Decizia nr. 79/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) și ale art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Bengea în Dosarul nr. 7.410/2000 al Judecătoriei Targoviste, având ca părți pe autorul excepției, Vasile Duta, și Societatea Comercială "Nidest" - S.R.L. din București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală și, ca neîntemeiată, în ceea ce privește celelalte dispoziții criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 7.410/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Bengea într-un dosar penal având ca obiect un proces pornit împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor de insulta și calomnie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca prevederile art. 174 din Codul de procedură penală, care prevăd ca inculpatul nu poate fi reprezentat de către avocat la judecarea în prima instanța, dacă pedeapsa prevăzută pentru fapta supusă judecații este închisoarea mai mare de un an, sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, precum și ale art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție.

Judecătoria Targoviste, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziții nu contravin prevederilor constituționale menționate de autorul excepției. "Imposibilitatea reprezentării în aceste situații nu atrage obligația inculpatului de a se infatisa în instanța, judecata putându-se realiza și în lipsa lui."

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile art. 174 din Codul de procedură penală sunt constituționale și ca se impune respingerea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca prevederile legale criticate trebuie interpretate ca o garanție procesuala de care beneficiază inculpatul, reprezentarea lui în fața primei instanțe fiind permisă numai în cazul infracțiunilor mai puțin grave. Prin neprezentarea sau prin sustragerea de la judecata inculpatul înțelege sa renunțe la garanțiile procesuale pe care legea i le conferă, în general, și la garantarea dreptului la apărare, în special.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, deși autorul excepției se referă la dispozițiile art. 174 în general, în realitate excepția de neconstituționalitate are ca obiect numai dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, privind reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea acesteia după desființarea hotărârii în apel sau în recurs. Referindu-se la Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 14 iulie 2000, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a), Guvernul își exprima opinia ca excepția ridicată în prezenta cauza este intemeiata.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 din Codul de procedură penală, însă din motivarea excepției rezultă ca autorul acesteia a avut în vedere numai dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a), referitoare la reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei în prima instanța. Totodată Curtea constata ca a fost sesizată numai cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate, cu toate ca din încheierea de sesizare și din cuprinsul cererii prin care a fost ridicată excepția rezultă ca aceasta privește și dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziții pe care autorul excepției le considera ca fiind contrare prevederilor art. 16, 22, ale art. 23 alin. (8), ale art. 30 și 31 din Constituție. În fine, Curtea Constituțională constata ca prin încheierea de sesizare instanța a dispus respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu motivarea ca prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale.

Analizând încheierea de sesizare, Curtea Constituțională retine ca instanța a respins în mod neîntemeiat, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, aplicând astfel în mod incorect dispozițiile

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora, "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională". Într-adevăr, asupra excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, și anume în sensul respingerii excepției. Aceasta soluție a Curții Constituționale nu constituie însă un caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate în sensul

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât respingerea acesteia nu constituie un impediment legal pentru ridicarea din nou, în alta cauza, a aceleiași excepții.

Asa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost legal ridicată în cauza, iar instanța, în loc sa o respingă, ar fi trebuit sa sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea ei. Excepția de neconstituționalitate fiind în mod legal ridicată în fața instanței și neexistand în realitate nici un caz de inadmisibilitate, Curtea Constituțională retine ca urmează să soluționeze și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.

1. Autorul excepției de neconstituționalitate critica prevederile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "În cursul judecații, inculpatul poate fi reprezentat:

a) la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei după desființarea hotărârii în apel sau după casare de către instanța de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an".

Analizând aceasta critica Curtea Constituțională constata ca asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat, și anume prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000. Prin aceasta decizie Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând ca este neconstitutionala dispoziția "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an" din art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Ca urmare a acestei decizii dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, deoarece, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". De aceea, dacă se ridica o astfel de excepție, aceasta urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila de către însăși instanța judecătorească.

În cauza, întrucât decizia Curții Constituționale prin care a fost constatată neconstituționalitatea prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, iar încheierea de sesizare a fost pronunțată de Judecătoria Targoviste la 12 decembrie 2000, Curtea constata ca după sesizarea sa legală excepția a devenit inadmisibila, urmând să fie respinsă.

2. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere", autorul acesteia susține ca prevederile menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 22, privind dreptul persoanei la integritatea fizica și psihică, ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumția de nevinovatie, precum și ale art. 30 și 31, care reglementează libertatea de exprimare și, respectiv, dreptul la informație.

Asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, printre care se afla Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, precum și Decizia nr. 193 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuand ca aceste prevederi legale nu aduc atingere dispozițiilor art. 22 din Constituție. De asemenea, ele nu contravin nici dispozițiilor art. 16 din Constituție. Într-adevăr, faptul ca inculpatul este chemat în judecata în aceasta calitate în urma plângerii prealabile a persoanei vătămate nu creează o situație privilegiată pentru persoana vătămată, în dăuna inculpatului. Nu este incalcata nici prezumția de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, deoarece chemarea în judecata a inculpatului la plângerea prealabilă a persoanei vătămate nu are semnificatia ca inculpatul nu se bucura de prezumția de nevinovatie, ca și de toate drepturile și garanțiile procesuale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale atât soluția, cat și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în aceasta cauza.

Totodată Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin nici dispozițiilor referitoare la libertatea de exprimare și dreptul la informare, prevăzute la art. 30 și, respectiv, la art. 31 din Constituție, deoarece, în mod evident, nu conțin dispoziții de natura sa aducă atingere acestor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, obiectul reglementării constituindu-l, în exclusivitate, procedura punerii în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de plângeri.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Bengea în Dosarul nr. 7.410/2000 al Judecătoriei Targoviste.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor al excepției în același dosar. Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2001.