Decizia nr. 203/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 198/1999 10 decembrie 1999 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sa…
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula Pantea - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 2.454/COM/2000 al Curții de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile (Societatea Comercială "Horticola" - S.A. Horia și Fondul Proprietății de Stat), față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, considerând ca prevederile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa nu contravin dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.454/COM/2000, Curtea de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, întrucât prin diminuarea capitalului social al societăților comerciale agricole cu valoarea terenurilor agricole și a celor aflate permanent sub luciu de apa i se produce un prejudiciu corespunzător acțiunilor aferente valorii acestor terenuri. Se arata ca, potrivit
art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 , "Capitalul social al societăților comerciale [...] se majorează cu valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aflate în proprietatea acestora", și ca textul de lege a cărui neconstituționalitate se invoca prevede că aceste terenuri "nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale [...]". Prin urmare, scoaterea terenurilor agricole din capitalul social reduce valoarea acestuia și, în mod implicit, numărul acțiunilor deținute de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate.
Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât prin scoaterea din capitalul social a terenurilor agricole numărul acțiunilor nu s-a redus, ci s-a diminuat valoarea acestora cu valoarea terenurilor agricole restituite proprietarilor cărora li s-a întocmit titlu de proprietate, în acord cu prevederile constituționale care ocrotesc dreptul de proprietate.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
"nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opțiunea politicii statului în privinta reformei economice și strategiei de privatizare". Se mai arata ca
Hotărârea Guvernului nr. 746/1991
a prevăzut majorarea capitalului social doar cu valoarea acelor terenuri care constituiau proprietatea societăților comerciale, iar
art. 75 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991
a exclus în mod expres din capitalul social valoarea terenurilor aparținând persoanelor fizice, acționari în temeiul prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 . Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2."
Articolul 1
din ordonanța prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și regimul concesionarii terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți." De asemenea, art. 2 din aceeași ordonanța precizează: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și societăților comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăților comerciale menționate la art. 1, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite măsuri ce urmează să fie luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul că "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social [...]". În alin. (2) al
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
se arata ca "Fac parte din capitalul social al societăților comerciale [...] terenurile pentru care societățile comerciale au obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației [...]".
Textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular. Autorul excepției nu a avut niciodată drept de proprietate asupra terenurilor. El deține un pachet de acțiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societății comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susținerea ca autorul excepției suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acțiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor
Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , acțiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăți comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietății de Stat și fostele Fonduri ale Proprietății Private, antecesorii Societăților de Investiții Financiare. Repartizarea procentuală a acțiunilor societăților comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.
Curtea mai constata ca din punct de vedere legal terenurile agricole și cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societăților comerciale agricole. Deși prin
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societățile comerciale constituite prin transformarea unităților economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din aceeași lege s-a prevăzut ca "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu", totuși terenurile agricole nu puteau intră în componenta patrimoniului societăților comerciale, întrucât situația juridică a acestora, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor urmau să fie reglementate prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.
Într-adevăr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum și a situației juridice a acestor terenuri au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt:
Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998;
Legea arendării nr. 16/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată și completată prin
și prin
privind circulația juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998;
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 2.454/COM/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2000.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Cristina Radu ──────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.