate propune texte corespunzătoare deciziei Curții Constituționale.

Dacă Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea adoptată de Camera Deputaților, președintele Senatului, de acord cu președintele Camerei Deputaților, inițiază procedura de mediere. În același mod se procedează și în cazul în care Camera Deputaților adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea adoptată de Senat.

Aceasta procedura se desfășoară de o comisie de mediere, care lucrează potrivit normelor cuprinse în art. 56-68 și 72-75.

În procedura de adoptare a legilor medierea divergentelor dintre Senat și Camera Deputaților se face prin intermediul unei comisii de mediere, potrivit art. 80-104.

Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmandu-se procedura prevăzută la art. 80-104, sau, după caz, pe ordinea de zi a ședințelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul ședințelor comune.

Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluțiile propuse de comisia de mediere diferite de cele adoptate inițial de Senat. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aproba potrivit procedurii și cu majoritatea de voturi necesară în vederea adoptării legii în forma finala.

În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord sau dacă una dintre Camere nu aproba, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului în ședința comuna, potrivit regulamentului acestor ședințe.

După finalizarea dezbaterilor în ședința comuna se procedează conform prevederilor art. 133.

În cazul în care Președintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima data de Senat, cererea va fi înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului.

Reexaminarea legii pe baza cererii Președintelui României se face cu respectarea procedurii legislative.

Evidenta și păstrarea originalelor tuturor proiectelor de lege adoptate atât de Senat, cat și de Camera Deputaților, a legilor promulgate de Președintele României, precum și a formelor proiectelor de lege și propunerilor legislative, în redactarea inițială, cu care a fost sesizat Parlamentul se fac de către Camera Deputaților.

Camera Deputaților face, de asemenea, și numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimitandu-le spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În același mod se va proceda și cu privire la celelalte acte adoptate de Parlament - hotărâri, moțiuni, acte cu caracter politic.

Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta, ca urmare a unei anchete desfășurate în condițiile art. 69, fie de o comisie de ancheta.

Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi.

Hotărârea se adoptă cu votul majorității senatorilor.

Moțiunea exprima poziția Senatului într-o anumită problema de politica interna sau externa.

Moțiunile pot fi inițiate de cel puțin o pătrime din numărul senatorilor.

Moțiunile trebuie să fie întocmite corespunzător actelor juridice ale Senatului și sa cuprindă motivarea și dispozitivul. Moțiunile se depun la președinte, în plenul Senatului.

Până la încheierea dezbaterii unei moțiuni semnatarii nu mai pot promova o alta moțiune în aceeași problema.

După primirea motiunilor care nu intra sub incidența art. 150 alin. (2) președintele Senatului le comunică de îndată Guvernului și le aduce la cunoștința plenului, după care dispune afișarea lor la sediul Senatului și distribuirea lor senatorilor.

Președintele Senatului stabilește data dezbaterii motiunii, care nu poate depăși 6 zile de la depunerea acesteia, instiintand Guvernul asupra datei stabilite.

Președintele Senatului nu va supune dezbaterii moțiunile care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 148 și nici pe cele care vizează finalitati specifice motiunii de cenzura, prezentând Senatului motivele deciziei sale.

Moțiunile privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai însoțite de avizul Comisiei pentru politica externa și cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Aceasta condiție trebuie îndeplinită în termen de 3 zile de la depunerea motiunii.

După începerea dezbaterii motiunii senatorii semnatari nu își pot retrage adeziunea la moțiune.

La moțiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.

Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a motiunii în plenul Senatului.

Nici o moțiune nu poate fi supusă votului înainte de dezbaterea ei.

Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispozițiilor cuprinse la art. 105-119 și se adoptă cu votul majorității senatorilor.

Moțiunile adoptate de Senat se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și sunt obligatorii pentru Guvern și membrii săi, precum și pentru celelalte persoane vizate.

Fiecare senator poate adresa întrebări orale sau scrise Guvernului, membrilor acestuia sau conducerii autorităților administrative autonome.

Întrebarea consta în solicitarea de a se răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informație este exactă, dacă Guvernul înțelege sa comunice Senatului documentele ori informațiile solicitate de senator sau dacă are intenția de a lua o hotărâre într-o problemă determinata.

În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular, care urmăresc în exclusivitate obținerea unei consultații juridice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcții publice.

Cei întrebați, dacă sunt prezenți, au obligația sa răspundă imediat la fiecare intrebare sau vor declara ca prezintă răspunsul în zilele următoare, indicând data. Pentru cei care nu sunt prezenți Senatul va stabili data la care aceștia sunt obligați sa răspundă intrebarilor, pe care o va comunică celor în cauza.

Membrul Guvernului poate amana răspunsul la întrebarea orala pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate.

La prezentarea intrebarii senatorul va preciza dacă dorește sa primească răspunsul în scris sau oral în ședința publică.

Nici un senator nu poate adresa mai mult de doua întrebări în aceeași ședința. Durata afectată intrebarilor și raspunsurilor va fi stabilită de Biroul permanent.

Întrebările care n-au putut fi prezentate și răspunsurile care n-au putut fi date în timpul stabilit vor fi reprogramate pentru ședința următoare, mentinandu-se ordinea inscrierilor.

Interpelarea consta într-o cerere adresată Guvernului sau unui membru al acestuia de către un senator sau de un grup parlamentar, prin care se solicita explicații asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activității sale interne sau externe.

Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul și motivarea acestora, și se depun la secretarul desemnat al Senatului.

Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special, se afișează la sediul Senatului și se comunică celui interpelat.

Interpelările se prezintă în ședința publică de către autor.

Biroul permanent stabilește o zi din săptămâna consacrată prezentării și dezbaterii interpelarilor.

Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați sa răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice Senatul poate acorda un nou termen.

În ședința consacrată dezbaterii interpelării se da cuvântul autorului și apoi celui interpelat. Dacă răspunsul la interpelare da naștere unei replici, se da cuvântul în aceeași ordine. Președintele Senatului poate limita durata luarilor de cuvânt.

Răspunsul la interpelările adresate Guvernului se prezintă de primul-ministru sau de reprezentantul acestuia. Răspunsul la interpelările adresate membrilor Guvernului se prezintă de ministru sau, după caz, de un secretar de stat.

Președintele Senatului poate solicita Guvernului și celorlalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activității acestora, informațiile și documentele necesare.

Președinții comisiilor permanente pot solicita de la organele prevăzute la alin. (1) informațiile și documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate.

Fiecare senator are dreptul de a cere informațiile și documentele menționate prin intermediul președintelui Senatului sau al președinților comisiilor.

Solicitarea informării este obligatorie în cazul în care o inițiativă legislativă implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat.

Autoritățile prevăzute la alin. (1) sunt obligate sa răspundă în termen de cel mult 10 zile. În situații excepționale în care răspunsul necesita date suplimentare, acestea au obligația de a declara în scris ca interesul public nu le permite sa răspundă la timp și de a cere un termen suplimentar, care nu poate depăși 30 de zile. În cazul în care autoritățile nu răspund în termenele prevăzute senatorul interesat poate cere invitarea lor în plenul Senatului.

Refuzul nejustificat de a răspunde la solicitarile prevăzute în alineatele precedente atrage, după caz, răspunderea juridică potrivit legii. Președintele Senatului poate sesiza autoritățile competente, la solicitarea senatorului interesat.

Petitiile înregistrate se repartizează spre soluționare de către unul dintre vicepreședinții Senatului, desemnat de președinte, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petiției, ori senatorilor cărora le-au fost adresate personal.

Orice membru al Senatului poate lua cunoștința de conținutul unei petiții, adresandu-se în acest scop președintelui comisiei căreia i-a fost repartizata.

Senatorul căruia îi sunt adresate petiții le va transmite spre soluționare autorităților publice competente.

Comisia va decide care sunt petitiile a căror rezolvare nu suferă amânare, sesizand de îndată autoritățile publice competente, în vederea soluționării lor. Pentru celelalte petiții comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacă le va trimite unei autorități publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite problema ce face obiectul petiției se prezintă Senatului.

Autoritățile publice sesizate au obligația sa informeze Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre soluția adoptată.

Petitionarului i se aduce la cunoștința soluția adoptată.

În fiecare săptămâna Biroul permanent aloca o anumită perioada de timp dintr-o zi de ședința pentru declarații politice ale senatorilor.

Declarațiile politice se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar.

În raport cu conținutul lor declarațiile politice pot da dreptul la replica senatorilor, grupurilor parlamentare și autorităților vizate.

Senatorii se bucura de imunitate parlamentară.

Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertății de exprimare a senatorului și protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare represive, abuzive sau sicanatoare.

Senatorul nu poate fi urmărit pe cale judiciară pentru opinii sau voturi exprimate în cursul îndeplinirii mandatului.

Nici un senator nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata, penală ori contravențională, pentru fapte străine exercitării mandatului, fără încuviințarea prealabilă a Senatului și numai după ascultarea sa.

Cererea de autorizare a trimiterii în judecata, penală ori contravențională, precum și cererea de reținere, de arestare sau de perchezitie se adresează președintelui Senatului de ministrul justiției.

Președintele Senatului aduce cererea la cunoștința senatorilor în ședința publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost facuta în scopul de a-l abate pe senator de la exercițiul funcției sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorității membrilor acesteia.

Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere și aprobare plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

Senatul hotărăște asupra cererii cu votul secret al majorității membrilor Senatului.

Senatorii cărora Guvernul le încredințează o misiune temporară de cel mult 6 luni pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de senator o singură dată.

Încredințarea unei misiuni pe o perioadă mai mare de 6 luni este incompatibilă cu calitatea de senator.

Senatorul care se afla într-o incompatibilitate prevăzută la art. 172, 173 și art. 174 alin. (2) sau în legea organică prevăzută la art. 68 alin. (3) din Constituție va demisiona din funcțiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 30 de zile de la data validării mandatului.

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) senatorul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat demisionat din funcția de senator de către Senat, la cererea Biroului permanent al acestuia, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari.

Locul vacant va fi ocupat de supleantul imediat următor de pe lista partidului sau formatiunii politice pentru care a candidat, excluzandu-se persoanele care nu mai fac parte din partidul sau formatiunea politica respectiva. Asupra legalității alegerii supleantului Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari va prezenta Senatului un raport.

Senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiția validării.

După constituirea legală a Senatului fiecare senator va depune în fața plenului Senatului, întrunit în ședința solemna, jurământul prevăzut la art. 82 alin. (2) din Constituția României.

După validare, pe durata exercitării mandatului senatorilor li se eliberează legitimatia de membru al Senatului, semnată de președintele acestuia.

De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calității lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata exercitării mandatului. Modelul insemnului se stabilește de către Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecționarea acestuia se suporta din bugetul Senatului.

Legitimatia și însemnul se pot păstra de senator după încetarea mandatului, cu titlu evocativ.

Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripțiile electorale se organizează, pentru fiecare senator, câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un șef de birou senatorial, un sofer și o secretara-dactilografa, personal care face parte din aparatul Senatului.

Încadrarea personalului birourilor senatoriale se face cu contract de muncă pe durata determinata, de secretarul general al Senatului, la propunerea senatorilor în cauza.

Pe perioada în care îndeplinește aceasta activitate personalul angajat se considera detașat sau, după caz, transferat în interesul serviciului, în condițiile legislației muncii.

Contractul de muncă al personalului birourilor senatoriale încetează din dispoziția senatorului sau, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de senator, la data la care noul titular dispune aceasta.

Senatorii primesc drepturile bănești potrivit Legii privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților, precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României și beneficiază de celelalte drepturi potrivit legii și prezentului regulament.

Senatorii primesc indemnizația lunară și celelalte drepturi începând cu data intrării în exercițiul mandatului și până la încetarea acestuia.

Concediile se acordă pentru motive de boala sau interese personale.

Concediile de boala se acordă pe baza certificatului medical.

Pentru interese personale se pot acorda în timpul unei sesiuni cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizației, iar peste aceasta durata, concedii fără plata, care se pot efectua integral sau în mai multe transe. Concediile până la 4 zile se aproba de președintele Senatului, iar cele cu o durată mai mare de 4 zile, de către Biroul permanent.

Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea menționat, de către unul dintre secretarii Senatului, numărul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv.

Senatorul care lipsește de la 8 ședințe consecutive fără a avea concediu sau peste concediul acordat va fi invitat de președinte să justifice motivele absentei.

Dacă în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei senatorul nu se prezintă sau nu trimite justificarea, pierde toate drepturile prevăzute la art. 184.

Senatorii pot demisiona prin cerere scrisă adresată președintelui.

Președintele Senatului, în ședința publică, întreabă senatorul dacă stăruie în cererea de demisie și, dacă răspunsul este afirmativ ori dacă senatorul nu se prezintă pentru a răspunde, declara locul vacant.

Președintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, sa îl invite să își retragă sau sa explice cuvântul care a generat incidente și care ar atrage aplicarea măsurii.

Dacă expresia întrebuințată a fost retrasă sau regretata ori dacă explicațiile date sunt apreciate de președinte sau de senatorul vizat ca satisfăcătoare, măsura nu se mai aplica.

Pentru menținerea ordinii în ședințele comisiilor președinții acestora au aceleași drepturi ca și președintele Senatului și pot aplica măsurile prevăzute la art. 192 lit. a)-d).

În cazul în care un senator săvârșește abateri deosebit de grave președintele comisiei va suspenda ședința și va aduce cazul la cunoștința președintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent.

Abaterile grave sau repetate, care implica aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 192 lit. e), se constata de Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau din Camera Deputaților, a unui senator ori a unui deputat. Sesizarea se adresează președintelui Senatului.

Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari soluționează sesizarea înaintată de președintele Senatului în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie. Soluția comisiei se ia cu votul majorității membrilor prezenți.

Raportul comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului.

Biroul permanent soluționează cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreună cu dosarul cauzei.

Împotriva hotărârii Biroului permanent al Senatului petiționarul sau senatorul sancționat poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.

Contestația se soluționează de către plenul Senatului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majorității senatorilor prezenți.

Hotărârea plenului Senatului este definitivă și executorie.