Decizia nr. 203/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, excepție ridicată de Iosif Conta, Ioana Vlasiu și Maria Anton în Dosarul nr. 10.817/1999 al Judecătoriei Pitesti, județul Arges.

La apelul nominal se prezintă Smaranda Parca asistată de avocat Nicolae Teodorescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca aceasta a fost ridicată doar pentru tergiversarea cauzei, autorii excepției neprezentandu-se în fața Curții pentru a argumenta neconstituționalitatea textelor de lege criticate. Se mai arata că nu sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și nici cele ale art. 138 alin. (1) referitoare la impozite și taxe.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, precizând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorii excepției. Se mai arata ca jurisprudenta Curții Constituționale, în deplin acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit ca principiul egalității nu înseamnă uniformitate, fiind permise tratamente juridice diferite pentru situații deosebite. De asemenea, considera că nu este încălcat nici art. 138 alin. (1) din Constituție, referitor la impozite și taxe, deoarece acestea se stabilesc numai prin lege, cerința constituțională îndeplinită în speta, întrucât scutirea de plată taxelor judiciare de timbru s-a dispus prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 112/1998 . În final se considera ca prevederile art. 49 din Constituție nu au incidența în cauza, deoarece textele de lege criticate nu se referă la nici un drept fundamental, astfel încât nu se pune problema vreunei restrangeri a exercițiului unui asemenea drept.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 10.817/1999, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, excepție ridicată de Iosif Conta, Ioana Vlasiu și Maria Anton.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la principiul statului de drept și la cel al dreptatii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți și pe cele ale art. 138 alin. (1) referitoare la impozite și taxe.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca aceasta este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , modificată și completată, nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Se mai considera ca "principiul egalității presupune ca tratamentul juridic să fie identic pentru situații identice, un regim diferit putând să fie aplicat pentru categorii de persoane aflate în situații diferite". În acest sens se face referire la jurisprudenta Curții Constituționale, și anume la Decizia Curții Constituționale nr. 21 din 18 ianuarie 2001 și la Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 8 februarie 2000. Se mai arata ca prevederile art. 138 alin. (1) din Constituție, referitoare la impozite și taxe, nu sunt incalcate, întrucât stabilirea, prin lege, a impozitelor și taxelor nu exclude posibilitatea instituirii unor scutiri (exceptari) de la plata acestora. În final se considera că nu sunt incalcate nici prevederile art. 49 alin. (2) din Constituție, întrucât "Neexistand o restrangere a unui drept, nu poate fi vorba, în consecința, nici de proportionalitate".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 11 din 29 ianuarie 1998

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 112 din 5 iunie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998, dispoziții care au următorul conținut: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia au invocat următoarele prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente. Curtea retine ca aceste dispoziții legale nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, care statuează ca "România este stat de drept", iar "dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme", care "sunt garantate", deoarece tocmai rolul preeminent al legii în guvernarea tarii este de esenta statului de drept. Totodată Curtea observa ca scutirea de plată taxei judiciare de timbru a foștilor proprietari sau a succesorilor acestora pentru acțiunile având ca obiect restituirea imobilelor preluate de stat, în perioada menționată în textul de lege criticat, nu numai că nu reprezintă o "nedreptate", ci, dimpotriva, constituie o măsura prin care se facilitează accesul la justiție al acestei categorii de proprietari (nedreptatiti prin cunoscutele încălcări ale dreptului de proprietate săvârșite de stat în perioada amintita), măsura care are ca finalitate tocmai garantarea "dreptatii" ca "valoare suprema în stat" și, prin urmare, aplicarea textului constituțional pretins a fi încălcat.

Curtea constata, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituție, deoarece stabilirea numai prin lege a impozitelor, taxelor, precum și a oricăror alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, dispoziție constituțională cuprinsă în acest text, nu este incalcata prin prevederea, în lege, a unor scutiri de plată a taxei judiciare de timbru. Stabilirea veniturilor bugetului de stat este de nivelul legii, iar nu de cel al Legii fundamentale. Prin urmare, legiuitorul, care este competent sa stabilească impozite și taxe, are și latitudinea sa prevadă scutiri în cazurile în care considera ca acestea sunt necesare și justificate.

Referitor la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca și aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat, instituind scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferentiere între contribuabili. Pe de altă parte, asa cum Curtea Constituțională a stabilit în mod constant în jurisprudenta sa, în acord cu jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, în cazul unor situații diferite, un tratament diferit este posibil când acesta se justifica în mod obiectiv și rațional, asa cum este și în cazul dispozițiilor legale criticate.

În ceea ce privește încălcarea principiului proportionalitatii restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzut la art. 49 alin. (2) din Constituție, Curtea constata ca acest principiu nu are incidența în cauza, întrucât prin dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, nu este restrâns nici unul dintre drepturile fundamentale prevăzute în titlul II din Constituție și nici vreun alt drept.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , modificată și completată, respingând excepțiile de neconstituționalitate, ca fiind neintemeiate (de exemplu: Decizia nr. 22 din 8 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001).

Curtea retine ca atât soluțiile pronunțate anterior, cat și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată, excepție ridicată de Iosif Conta, Ioana Vlasiu și Maria Anton în Dosarul nr. 10.817/1999 al Judecătoriei Pitesti, județul Arges.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2001.