Decizia nr. 48/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. Excepția a fost ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.752/2000 al Curții de Apel Bacau Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Mihai Cliveti, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 107 alin. (3), art. 125 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. h), art. 41 alin. (2) și în art. 134 alin. (2) lit. a).

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se invoca practica jurisdicțională în materie a Curții Constituționale, cu referire la Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.752/2000, Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a ansamblului dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

este neconstitutionala în totalitatea ei, incalcand prevederile art. 107 alin. (3) din Constituția României, întrucât reglementează într-un domeniu ce nu se regaseste între domeniile expres prevăzute de

Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999. Se arata ca aceasta ordonanța contravine art. 125 alin. (3) din Constituție, "deoarece lasă la dispoziția Guvernului posibilitatea de a modifica după bunul plac procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești". Un alt motiv de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

îl constituie, în opinia autorului excepției, încălcarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, care stabilesc ca organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești sunt reglementate prin lege organică. Se invoca faptul ca prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

sunt modificate art. 1391-1398 din Codul civil, fără sa existe o abilitare în acest sens. Totodată se arata ca "se instituie o procedură specială în domeniul executării silite mobiliare și imobiliare, procedura care deroga de la dispozițiile dreptului comun și care este valabilă doar în ce privește Agenția de Valorificare a Activelor Bancare și debitorii acesteia" și ca "prin aceasta maniera de reglementare se elimina unul din efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridică de a mai invoca aceleași excepții și apărări pe care le putea invoca față de cedent". Autorul excepției mai invoca în motivarea acesteia încălcarea principiului liberului acces la justiție, existenta unei "discriminări între stat, atunci când acționează ca persoana de drept privat, și comerciantul persoana fizica și/sau juridică", încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (2), în ceea ce privește apărarea în mod egal, indiferent de titular, a proprietății private, și ale art. 134 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului.

Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia asupra excepției ridicate în Dosarul nr. 1.752/2000, considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

este constituțională.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. Prin prevederile sale

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu excede limitelor delegării, întrucât "măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat" se încadrează în domeniul stabilit prin

art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și, ca urmare, corespund art. 107 alin. (3) din Constituție. Pe de altă parte,

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu organizează instanțe judecătorești, astfel cum prevede art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, ci numai o procedură de executare silită. Aceasta procedura de valorificare a unor creanțe neonorate la termen nu reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al debitorului, astfel încât nu poate încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție. În sfârșit, în conformitate cu dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, statul este obligat să asigure libertatea comerțului, dar nu și libertatea agenților economici de a nu-și plati datoriile.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999.

Autorul excepției considera ca dispozițiile ordonanței criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 107 alin. (3), ale art. 125 alin. (3), ale art. 72 alin. (3) lit. h), ale art. 41 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 72 alin. (3) lit. h): "Prin lege organică se reglementează: [...]

h) organizarea și funcționarea [...] instanțelor judecătorești [...].";

- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...].";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, precum și prin Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001, a statuat asupra constituționalității acestor dispoziții legale. Prin aceste decizii s-a reținut, în esenta, ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu contravine dispozițiilor constituționale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", și anume prin lege ordinară, iar nu prin lege organică, astfel ca în aceste materii se pot stabili norme juridice și prin ordonanțe emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum în mod constant Curtea Constituțională a afirmat în jurisprudenta sa. Referindu-se la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului accesului liber la justiție, Curtea a reținut ca "se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiții privind exercitarea unor drepturi prevăzute în ordonanța, care nu contravin acestui principiu, condiții de natura sa împiedice abuzul de drept și, în același timp, să asigure celeritatea procedurii de realizare a creanțelor prevăzute de ordonanța și, pe de altă parte, îngrădirea accesului la justiție". S-a precizat ca, în realitate, cele doua condiții prevăzute în textele de lege criticate, justificate în contextul măsurilor derogatorii prevăzute de ordonanța, nu constituie îngrădiri ale accesului liber la justiție.

Referitor la critica de neconstituționalitate intemeiata pe argumentul ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

ar deroga de la dispozițiile Codului de procedura civilă, Curtea Constituțională a precizat că nu se poate retine neconstituționalitatea acestor prevederi de vreme ce ordonanța - emisă în baza delegării legislative prin lege specială de abilitare - poate să modifice normele de competența și de procedura, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat și soluțiile pronunțate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Curtea mai constata că nu este întemeiat nici argumentul autorului excepției potrivit căruia Guvernul a depășit limitele delegării legislative prin aceea ca a reglementat în domenii ce aparțin legii organice, deoarece, în realitate, stabilirea unei proceduri privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante constituie una dintre "măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat" și, prin urmare, se încadrează în domeniul stabilit prin

art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, corespunzând art. 107 alin. (3) din Constituție.

În sfârșit, Curtea constata că nu poate fi reținut ca argument valabil faptul ca procedura specială de executare a creanțelor preluate la datoria publică contravine principiului apărării proprietății private indiferent de titular și principiului garantarii libertății comerțului. Aceasta deoarece crearea unei proceduri speciale în favoarea statului este justificată prin calitatea de creditor privilegiat a statului, precum și prin conexiunea dintre datoria publică interna și bugetul de stat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.752/2000 al Curții de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2001.