Decizia nr. 93/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Ofelia Luiza Gh. Bercea în Dosarul nr. 5.696/2000 al Curții de Apel Pitesti - Secția civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin mandatarul sau, Gheorghe Bercea, precum și Societatea Comercială "Montană" - S.A. din Campulung Muscel, prin consilier juridic Carmen Istratescu.

Mandatarul autorului excepției arata ca solicita admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele invocate în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Societății Comerciale "Montană" - S.A. din Campulung Muscel pune concluzii de respingere a excepției, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

cuprinde norme procedurale de aplicare imediata care nu contravin principiului neretroactivitatii legii și nici celui al accesului liber la justiție. De asemenea, se considera ca prin dispozițiile legale criticate nu sunt instituite discriminări sau privilegii și nu sunt infrante prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În final se solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.696/2000, Curtea de Apel Pitesti - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească. Excepția a fost ridicată de Ofelia Luiza Gh. Bercea într-un litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

"contravine art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 21 coroborat cu art. 128 din Constituția României, în măsura în care aceasta dispoziție nu reglementează în mod legal modul de soluționare a recursurilor declarate împotriva deciziilor tribunalului pronunțate în apel cu respectarea

art. 17 alin. 3, nemodificat, din Legea nr. 92/1992 , republicată [...]". În continuare se arata ca pe baza dispozițiilor legale criticate se resping, ca fiind inadmisibile, recursurile declarate în cauzele în care hotărârile instanței de fond au fost date cu drept de apel anterior intrării în vigoare a

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , ceea ce înseamnă ca acele dispoziții legale produc efecte retroactive, contrar dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Se susține ca textul de lege criticat, prin asimilarea apelului cu recursul, contravine "ordinii constituționale prin încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție". De asemenea, se apreciază ca împiedicarea soluționării recursului potrivit dispozițiilor legii vechi, în baza cărora litigiul a fost soluționat pe fond și în apel, ingradeste accesul liber la justiție, ceea ce contravine art. 21 coroborat cu art. 128 și cu art. 125 alin. (3) din Constituție, precum și prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Pitesti - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât textul

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Se mai arata ca intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate nefiind prorogata, aceasta se aplică de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în mod egal pentru toți cetățenii, fără încălcarea accesului liber la justiție. Astfel se considera ca problemele ridicate sunt probleme de interpretare și de aplicare a dispoziției legale, iar nu de constituționalitate a acesteia.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

sunt constituționale, întrucât "se vor aplica de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial al României, [...] cu excepția prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplică după 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia". Se mai arata ca accesul liber la justiție, în sensul art. 21, raportat la art. 128 din Constituție, este asigurat prin exercitarea de către părțile interesate a căilor legale de atac.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului sunt norme de procedura care nu retroactiveaza și nici nu ultraactiveaza, ci sunt de imediata aplicare. Se mai arata ca "situația care face obiectul excepției de fața nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una ce tine de corecta interpretare și aplicare a legii în situații tranzitorii". Pentru aceste motive, se apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, text care are următorul conținut: "Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secțiile care judeca conflicte de muncă și litigii de muncă din cadrul tribunalelor."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale contravin următoarelor norme constituționale:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

De asemenea, este invocată nerespectarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingerea intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

nu conține nici o dispoziție cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel că nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. În temeiul dispozițiilor art. 78 din Constituție "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei". Conform principiului constituțional al neretroactivitatii legii, "data prevăzută în textul" legii pentru intrarea acesteia în vigoare, alta decât cea a publicării, nu poate fi decât ulterioară publicării. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asadar, intră în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea instanțelor judecătorești competente sa judece anumite litigii, precum și a modului de constituire a completelor de judecată. Aceste reglementări, având caracter de norme procedurale, sunt de imediata aplicare, asadar, de la data intrării în vigoare a legii.

Curtea retine, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate nu instituie nici un fel de privilegii sau discriminări și nu lezeaza principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție. Aceste dispoziții legale se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați într-o situație identică, în raport cu natura litigiilor lor și cu faza în care se afla soluționarea cauzelor.

Totodată Curtea constata ca este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar aduce atingere sau ingradire prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, raportate la cele ale art. 128 din Constituție, conform cărora, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Într-adevăr, principiul accesului liber la justiție nu are semnificatia ca acest acces trebuie să fie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece reglementarea competentei și a căilor de atac intră în atributia exclusiva a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite, cu condiția de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constituționale.

În ceea ce privește raportarea textului de lege criticat la prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observa ca acestea nu sunt incidente în cauza, întrucât stabilirea competentei diferitelor instanțe judecătorești și a căilor de atac împotriva hotărârilor acestora nu lezeaza dreptul persoanei "la judecarea în mod echitabil, în mod public, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege", a cauzelor sale.

De altfel, problemele ridicate de autorul excepției nu sunt în esenta probleme de control al constituționalității, ci sunt probleme de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale determinante în soluționarea litigiului, probleme ce aparțin competentei exclusive a instanței de judecată. În acest sens, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Ofelia Luiza Gh. Bercea în Dosarul nr. 5.696/2000 al Curții de Apel Pitesti - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2001.