Decizia nr. 8/2000

Articolul 32

^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată prin

Legea nr. 99/1999 , încalcă și dispozițiile art. 78 din Constituție, prin care se prevede că legea intră în vigoare de la data publicării acesteia sau de la o dată prevăzută în textul ei și nu retroactiveaza, atâta timp cat art. 32^2 alin. (3) din lege vizează situații juridice anterioare intrării sale în vigoare.

Tribunalul Brașov, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

1. Dispozițiile

art. 32^2 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , prevăd majorarea de drept a capitalului social al societăților comerciale cu valoarea terenurilor menționate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Aceste dispoziții legale reprezintă o completare a actelor normative care reglementează privatizarea societăților comerciale. Astfel, conform

art. 3 din Legea nr. 58/1991 , privatizarea societăților comerciale se realizează prin transferul gratuit al unei părți din acțiunile statului și prin vânzarea acțiunilor. Actele normative adoptate de-a lungul timpului, începând cu

Legea nr. 15/1990

și

Legea nr. 31/1990 , au creat cadrul constituirii societăților comerciale și deci al transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor. "Asociații acționari au achiesat la aceste reglementări prin acceptarea sau cumpărarea acțiunilor. De altfel, includerea terenului în capitalul social al societății realizează reglementarea juridică a situației acestui bun, care oricum se afla în folosință de fapt a societății, fiind indispensabil realizării obiectului de activitate. Cu alte cuvinte, majorarea capitalului social cu valoarea terenului profita chiar societății comerciale". Este adevărat ca majorarea capitalului social implica modificarea actului constitutiv, conform

art. 199 din Legea nr. 31/1990 , însă, potrivit pct. 5^1 și 19 din Normele metodologice de aplicare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , valoarea terenurilor se prezintă adunării generale extraordinare a acționarilor în vederea constatării majorării de drept a capitalului social și a dobândirii de drept, de către instituția publică implicata, a acțiunilor nou-emise. Rezultă, deci, ca procedura majorării capitalului social este supusă hotărârii adunării generale a acționarilor, ceea ce implica și exprimarea dreptului de vot.

2. Dispozițiile

art. 32^2 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , prevăd considerarea valorii terenului ca fiind aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției implicate. Este greșit punctul de vedere exprimat de intervenienta și de parata privind încălcarea dreptului de proprietate al acționarilor unei societăți comerciale prin atribuirea acțiunilor în urma majorării capitalului social către un singur acționar, apărare motivată în fapt pe considerentul ca fiecare acțiune conferă titularului ei un drept de proprietate pe cote-părți ideale în universalitatea patrimoniului societății. Punctul de vedere este bazat pe ideea ca atât patrimoniul societății comerciale, cat și capitalul social sunt doua concepte strâns legate între ele, dar care nu se confunda. Astfel, capitalul social reprezintă expresia valorică a totalității aporturilor, iar patrimoniul, totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând societății. Terenul menționat în cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate constituie aport în natură. Aportul se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și predarea efectivă a bunurilor către societate. Conform

art. 65 din Legea nr. 31/1990 , bunurile aduse ca aport devin proprietatea societății. Astfel, asupra terenului doar societatea comercială, iar nu și acționarul, are un drept real. Este și motivul pentru care certificatul de atestare a dreptului de proprietate se emite pe numele societății comerciale.

Conform

art. 8 din Legea nr. 31/1990 , capitalul social este divizat în acțiuni, iar asociații dobândesc, în schimbul aportului, un număr de acțiuni corespunzător valorii aportului fiecăruia. Acțiunile conferă asociaților dreptul de a participa la luarea hotărârilor în organele societății comerciale, precum și dreptul de a primi dividende, iar în caz de retragere sau de excludere, precum și în cazul dizolvării sau al lichidării societății, dreptul la contravaloarea aportului lor. Astfel, acțiunile conferă titularului un drept de creanta și nu un drept de proprietate pe toate părțile ideale din universalitatea patrimoniului societății comerciale, cum greșit a considerat intervenienta.

3. Cu privire la aplicarea în timp a

Legii nr. 99/1999 , din economia prevederilor art. 32^2 rezultă ca legea noua se aplică de la data intrării ei în vigoare, fără a fi retroactivă, nu numai situațiilor juridice care se vor naște, modifica ori stinge, dar și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, este nefondata, pentru următoarele motive:

1. Prin textul

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , nu au fost incalcate dispozițiile art. 49 din Constituție, neexistand o restrangere a exercițiului unor drepturi. Este adevărat ca ansamblul drepturilor pe care le au actionarii unei societăți comerciale - în mod individual sau în cadrul adunării generale - este amplu reglementat în

Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Cu toate acestea, nimic nu împiedica instituirea unor derogări în aceasta materie, mai cu seama în contextul legiferarii procesului de privatizare. Astfel, în speta, nu este vorba de o restrangere a exercițiului drepturilor aferente calității de acționar, ci de modul în care este rezolvată situația juridică a unor imobile deținute de societățile comerciale care fac obiectul privatizării. Realizarea unui asemenea demers presupune, în anumite condiții, determinate tocmai de specificul operațiunilor privitoare la terenuri, activarea, într-un anumit mod, a atributelor adunării generale a acționarilor. Acest lucru nu se produce însă în scopul lezarii drepturilor și intereselor acționarilor, ci în vederea consolidării capitalului social al societăților comerciale supuse privatizării. După cum este cunoscut, procesul de privatizare prezintă o componenta esențială a Programului de guvernare acceptat de Parlament, în condițiile art. 101 alin. (1) din Constituție. În lumina acestei realitati Guvernul trebuie să stabilească modalitățile juridice și instituționale de infaptuire a privatizării, care reprezintă o dimensiune esențială a economiei de piața. Or, prin reglementarea care face obiectul excepției de neconstituționalitate, Guvernul și, respectiv, Parlamentul se subordonează prevederilor art. 134 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora economia României este economie de piața, fără a fi vorba despre aplicarea prevederilor art. 49 din Legea fundamentală.

2. În motivarea excepției se afirma ca reglementarea în cauza ar încalcă dreptul de proprietate al acționarilor asupra bunurilor din patrimoniul societății comerciale. Însă, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Dispozițiile legale criticate nu fac decât sa stabilească conținutul acestui drept, dar numai în scopul realizării procesului de privatizare.

3. Se apreciază, totodată, ca dispozițiile art. 32^2 alin. (3) din ordonanța ar retroactivă. Acest lucru nu corespunde însă realității. Prin faptul ca în conținutul textului se fac referiri la fapte juridice care s-au petrecut în trecut, nu se produce o aplicare retroactivă a legii. Invocarea acelor situații trecute se impune tocmai pentru reglementarea efectelor lor care nu mai subzistă și în prezent. În felul acesta legea acționează nu cu privire la trecut, ci asupra unor realitati juridice care exista și astăzi, pretinzand o reglementare reală, adecvată și subsumata obiectului privatizării.

4. Excepția de neconstituționalitate este nefondata și cu privire la critica adusă dreptului de a emite acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, consacrată de

art. 32^2 alin. (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 . Mai întâi, este de reținut ca emiterea acestor acțiuni constituie o facultate și nicidecum o obligație pentru adunarea generală. Apoi, categoria juridică a acțiunilor preferențiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, este recunoscută în legislația de drept comercial a statelor cu economie de piața ca un instrument financiar deseori utilizat și care generează importante avantaje patrimoniale. Inexistenta dreptului de vot este astfel compensata de vocația la un dividend prioritar, ceea ce și determina caracterul preferențial al acestor acțiuni. În speta, recursul la un asemenea instrument juridic nu îi lipsește pe actionarii beneficiari decât de dreptul de vot aferent acțiunilor respective și care fac parte dintr-un stoc afectat majorării capitalului social. Cu privire la celelalte acțiuni (cu caracter ordinar) pe care le dețin, actionarii vor avea în continuare drept de vot. Prin urmare, textul criticat nu urmărește privarea acționarilor de drepturile consacrate de lege.

5. Problematica spetei se aseamana, în buna măsura, cu o cauza soluționată recent de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 109 din 6 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999. Cu acel prilej excepția care viza prevederile

art. 4 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

privind privatizarea societăților comerciale din turism, Curtea a statuat ca reglementarea exprima opțiunea legiuitorului cu privire la privatizarea unei anumite categorii de societăți comerciale, în sensul că pachetul de acțiuni aferent majorării capitalului social revine în întregime Fondului Proprietății de Stat. O asemenea opțiune legislativă nu este apta să între în coliziune cu dispozițiile art. 41 din Constituție, întrucât bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile fiind ale statului, în calitatea sa de acționar, numai el își poate manifesta, în calitate de proprietar al terenului, acordul de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acțiuni celorlalți acționari.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , sunt constituționale, întrucât societățile comerciale, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , sunt proprietarele tuturor bunurilor din patrimoniul lor, inclusiv asupra terenurilor, iar potrivit

art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

actionarii sunt proprietari numai ai acțiunilor. Se mai arata ca actionarii sunt creditorii speciali ai societății, pentru sumele depuse ca aport, care, față de creditorii obisnuiti, au dreptul, constituiți în adunarea generală, sa participe la conducerea societății. Astfel, prin

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată prin

Legea nr. 99/1999 , se dispune mărirea capitalului social al societății comerciale cu valoarea terenurilor nou-dobândite nu sunt lezate drepturile acționarilor. Asa fiind, textul de lege nu contravine dispozițiilor art. 41, 49 și 78 din Constituție.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile autorului excepției și ale părților prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997), modificată și completată prin pct. 43 al

art. I din titlul I al Legii nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), text potrivit căruia:

"(1) Capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat.

(2) Administratorii sunt obligați sa înregistreze majorarea capitalului social la registrul comerțului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plată taxelor și a oricăror alte obligații legate de aceasta operațiune.

(3) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate. Cumpărătorul are un drept de opțiune la cumpărarea de la instituția publică implicata, la un preț convenit în contractul inițial de vânzare a acțiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la prețul plătit de cumpărător pentru pachetul inițial de acțiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonanțe de urgență, a unui număr de acțiuni suplimentare reprezentând un procent din acțiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziționării pachetului inițial de acțiuni, după caz. Cumpărătorul își poate exercita aceasta opțiune în termen de doua luni de la data înregistrării majorării capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor nou-emise are loc în momentul plății integrale a acțiunilor.

(4) Până la expirarea termenului de exercitare a drepturilor de opțiune, drepturile de vot conferite de acțiunile emise în conformitate cu prevederile alin. (3) sunt suspendate.

(5) Adunarea generală care decide emiterea acțiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenului poate să hotărască convertirea automată a acestora în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opțiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor."

Textele constituționale a căror încălcare este susținută de autorul excepției au următorul cuprins:

- art. 41 alin. (2), teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular;"

- art. 49 alin. (1) și (2): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății;"

- art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată, a fost formulată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov, în calitate de intervenient principal, în mentionatul proces în care Fondul Proprietății de Stat a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acționarilor din Societatea Comercială "Comat" - S.A. Brașov de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor deținute de aceasta societate, terenuri prevăzute în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri. În cererea sa, adresată Tribunalului Brașov, Fondul Proprietății de Stat critica hotărârea adunării generale a acționarilor, deoarece aceasta a decis împotriva legii, ca acțiunile aferente valorii majorate a capitalului social să se atribuie proporțional cu cota deținută de fiecare acționar, iar nu în conformitate cu dispozițiile

art. 5 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 55/1998 , completată prin

Hotărârea Guvernului nr. 361/1998 .

Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. Brașov a solicitat menținerea hotărârii adunării generale a acționarilor de la Societatea Comercială "Comat" - S.A. Brașov, indicând în motivare ilegalitatea

Hotărârii Guvernului nr. 361/1998

și neconstituționalitatea prevederilor

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 99/1999 .

Examinând

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată, Curtea constata ca acest text de lege se referă la procedura de majorare a capitalului social al societăților comerciale cu valoarea terenurilor deținute de acestea pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate, iar nu la atribuirea acțiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor care se realizează într-o etapa ulterioară. Este adevărat ca majorarea capitalului social se face cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dar, în speta, actionarii nu au contestat majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, ci numai modalitatea de atribuire a acțiunilor aferente, care, după opinia lor, trebuia să se facă în conformitate cu cota deținută de fiecare acționar, asa cum de fapt s-a și procedat, iar nu în conformitate cu dispozițiile

art. 5 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 55/1998 , completată prin

Hotărârea Guvernului nr. 361/1998

referitoare la modul de atribuire a acțiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, cum susține Fondul Proprietății de Stat.

Articolul 32

^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , se referă la situația unor imobile deținute de societățile comerciale care fac obiectul privatizării. În art. 32^1 din aceeași ordonanța se prevede că societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic urmează să fie clarificat vor continua sa folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic, privatizarea acestor societăți urmând să se facă fără a se include în capitalul social valoarea terenului aferent. După clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosință societăților comerciale privatizate sau care urmează să fie privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentă pentru perioada maxima prevăzută de lege. Terenurile clasificate ca aparținând domeniului privat al statului ori unităților administrativ-teritoriale, după caz, pot fi concesionate în condițiile arătate de lege, închiriate sau oferite societății comerciale pentru a fi cumpărate. Potrivit

art. 32^2 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat, care va fi considerată ca aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, la capitalul social al societății comerciale, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate [alin. (3) al art. 32^2 ]. Cumpărătorul are un drept de opțiune la cumpărarea de la instituția publică implicata, la un preț convenit în contractul inițial de vânzare a acțiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la prețul plătit de cumpărător pentru pachetul inițial de acțiuni, reactualizat, a unui număr de acțiuni suplimentare, reprezentând un procent din acțiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziționării pachetului inițial de acțiuni, după caz.

Prin urmare, titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor este statul sau unitățile administrativ-teritoriale, denumite în lege "instituțiile publice implicate". Societatea comercială care deține acest teren pentru desfășurarea activității sale are numai un drept de folosință, în conformitate cu dispozițiile

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată. Dacă terenurile respective constituie un aport al statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale, în condițiile

art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, numai statul sau unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de acționari, au dreptul la un număr de acțiuni, în condițiile dispozițiilor

art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 .

Conform

art. 65 din Legea nr. 31/1990 , numai în lipsa de stipulație contrară bunurile constituite aport în societățile comerciale devin proprietatea acestora. Terenurile aferente constituie un aport pentru care acțiunile ce se emit revin de drept instituției publice implicate, situație în care este evident ca nici autorul excepției și nici alți acționari nu pot pretinde vreun drept asupra acțiunilor acordate în schimbul terenurilor. În acest sens, într-un caz asemănător care viza constituționalitatea

art. 4 alin. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

privind privatizarea societăților comerciale din turism, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 109 din 6 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999, a decis ca reglementarea prin care se atribuie în întregime statului sau unității administrativ-teritoriale pachetul de acțiuni aferent majorării capitalului social cu valoarea terenurilor deținute de societatea comercială nu contravine dispozițiilor art. 41 din Constituție, întrucât bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile, fiind ale statului, în calitatea sa de acționar, numai acesta își poate manifesta acordul, în calitate de proprietar al terenului, de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acțiuni celorlalți acționari, care nu au decât un drept de opțiune la cumpărarea de acțiuni.

Autorul excepției, Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. Brașov, astfel cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 133/1996, nu a dobândit la data infiintarii sale decât un drept de administrare și gestionare a acțiunilor societăților comerciale pentru care s-au emis acțiuni proprii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, iar nu și un drept de proprietate asupra terenurilor din folosință societăților comerciale necesare pentru desfășurarea activității lor. Actionarii sunt numai titulari ai acțiunilor, în conformitate cu

art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Totodată ei sunt creditori speciali ai societăților comerciale pentru sume egale cu valoarea aportului lor la capitalul social.

Articolul 32

^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată, nu lezeaza drepturile Societății de Investiții Financiare Transilvania - S.A. Brașov și nici ale celorlalți acționari ale căror acțiuni le administrează și le gestionează, ci se limitează sa reglementeze pentru viitor efectele emiterii unor acțiuni suplimentare corespunzătoare valorii terenului, constituite aport în natura, fără sa prejudicieze în vreun mod drepturile persoanelor asociate care rezultă din calitatea de asociat.

Dispozițiile

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , nu contravin nici prevederilor art. 78 din Constituție, ele aplicându-se de la producerea situațiilor juridice intervenite după această dată. Dispozițiile

art. 35 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

care reglementau majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor deținute de societățile comerciale ce se privatizează și atribuirea acțiunilor către Fondul Proprietății de Stat și ceilalți acționari, după caz, în funcție de momentul în care terenurile au fost înscrise în cartea funciară și momentul dobândirii calității de acționar -, cu privire la constituționalitatea cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, au fost abrogate în mod expres prin

Legea nr. 99/1999 . Dar aceasta este o problemă de aplicare în timp a legilor, care intră în competența instanței sesizate să soluționeze fondul cauzei, iar nu o problemă de constituționalitate a legilor.

În ceea ce privește susținerea ca prin dispoziția criticata "legiuitorul a intervenit și a sugerat acționarilor facultatea de a hotărî convertirea automată a acțiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenurilor în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opțiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor", aceasta este o norma de recomandare pe care actionarii o pot aplica sau nu, având deplina libertate de a decide prin hotărârea ce o iau în adunarea generală a acționarilor societății comerciale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 308/1999 al Tribunalului Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2000.