Decizia nr. 49/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal și a dispozițiilor art. 143, 146, ale art. 148 alin. 1 lit. h), ale art. 149-152 și ale art. 156 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 februarie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 404/2000, Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal și a dispozițiilor art. 143, 146, art. 148 alin. 1 lit. h), art. 149-152 și ale art. 156 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Andronic, inculpat apelant în cauza, trimis în judecata în temeiul art. 281 din Codul penal pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prevăzută la

art. 25 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut ca dispozițiile art. 281 din Codul penal contravin prevederilor art. 37 din Constituție, referitoare la dreptul de asociere, precum și ale art. 38 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul la munca, la alegerea profesiei și a locului de muncă. În opinia autorului excepției scopul prevederilor cuprinse în art. 281 din Codul penal este de a realiza evidenta și controlul statului asupra forței de muncă, în condițiile obligativitatii încadrării în munca, precum și prevenirea sustragerii persoanelor fizice de la plata impozitelor și taxelor aferente bugetului de stat. Astfel concepută, infracțiunea de exercitare ilegala a unei profesii nu își mai găsește actualitatea întrucât în prezent exista legi speciale, cum sunt:

Decretul-lege nr. 54/1990

privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative,

Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale,

Legea nr. 12/1990

cu privire la protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite și altele, ce conțin sancțiuni penale distincte. Se considera ca dispozițiile art. 281 din Codul penal sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție. Autorul excepției susține totodată ca art. 281 din Codul penal, "care reprezintă o norma generală în alb, nu mai corespunde stadiului actual de dezvoltare a societății românești", fiind în conflict cu legislația specială din domeniul activităților economice și "contravenind în mod special prevederilor art. 134 din Constituție, referitoare la economia de piața, infranand libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și generarea economiei de piața".

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143, 146, 149-152 și ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, autorul excepției susține ca "acestea sunt în vădită contradictie cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 20 și art. 23 din Constituția României, incalcand și prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale". Dispozițiile art. 146, 149-152 și 156 sunt neconstituționale, deoarece dau dreptul procurorului sa dispună măsura arestării preventive, deși acest atribut revine exclusiv instanțelor judecătorești. Referitor la art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, privind condițiile reținerii, se arata ca este neconstitutional, fiind contrar art. 1, 20, 23 și 24 din Constituție, deoarece "rastoarna prezumția de nevinovatie" în condițiile în care reținerea și arestarea preventivă a unei persoane se dispun pe bază de indicii, iar nu exclusiv pe bază de probe. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, care prevede, printre condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, un motiv de maxima generalitate, și anume acela ca lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, fără a preciza ce se înțelege prin aceasta, se arata ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituție.

Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 281 din Codul penal nu contravin prevederilor constituționale. În motivarea acestei opinii instanța invoca textul

art. 25 din Legea nr. 51/1995 , republicată, care incrimineaza și sancționează exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu trimitere la dispozițiile legii penale. În legătură cu excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile din Codul de procedură penală criticate instanța arata ca este, de asemenea, neîntemeiată, ținând seama și de faptul ca asupra constituționalității acestora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii anterioare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile art. 281 din Codul penal, având în vedere domeniile de reglementare diferite, nu sunt de natura sa încalce prevederile art. 37 alin. (1), ale art. 43 alin. (1) și ale art. 134 din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 38 alin. (1) din Constituție, care reglementează dreptul la munca, invocate în susținerea excepției, se arata ca art. 281 din Codul penal nu limitează acest drept, ci numai sancționează exercitarea fără drept a unei profesii sau a unei alte activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acesteia în alte condiții decât cele legale. Dispozițiile art. 281 din Codul penal pot fi considerate o reflectare a dispozițiilor art. 54 din Constituție, care instituie în sarcina oricărui cetățean obligația de a-și exercită drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința.

Referitor la neconcordanta cu dispozițiile art. 49 din Constituție Guvernul arata ca sancționarea nerespectării dispozițiilor legale care reglementează exercitarea unei profesii sau a altei activități nu constituie o restrangere a exercițiului dreptului la munca ori la libera alegere a profesiei și a locului de muncă, astfel încât nu se poate susține neconstituționalitatea art. 281 din Codul penal în raport cu aceste dispoziții constituționale. Atâta timp cat exista legi speciale care reglementează exercitarea unei profesii sau a altei activități și care prevăd ca nerespectarea acelor dispoziții se pedepsește potrivit legii penale, nu se poate susține ca art. 281 din Codul penal nu este de actualitate. De asemenea, având în vedere ca dispozițiile legale criticate nu contravin Constituției, nu se poate susține nici ca acestea ar fi abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146, 149-152 și ale art. 156 din Codul de procedură penală, care reglementează luarea măsurii arestării preventive de către procuror și procedura prelungirii duratei arestării, având în vedere obiectul diferit de reglementare, Guvernul considera că nu exista nici o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, privitoare la caracterul de stat de drept al României și la valorile sociale supreme garantate de Constituție. Privitor la neconcordanta cu dispozițiile art. 23 din Constituție, sub aspectul abilitarii procurorului de a dispune luarea măsurii arestării preventive, se arata ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece art. 23 alin. (4) din Constituție prevede că arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, or, procurorul are calitatea de magistrat potrivit

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească. În acest sens se citeaza Decizia Curții Constituționale nr. 28 din 15 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 3 iulie 2000. Prin acea decizie Curtea Constituțională a statuat, de asemenea, ca dreptul procurorului de a dispune arestarea preventivă nu contravine prevederilor art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În legătură cu neconstituționalitatea prevederilor art. 143 din Codul de procedură penală, despre care autorul excepției susține ca ar fi contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 20, 23 și 24 din Constituție, precum și ale art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca, în fapt, autorul excepției se referă la dispozițiile art. 148 alin. 1 raportate la art. 143 din Codul de procedură penală. Aceste dispoziții prevăd ca măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și numai în vreunul dintre cazurile prevăzute la lit. a)-h) ale art. 148 din Codul de procedură penală. Or, indiciile nu sunt probe, ci presupuneri bazate pe aparente mai mult sau mai puțin concludente. Indiciile trebuie să fie însă temeinice, nefiind suficienta o simpla presupunere ca persoana vizata a săvârșit fapta prevăzută de legea penală. În aceste condiții, se arata în opinia Guvernului, având în vedere și faptul ca reglementarea legală oferă garanții puternice împotriva abuzului organelor judiciare în luarea măsurii arestării preventive, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 din Codul de procedură penală este nefondata.

În legătură cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, în punctul de vedere al Guvernului se face referire la jurisprudenta Curții Constituționale care, prin deciziile nr. 26 din 15 februarie 2000 și nr. 73 din 20 aprilie 2000, a statuat ca art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală nu este în contradictie cu prevederile art. 23 din Constituție, nici cu cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în consecința, nici cu prevederile art. 20 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 281 din Codul penal, privitoare la infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, și dispozițiile art. 150-152 și ale art. 156 din Codul de procedură penală, privitoare la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, precum și dispozițiile art. 143, 146 și ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, privitoare la condițiile și cazurile de luare a măsurilor procesuale ale reținerii și arestării preventive a inculpatului.

Textul art. 281 din Codul penal, privitor la infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, are următorul conținut: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă."

Aceste prevederi legale sunt considerate de autorul excepției ca fiind contrare următoarelor dispoziții constituționale:

- Art. 37 alin. (1): "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere.";

- Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.";

- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piața."

Totodată se apreciază ca textul art. 281 din Codul penal trebuie să fie considerat ca fiind abrogat implicit, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

1. Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esenta, ca art. 281, "norma penală în alb și de maxima generalitate", a fost introdus în Codul penal din 1968 "în aplicarea

Legii nr. 13/1968

privind exercitarea meseriilor de către meseriasi în ateliere proprii. În prezent aceasta norma penală [...] este anacronica, caducă și efectiv abrogată, constituind o veritabila frana în dezvoltarea economiei de piața".

Analizând aceste critici, Curtea constata ca sunt neintemeiate. Art. 281 din Codul penal, norma de incriminare-cadru, a existat și în Codul penal anterior, în art. 268^28, care sanctiona cu închisoare de la 1 luna la 2 ani sau cu amendă nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la exercitarea comerțului, meseriilor sau a altor ocupații, dar pentru fiecare dispoziție se menționează expres ca nerespectarea ei se sancționează potrivit legii penale. De asemenea, în diferitele legi speciale erau prevăzute dispoziții incriminatoare pentru nerespectarea dispozițiilor privitoare la exercitarea acestora. În aceste condiții Codul penal, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 79 și nr. 79 bis din 21 iunie 1968, a sistematizat reglementarea în materie prin instituirea unei norme de incriminare cu caracter general și a unei sancțiuni unice pentru exercitarea fără drept a oricărei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație, dacă legea specială prevede că săvârșirea acelor fapte se pedepsește potrivit legii penale. În felul acesta s-a creat o singura incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale, legi care au fost adoptate atât înainte de anul 1989, cat și ulterior. În prezent sunt în vigoare mai multe astfel de legi speciale care reglementează desfășurarea unor profesii, meserii sau a altor activități și prevăd ca exercitarea nelegală a acestora constituie infracțiune, potrivit

art. 281 din Codul penal. Menționăm în acest sens: 1) Decretul nr. 76 din 31 martie 1950

pentru producerea, transportul, distribuția și vânzarea energiei electrice, modificat în 1969, care prevede la art. 24 alin. 1 ca "Executarea de instalații noi sau de lucrări de modificări ori de extindere a celor existente, privind producerea, transportul, distribuția și utilizarea energiei electrice, inclusiv a instalațiilor electrice interioare, prevăzute la art. 2 lit. b) alin. ultim, de către persoane care nu poseda autorizație legală pentru executarea acestor activități sau care, chiar dacă poseda astfel de autorizații, nu sunt împuternicite în acest scop de organizația în care aceste persoane activează, se pedepsește potrivit

art. 281 din Codul penal"; 2) Legea nr. 13 din 14 mai 1968

cu privire la exercitarea meseriilor de către mestesugari în ateliere proprii, care la art. 10 alin. 4 prevede că: "Exercitarea ca îndeletnicire a meseriilor fără autorizația prevăzută la art. 4 constituie infracțiune și se pedepsește potrivit

legii penale"; 3) Legea nr. 3 din 6 iulie 1978

privind asigurarea sănătății populației, care la art. 187 alin. 2 prevede: "Exercitarea profesiunii de medic, farmacist sau dentist de către alte persoane decât cele autorizate de Ministerul Sănătății, recomandarea folosirii de medicamente, produse biologice, tehnico-medicale sau aparate medicale în alte condiții decât cele stabilite potrivit legii se sancționează potrivit

legii penale"; 4) Legea nr. 74 din 6 iulie 1995

privind exercitarea profesiunii de medic, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din România, republicată, care la art. 41 prevede: "Practicarea profesiunii de medic de către o persoană care nu are aceasta calitate constituie infracțiune și se pedepsește conform

legii penale"; 5) Legea nr. 40 din 19 decembrie 1975

privind creșterea și ameliorarea animalelor, care la art. 47 prevede: "Executarea de însămânțări artificiale de persoane neautorizate constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii și se pedepsește conform

art. 281 din Codul penal"; 6) Legea nr. 51 din 7 iunie 1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, care la art. 25 prevede: "Exercitarea oricărei activități de asistența juridică specifică profesiei de avocat, de către persoana care nu este înscrisă în tabloul avocaților, constituie infracțiune și se sancționează potrivit

legii penale"; 7) Legea nr. 81 din 9 mai 1997

privind exercitarea profesiunii de farmacist, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Farmacistilor din România, care la art. 40 prevede: "Practicarea profesiunii de farmacist de către o persoană care nu are aceasta calitate constituie infracțiune și se pedepsește conform legii penale."

Cu privire la susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, în sensul că prevederile legale criticate ar fi specifice legiuitorului socialist, iar scopul incriminării l-ar constitui preîntâmpinarea actelor de evaziune fiscală și controlul forței de muncă sau ca prin incriminarea acestor fapte s-ar aduce atingere dreptului la munca și dreptului la libera asociere, Curtea retine ca prevederile art. 281 din Codul penal nu contravin, sub nici un aspect, dispozițiilor constituționale invocate. Dispozițiile art. 38 alin. (1) din Constituție prevăd ca "[...] Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere". Or, conținutul infracțiunii reglementate de art. 281 din Codul penal privește exercitarea fără drept a unei profesii, iar nu alegerea profesiei sau a locului de muncă și nici restrangerea acestui drept.

Sustinand neconstituționalitatea art. 281 din Codul penal, autorul excepției considera ca acest text ar fi abrogat implicit în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Curtea constata ca aceasta critica este, de asemenea, neîntemeiată. Dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții", nu sunt aplicabile prevederilor criticate, atâta timp cat legi speciale, adoptate ulterior anului 1990, trimit pentru sancționare la acest text.

Incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecința, sunt supuse autorizării, exprima necesitatea apărării unor valori sociale de o importanța deosebită, inclusiv viața și integritatea fizica și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesiuni, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare și fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Nu pot fi, de exemplu, tolerati electricieni instalatori care efectuează lucrări de instalații electrice fără să aibă pregătirea și, mai ales, răspunderea pe care o astfel de activitate o presupune. Faptul ca aceleași cerințe, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat este o opțiune a legiuitorului, determinata, astfel cum s-a mai arătat, de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului.

2. În legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 143, 146, ale art. 148 alin. 1 lit. h), ale art. 149-152 și ale art. 156 din Codul de procedură penală Curtea constata ca rezolvarea litigiului nu depinde de aceste dispoziții legale, care se referă la luarea măsurii preventive a arestării și a prelungirii ei, în condițiile în care autorul excepției, apelant în cauza, este judecat în stare de libertate, în temeiul art. 281 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prevăzută la

art. 25 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată.

În consecința, în temeiul dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", dispoziții coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiași articol ["Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională."], rezultă ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila și urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143, 146, ale art. 148 alin. 1 lit. h), ale art. 149-152 și ale art. 156 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2001.