Decizia nr. 133/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 6.412/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde Chesaru Cobilenschi Radu Mihail, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezenta solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

cuprinde norme procedurale, de aplicare imediata, care nu contravin principiului neretroactivitatii legii și nici celui al accesului liber la justiție, solicitandu-se respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 6.412/2001, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească. Excepția a fost ridicată de Guvernul României într-un litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

"a fost redactat defectuos, indepartandu-se de la principiile constituționale referitoare la aplicabilitatea în timp a legilor (art. 15 alin. 2), accesul liber la justiție (art. 21) și organizarea instanțelor judecătorești (art. 125)".

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este intemeiata, deoarece, "potrivit

art. 25 din Legea nr. 92/1992 , recursul declarat împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel se judeca de curțile de apel, existând astfel o ierarhizare a instanțelor judecătorești, conform art. 125 din Constituție. Asadar, prin judecarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel, tot de către tribunal, care a soluționat și apelul, se aduce atingere art. 125 din Constituție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

sunt norme de procedura care nu retroactiveaza și nici nu ultraactiveaza, ci sunt de imediata aplicare. Se mai susține ca dispozițiile legale criticate "nu aduc atingere nici prevederilor art. 21 și art. 125 din Constituție, deoarece din redactarea lor rezultă că nu se stabilește o ierarhie, competența și procedura de judecată, acestea fiind reglementate numai prin lege". Pentru aceste motive se apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, text care are următorul conținut: "Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secțiile care judeca conflicte de muncă și litigii de muncă din cadrul tribunalelor."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale contravin următoarelor norme constituționale:

- Art. 15. alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că prin Decizia nr. 93 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 mai 2001, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, prin raportare la art. 15 alin. (2) și la art. 21 din Constituție, retinand în esenta următoarele:

-

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

nu conține nici o dispoziție cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel că nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. În temeiul dispozițiilor art. 78 din Constituție "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei". Conform principiului constituțional al neretroactivitatii legii "data prevăzută în textul" legii pentru intrarea acesteia în vigoare, alta decât cea a publicării, nu poate fi decât ulterioară publicării. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asadar, intră în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea instanțelor judecătorești competente sa judece anumite litigii, precum și a modului de constituire a completelor de judecată. Aceste reglementări, având caracter de norme procedurale, sunt de imediata aplicare, asadar de la data intrării în vigoare a legii;

- este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar aduce atingere sau ingradire prevederilor constituționale ale art. 21, privind accesul liber la justiție, raportate la cele ale art. 128 din Constituție, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Într-adevăr, principiul accesului liber la justiție nu are semnificatia ca acest acces trebuie să fie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece reglementarea competentei și a căilor de atac intră în atributia exclusiva a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite, cu condiția de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constituționale.

Considerentele pe care s-a întemeiat soluția anterioară a Curții Constituționale sunt valabile și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

În legătură cu critica adusă dispozițiilor art. IV alin. 3 din ordonanța privind încălcarea art. 125 din Constituție, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece în speta legea prevede că soluționarea recursurilor se face de către tribunale, desigur nu de aceiași judecători care au soluționat apelul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 6.412/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2001.