Decizia nr. 44/2001

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte și a dispozițiilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , aprobată prin

Legea nr. 243/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Violena Comprest" - S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 6 februarie 2001 și apoi la 7 februarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 14.342/1999, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte și a dispozițiilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , aprobată prin

Legea nr. 243/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Violena Comprest" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

sunt neconstituționale în raport cu prevederile constituționale cuprinse în art. 107 alin. (3) referitoare la actele Guvernului și cu cele ale art. 114 alin. (2) referitoare la delegarea legislativă, întrucât Guvernul "a depășit domeniul de abilitare stabilit de

Legea nr. 140/1999 " și, prin urmare, "nu putea abroga nici o dispoziție din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

și nici o norma cuprinsă în

Legea nr. 148/1999

privind aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 ". Se mai susține ca "ordonanța trebuia sa țină seama de proiectele de lege, propuneri, existente la data intrării în vigoare a legii de abilitare". Referitor la acest text de lege autorul excepției arata, în final, ca "Guvernul nu poate fi delegat sa modifice o lege care nu era în vigoare la momentul abilitarii sale. Mai mult, întrucât legea modificată se afla în stadiu de proiect la momentul apariției legii de abilitare, Guvernul trebuia sa țină seama de prevederile acestuia, în sensul de a nu dispune contrariul". Referitor la dispozițiile

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , autorul excepției susține ca acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, deoarece sumele de bani investite pentru derularea afacerii, cu privire la care textul de lege prevede confiscarea, fiind dobândite licit, nu pot fi confiscate.

Judecătoria Sectorului 6 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

încalcă prevederile art. 107 alin. (3) și ale art. 114 alin. (2) din Constituție, întrucât, "printr-o interpretare restrictiva, concluzia ce se desprinde este aceea ca în domeniul de abilitare a Guvernului a fost inclusă «modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 », fără a fi incluse modificările și completările aduse de Ordonanța Guvernului nr. 50/1998, ordonanța aprobată ulterior. Abrogand art. III alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 50/1998, Guvernul a depășit domeniul în care a fost abilitat sa emita ordonanțe". Cu privire la textul

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , instanța considera ca "în măsura în care prin venituri, în accepțiunea prezentului articol, se înțelege totalitatea încasărilor făcute de societate într-o anumită perioada de timp, fără a distinge între beneficiul efectiv realizat de aceasta și alte încasări, se poate aduce atingere dreptului de proprietate asa cum este reglementat de Constituție". În final se considera ca se impune "cel puțin o precizare explicativa a notiunii de venit cuprinsă la

art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 , modificată, pentru ca măsura confiscării dispusă în baza acestui text de lege să-și poată atinge finalitatea".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte este inadmisibila, deoarece

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

a fost abrogată prin

art. 57 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2000

privind regimul produselor supuse accizelor, ordonanța publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000. Se arata ca "Abrogarea menționată a avut ca efect atât ieșirea din vigoare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , cat și a actelor normative de modificare și completare a acesteia, între care și

Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

a carei neconstituționalitate este invocată". În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , aprobată prin

Legea nr. 243/1998 , în opinia Guvernului, se considera ca susținerile autorului acesteia sunt nefondate. Se argumenteaza ca prin textul de lege criticat "legiuitorul a înțeles sa sanctioneze obținerea de venituri ilicite de către persoanele fizice sau juridice din activități comerciale, dispunând ca acestea, «precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită, se confisca și se fac venituri la bugetul administrației centrale». Textul respectiv nu face altceva decât sa dea expresie dispoziției constituționale a art. 41 alin. (1), potrivit căreia conținutul și limitele garantarii dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74 din 27 august 1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte (ordonanța publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 30 august 1999), precum și ale

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998), aprobată prin

Legea nr. 243/1998

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 18 decembrie 1998), dispoziții care au următorul conținut:

-

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999 : "Alineatul 7 al articolului III din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 148/1999 , se abroga.";

-

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, cu modificările ulterioare: "Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confisca și se fac venit la bugetul administrației publice centrale."

Autorul excepției considera ca dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

contravin prevederilor art. 107 alin. (3), precum și ale art. 114 alin. (2) din Constituție, care au următoarea redactare:

- art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- art. 114 alin. (2): "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe."

În ceea ce privește

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicată, autorul excepției considera ca acest text de lege contravine prevederilor art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, în conformitate cu care: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."

1. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, deoarece textul de lege criticat nu mai este în vigoare. Astfel, prin

art. 57 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, intrata în vigoare începând cu data de 15 februarie 2000, se prevede: "Cu aceeași dată se abroga prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată și modificată prin

Legea nr. 196/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificările și completările ulterioare." Întrucât dispoziția legală criticata a fost abrogată anterior încheierii de sesizare a Curții, Judecătoria Sectorului 6 București avea obligația, potrivit

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sa respingă, prin încheiere motivată, excepția ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, deoarece, contrar prevederilor alin. (1) al aceluiași articol, se referea la o dispoziție care nu mai era în vigoare. În temeiul acestor texte de lege Curtea urmează sa respingă, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999 , deoarece aceasta se referă la dispoziții legale abrogate.

2. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , aprobată prin

Legea nr. 243/1998 , Curtea retine că nu pot fi primite susținerile autorului excepției, pentru următoarele considerente:

a) Prevederile alin. (1) al art. 41 din Constituție, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum și ale alin. (7) ale aceluiași articol, conform cărora "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma", au în vedere garantarea dreptului de proprietate dobândit legal, iar nu a celui dobândit prin încălcarea dispozițiilor legii. Or, prin

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, legiuitorul sancționează tocmai obținerea din asemenea activități comerciale a unor venituri de către persoane fizice și juridice, dispunând ca acestea, "precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confisca și se fac venit la bugetul administrației publice centrale". Prin aceste dispoziții legiuitorul da expresie prevederilor art. 41 alin. (1) fraza a doua din Constituție, potrivit cărora "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", drepturi printre care se afla și dreptul de proprietate.

b) Curtea mai constata că nu este încălcat nici art. 41 alin. (7) din Constituție, deoarece, potrivit acestor prevederi, numai averea dobandita licit nu poate fi confiscată, iar în conformitate cu prevederile alin. (8) al aceluiași text constituțional, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii". Prin urmare bunurile obținute prin desfășurarea unor activități comerciale contrare dispozițiilor legii, activități care constituie contravenții, nefiind dobândite în mod licit, pot fi confiscate potrivit prevederilor constituționale menționate mai sus. Asadar, dispozițiile

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , aprobată prin

Legea nr. 243/1998 , nu numai că nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și (7) din Legea fundamentală, ci sunt în deplina concordanta cu acestea. Totodată Curtea constata ca dispozițiile legale criticate constituie tocmai o aplicare legală a prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, întrucât se referă la sume rezultate din valorificarea mărfurilor a căror proveniență nu poate fi dovedită, în condițiile în care nedovedirea acestei proveniente constituie o contravenție.

De altfel Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 , republicată, respingând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții prin Decizia nr. 17 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997, retinand, în esenta, ca dispoziția privind confiscarea nu este urmarea faptului ca bunurile confiscate ar fi fost dobândite ilicit, ci ca ele au rezultat din săvârșirea unei contravenții prevăzute la art. 1 lit. e) din aceeași lege, întrucât autorul excepției nu a putut dovedi proveniență licita a mărfurilor vândute, obligație prevăzută de acest text. Curtea a mai reținut ca "Obligația de a dovedi aceasta proveniență corespunde dispoziției de principiu prevăzute la art. 30 alin. 2 din Codul comercial, potrivit căreia comercianții sunt datori a păstra, cel puțin până la 2 ani, facturile mărfurilor cumpărate și introduse în stabilimentele lor. Este o obligație esențială pentru evitarea contrabandei și a evaziunii fiscale, îndeosebi în ceea ce privește plata taxei pe valoarea adăugată". Considerentele și soluția adoptate prin decizia citata își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neexistand elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 74/1999

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, excepție ridicată de Societatea Comercială "Violena Comprest" - S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, republicată, modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 126/1998 , aprobată prin

Legea nr. 243/1998 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2001.