Decizia nr. 21/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Teodor Alecu Marin, Carmen Cane, Valeria Eremia, Marin Eremia și Mirela Marin Alecu în Dosarul nr. 4.614/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 ianuarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.614/1999, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Teodor Alecu Marin, Carmen Cane, Valeria Eremia, Marin Eremia și Mirela Marin Alecu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 53 alin. (2) și art. 54 din Constituție. De asemenea, se arata ca scutirea de taxa de timbru judiciar la care se referă textul criticat nu poate fi aplicabilă în cazul în care cererea pentru restituirea unui imobil este introdusă împotriva unei persoane fizice care se prezuma a fi dobanditor de bunacredinta. Se mai susține ca scutirea respectiva este prevăzută ca o facilitate numai în cazul în care cererea este formulată pentru restituirea unui imobil preluat abuziv de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În sfârșit, se solicita Curții Constituționale sa pronunțe o decizie de interpretare a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , în sensul limitării aplicării acestora numai la cauzele în care calitatea de pârât o are statul sau altă persoană juridică.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu sunt incalcate dispozițiile constituționale. De asemenea, se considera ca solicitarea autorilor excepției în sensul emiterii de către Curte a unei decizii de interpretare a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, întrucât problemele de interpretare și de aplicare a legii sunt de competența instanței sesizate cu soluționarea fondului cauzei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, dispoziții modificate prin pct. 3 al articolului unic din

Legea nr. 112/1998

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 11/1998

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

(lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziții au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente."

Textul de lege criticat este considerat neconstitutional de autorii excepției în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 53 alin. (2) și ale art. 54 din Constituție, care au următorul conținut:

- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale.";

- art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională statuand prin mai multe decizii ca acest text legal nu contravine Constituției.

Astfel, cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 22 din 8 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, respingând excepția, Curtea Constituțională a reținut ca "instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, <<Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege>>, fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care <<Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice>>. Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Referitor la susținerile autorilor excepției în sensul că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 53 alin. (2) și ale art. 54, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În sfârșit, solicitarea autorilor excepției de a se pronunța o decizie de interpretare a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , în sensul limitării aplicării acestora numai la cauzele în care calitatea de pârât o are statul sau altă persoană juridică, urmează să fie respinsă, având în vedere ca, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "[...] Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Teodor Alecu Marin, Carmen Cane, Valeria Eremia, Marin Eremia și Mirela Marin Alecu în Dosarul nr. 4.614/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2001.