Decizia nr. 217/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 1.785/2000 al Tribunalului Constanta - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției și a Societății Comerciale "Complex Ovidiu Melody" - S.A. din Mamaia, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, întrucât nu exista neconcordante între textul de lege criticat și dispozițiile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.785/2000, Tribunalul Constanta - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 99/1999 , contravin următoarelor prevederi constituționale:

- art. 15 alin. (1), întrucât este încălcat dreptul acționarilor de a dispune cu privire la măsurile majore care se iau în societatea comercială;

- art. 15 alin. (2), deoarece măsurile privind privatizarea societăților comerciale, asa cum sunt prevăzute de

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , se aplică și societăților comerciale total sau parțial privatizate, privatizare care s-a efectuat cu mult înaintea apariției

Legii nr. 99/1999 ;

- art. 21, întrucât atât drepturile, cat și interesele societății comerciale în calitate de acționar, în ceea ce privește dreptul de administrare și dispoziție, reglementate de

Legea nr. 31/1990 , sunt "total anulate prin excluderea căilor de apărare în justiție a acestor drepturi";

- art. 41 alin. (2), ca urmare a introducerii de drept a terenurilor în capitalul social al societății comerciale peste voința și interesul acționarilor, cu valori impuse, care în majoritatea cazurilor sunt nereale;

- art. 78, deoarece prevederile

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

"retroactiveaza prin aplicarea la unele situații juridice calificate și clasificate juridic anterior apariției acestei legi".

Tribunalul Constanta - Secția comercială, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata. În acest sens se arata ca dispozițiile

art. 32^2 alin. (3) din Legea nr. 99/1999

contravin prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât, "modificând de drept structura actionariatului este afectat implicit și dreptul de decizie al acționarilor, în condițiile în care statul devine acționar majoritar, putând astfel să își impună voința în ceea ce privește funcționarea societății. Din cuprinsul art. 49 din Constituție reiese ca se restrang unele drepturi și libertăți numai dacă se impune și numai pentru anumite situații, la care

Legea nr. 99/1999

nu face referire. În lipsa unor astfel de situații expres arătate în cuprinsul art. 49 din Constituție, reglementarea prevăzută de art. 32^2 alin. (3) este neconstitutionala".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece majorarea de drept a capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi considerată neconstitutionala atâta timp cat nu are drept consecința încălcarea dispozițiilor art. 15, 21, ale art. 41 alin. (2) și ale art. 78 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997 (dispoziții introduse prin

art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), având următorul cuprins: "(1) Capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat.

(2) Administratorii sunt obligați sa înregistreze majorarea capitalului social la registrul comerțului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plată taxelor și a oricăror alte obligații legate de aceasta operațiune.

(3) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate. Cumpărătorul are un drept de opțiune la cumpărarea de la instituția publică implicata, la un preț convenit în contractul inițial de vânzare a acțiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la prețul plătit de cumpărător pentru pachetul inițial de acțiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonanțe de urgență, a unui număr de acțiuni suplimentare reprezentând un procent din acțiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziționării pachetului inițial de acțiuni, după caz. Cumpărătorul își poate exercita aceasta opțiune în termen de doua luni de la data înregistrării majorării capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor nou-emise are loc în momentul plății integrale a acțiunilor. [...]

(5) Adunarea generală care decide emiterea acțiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenului poate să hotărască convertirea automată a acestora în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opțiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor."

Autorul excepției considera ca sunt neconstituționale acele dispoziții din textele legale menționate prin care se majorează de drept capitalul social al societăților comerciale supuse privatizării cu valoarea terenurilor pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, constituite ca aport în natura al statului, deoarece sunt incalcate dispozițiile constituționale ale art. 15 privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea proprietății private și ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

I. O prima critica formulată de autorul excepției consta în aceea ca dispozițiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

încalcă prevederile art. 15 din Constituție, care prevăd: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."

Se considera ca dispozițiile legale criticate încalcă dreptul acționarilor de a dispune cu privire la măsurile majore ce se iau în societate și totodată au un caracter retroactiv, deoarece se aplică și societăților parțial sau total privatizate înainte de intrarea în vigoare a legii.

Curtea Constituțională constata ca aceste motive de neconstituționalitate nu pot fi reținute. Într-adevăr, dispozițiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

nu încalcă prevederile art. 15 alin. (1) din Constituție, deoarece capitalul social se majorează de drept, adică potrivit legii, or drepturile și libertățile la care se referă textul constituțional se exercită în condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește critica privind încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție Curtea constata ca dispozițiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

nu conțin în sine nici o dispoziție cu caracter retroactiv, aplicându-se, potrivit art. 2 din aceasta ordonanța: "[...] a) vânzării de acțiuni la societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de numărul acțiunilor pe care le deține, inclusiv la societățile naționale, companiile naționale și celelalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes național sau local;

b) vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local."

II. Cea de-a doua critica formulată consta în aceea ca dispozițiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din ordonanța încalcă prevederile art. 21 din Constituție, text potrivit căruia "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Se considera ca prin dispozițiile legale criticate atât dreptul de administrare, cat și cel de dispoziție, reglementate de

Legea nr. 31/1990 , "sunt anulate prin imposibilitatea folosirii tuturor căilor de apărare în justiție a acestor drepturi".

Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut, deoarece art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din actul normativ criticat reglementează cai de atac în justiție - cererea de anulare și opoziția - a căror soluționare este de competența curții de apel.

III. A treia critica se referă la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." Se considera ca dispozițiile legale criticate creează o discriminare nejustificată între proprietatea privată a statului și proprietatea privată a persoanelor fizice și juridice.

Analizând aceasta sustinere, Curtea constata ca, potrivit

art. 32^2 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat, care va fi considerată ca aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, la capitalul social al societății comerciale, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate. Prin urmare, majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, urmată de emiterea de noi acțiuni, are în vedere terenurile deținute de societățile comerciale, care sunt necesare atât pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate, cat și pentru privatizarea societății respective, fără ca prin aceasta să se infranga protecția proprietății private.

IV. O a patra critica formulată de autorul excepției privește încălcarea art. 78 din Constituție, potrivit căruia "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei".

Curtea constata ca art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

nu stabilește retroactiv dobândirea terenurilor în cauza, deoarece aceste terenuri nu au fost deținute de societatea comercială cu titlu de proprietate, ci numai în folosință până la data eliberării certificatului de proprietate. Dispozițiile textului de lege criticat prevăd situațiile în care majorarea capitalului social are loc de drept, ele aplicându-se situațiilor juridice intervenite după intrarea în vigoare a legii, astfel încât nu sunt incalcate prevederile art. 78 din Constituție. De altfel, în acest sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, și anume prin Decizia nr. 8 din 24 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000.

Fața de cele arătate Curtea urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32^2 alin. (1), (2), (3) și (5) din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 1.785/2000 al Tribunalului Constanta - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2000.