Decizia nr. 243/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 266 alineatul ultim, devenit art. 261 alin. 3 (ca urmare a modificărilor și completărilor aduse prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 ), raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petre Oprea în Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției și a Federalcoop Buzau, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, considerând ca prin textele de lege criticate nu se încalcă principiul liberului acces la justiție, consfintit prin art. 21 din Constituție, cum de altfel nici una dintre dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanța a mai fost supusă criticilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională stabilind prin deciziile sale ca dispozițiile criticate sunt conforme prevederilor constituționale. Se considera în final ca, neinvocandu-se elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, excepția este neîntemeiată și de aceea se solicita respingerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 140/2000, Tribunalul Buzau - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petre Oprea.

În motivarea excepției autorul acesteia arata ca, de vreme ce art. 92 din Codul de procedură civilă prevede că actul de procedura privind comunicarea unei hotărâri judecătorești prin afișare este recunoscut ca valabil, pe cale de consecința dispozițiile privitoare la termene și la sancțiunea decăderii părților din drepturile lor procesuale în caz de nerespectare a acestora sunt pe deplin valabile. Or, susține autorul excepției, în aceste condiții accesul la justiție "este îngrădit de o dispoziție legală ce consacra o procedură dubioasa, indoielnica, de comunicare a hotărârilor judecătorești supuse unui termen de declansare a controlului judiciar".

Tribunalul Buzau - Secția civilă, exprimandu-și opinia, arata ca articolele criticate nu contravin dispozițiilor art. 24 și ale art. 21 alin. (2) din Constituție, excepția ridicată fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, pe de o parte, ca reglementarea competentei instanțelor și a procedurii de judecată se face, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, prin lege, iar pe de altă parte, ca aspectele invocate de autorul excepției "nu vizează o problemă de neconstituționalitate, ci una ce tine atât de obligația cunoașterii legii, cat și de aplicarea acesteia". Guvernul observa ca alin. 3 al art. 266 din Codul de procedură civilă, care face obiectul excepției de neconstituționalitate, a fost abrogat prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 . Conținutul acestui text a fost însă preluat în alin. 3 al art. 261 din același cod, "fiind integrat în ansamblul dispozițiilor exprese prin care ordonanța menționată asigura exercitarea drepturilor părților în proces, prin comunicarea, în anumite termene, atât a soluției pronunțate, cat și a motivelor hotărârii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Analizând excepția ridicată, Curtea observa ca încheierea de sesizare indica drept obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă.

Cu privire la obiectul excepției ridicate Curtea constata ca prin

Ordonanța Guvernului nr. 13 din 29 ianuarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, alin. 3 al art. 266 a fost abrogat. Potrivit dispozițiilor aceleiași ordonanțe conținutul acestui articol a fost însă reprodus la art. 261 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Asa fiind, având în vedere ca soluția legislativă de principiu din textul de lege modificat a fost preluată din textul anterior modificării, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, texte care au următoarea redactare:

- Art. 261 alin. 3: "Hotărârea se va comunică părților, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunțarea hotărârii.";

- Art. 92 alineatul ultim: "Dispozițiile prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura."

Textul constituțional considerat ca fiind încălcat prin dispozițiile legale criticate este art. 21, potrivit căruia: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin nici una dintre dispozițiile legale criticate nu se aduce atingere principiului fundamental al liberului acces la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție, deoarece termenele prevăzute pentru exercitarea căilor de atac nu constituie piedici în exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Dimpotriva, aceste reguli, care se încadrează în categoria normelor de procedura, sunt stabilite tocmai în vederea exercitării în condițiile legii a acestui drept.

Din aceasta perspectiva Curtea observa ca dispozițiile legale criticate (care sunt norme procedurale) respecta și prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

De altfel constituționalitatea prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă a mai fost controlată de Curtea Constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999, s-a reținut ca "este nerelevanta invocarea, de către autorul excepției, a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție, deoarece reglementările ordonanței examinate nu au nici o legătură cu acest drept constituțional". De asemenea, prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, s-a subliniat ca aceste prevederi "nu ingradesc nici dreptul la exercitarea căilor de atac, oricare dintre părțile în proces, nemultumita de soluția instanței de judecată, putând exercita căile legale de atac după comunicarea hotărârii instanței, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate după motivarea acesteia".

Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat și soluțiile pronunțate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petre Oprea în Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 2000.