Decizia nr. 201/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Uzinele Sodice Govora - S.A. în Dosarul nr. 9.836/1999 al Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic Nicolae Sandu, lipsind celelalte părți: Societatea Comercială "Metadet" - S.A. și Fondul Proprietății de Stat - Direcția teritorială Suceava. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției arata ca prin textul de lege criticat s-a creat o situație favorabilă pentru societățile comerciale cu capital majoritar de stat, care pot întârzia împlinirea procedurii de executare silită declansate, punându-l într-o situație defavorabila pe creditorul diligent care nu își mai poate realiza creanta, iar dacă o realizează, aceasta se face cu mare întârziere. Se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și pe cele cuprinse în art. 41 alin. (2), referitoare la ocrotirea egala a proprietății private, indiferent de titular.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca procedura stabilită prin dispozițiile

art. 32^15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, nu exclude participarea creditorilor societății comerciale la distribuirea sumelor rezultate în urma lichidării, ci doar le suspenda dreptul de a continua executarea silită, suspendare care operează pentru toți creditorii în mod egal. În consecința, se solicita respingerea excepției, ca fiind neîntemeiată, considerându-se ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, și nici celor ale art. 41 alin. (2) din Constituție, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de proprietar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 9.836/1999, Tribunalul Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^15 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Uzinele Sodice Govora - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 32^15 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , introduse prin

art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 , aduc o grava atingere principiului egalei protecții a proprietății private, consfintit prin art. 41 alin. (2) din Constituția României, în sensul că aceste dispoziții legale se aplică numai societăților comerciale cu capital majoritar de stat, asigurându-se astfel o protejare excesiva a proprietății private a statului în raport cu proprietatea particulară. Se mai considera ca este inadmisibil ca, doar prin voința sa, comerciantul cu capital majoritar de stat, care se declara în dizolvare voluntara și lichidare administrativă, să poată obține suspendarea executării unor hotărâri judecătorești care se bucura de autoritatea de lucru judecat.

Tribunalul Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, arata ca excepția este neîntemeiată, considerând ca este firesc ca, în situația în care o societate comercială, prin hotărârea adunării generale, se declara în stare de dizolvare și lichidare, să se suspende orice procedura de executare silită pornită împotriva ei, pentru ca, dacă nu s-ar proceda astfel, ar fi posibil ca unii creditori să se indestuleze din averea sa în dăuna altor societăți creditoare care, deși pot să dețină titlu executoriu împotriva aceluiași debitor, nu au declansat încă procedura de executare silită. Or, potrivit criteriilor stabilite de lege și sub cenzura judecătorului-sindic, lichidatorul, după ce instanța a dispus suspendarea executării silite, este obligat să facă distribuirea între creditori a prețului vânzării societății comerciale lichidate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat se aplică societății comerciale (supusă privatizării, conform

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 ) dispozițiile

art. 35 și 36 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale; or, "Rostul acestor texte este de a stabili o situație de egalitate între creditorii (societăți comerciale și persoane fizice) unui debitor aflat în încetare de plati, indiferent cine sunt asociații sau actionarii societăților. Ele nu numai că nu sunt contrare dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, ci constituie o aplicare a acestora".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Analizând conținutul motivarii excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca obiectul acesteia îl constituie în realitate doar dispozițiile alin. (2) al art. 32^15 , iar nu și cele ale alin. (1) al aceluiași articol din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Acest text de lege are următorul conținut: "Pe aceeași dată se suspenda judecata tuturor acțiunilor în pretenții, judiciare sau extrajudiciare, îndreptate împotriva societății, termenele de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și orice procedura de executare silită pornită împotriva ei, acestea urmând a fi reluate în cazul în care adunarea generală a acționarilor revine asupra hotărârii de lichidare. Adunarea generală nu va putea reveni asupra măsurii de lichidare, dacă a hotărât închiderea operationala totală a societății sau dacă societatea s-a dizolvat de drept, potrivit art. 32^10."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, precum și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece măsurile prevăzute în acest text (și anume, suspendarea, între altele, a procedurii judiciare de executare silită, prin simpla voința a datornicului) reprezintă o protecție nejustificată a societăților comerciale cu capital de stat aflate în procedura de lichidare. În acest mod se asigura o protejare excesiva a proprietății private a statului în raport cu proprietatea particulară, ocrotire contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Textele constituționale considerate de autorul excepției ca fiind incalcate prin dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]"

Verificand conformitatea textului de lege criticat cu aceste prevederi constituționale, Curtea constata că nu poate fi reținută nici una dintre criticile de neconstituționalitate.

Astfel textul art. 32^15 alin. (2) a fost introdus în

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale prin

art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999

tocmai pentru a se pune de acord procedura dizolvării voluntare și a lichidării administrative prevăzute de această lege cu procedura de drept comun a reorganizării judiciare și falimentului, prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Potrivit

art. 35 din Legea nr. 64/1995 , "De la data deschiderii procedurii se suspenda toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale", iar conform art. 36 din aceeași lege, "Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 35. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii".

Curtea constata, prin urmare, ca procedura de lichidare judiciară prevăzută la

art. 32^15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999 , nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 41 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece nu se instituie nici o preferinta pentru vreunul dintre creditori - inclusiv pentru societățile comerciale cu capital de stat - și nu se realizează o protecție diferita a proprietății acestor societăți în raport cu societățile cu capital privat. Dimpotriva, rostul dispozițiilor

art. 32^15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, este acela de a se stabili o situație de egalitate între toți creditorii (societăți comerciale și comercianți persoane fizice) unui debitor aflat în stare de încetare de plati, indiferent cine sunt asociații, actionarii sau creditorii societății comerciale aflate în lichidare. Aceasta procedura prevăzută de

Legea nr. 99/1999

pentru dizolvarea și lichidarea unei societăți comerciale supuse privatizării nu exclude nici unul dintre creditorii societății comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspenda dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toți creditorii. Rezultă deci ca efectul suspensiv al începerii procedurii lichidării judiciare prevăzute de

Legea nr. 99/1999 , la fel ca și în procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , republicată, are menirea de a-i proteja pe toți creditorii. Dacă nu s-ar acționa în acest mod și s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar insemna ca numai unii dintre creditori să-și poată recupera creanțele, și anume aceia care au solicitat primii executarea creanțelor. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulți creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanțele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege.

În sfârșit, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", deoarece textul constituțional se referă la "egalitatea cetățenilor", iar nu la egalitatea în drepturi dintre diversele categorii de comercianți, aspect care face obiectul dispozițiilor legale din domeniul dreptului privat. În consecința, invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție nu are relevanta în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^15 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Uzinele Sodice Govora - S.A. în Dosarul nr. 9.836/1999 al Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2000.