Decizia nr. 85/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum și ale

art. 166 alin. (4^1) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, excepție ridicată de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare și Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curții de Apel Iași.

La apelul nominal a răspuns avocat Lucian Pitigoi, în calitate de reprezentant al autorilor excepției, și Irina Lazar, asistată de același apărător, lipsind celelalte părți legal citate.

Reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând în esenta ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 30/2000

încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) și ale art. 135 alin. (4) din Constituție, întrucât, "prin modificările și completările pe care aceasta le aduce

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , sunt socotite ca parte a domeniului public toate terenurile pe care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar, deși unele dintre acestea sunt proprietate privată sau revendicate de cei deposedati de dreptul de proprietate în regimul trecut. Or, simpla posesie a acestor terenuri nu poate să determine trecerea lor, prin expresia <<fac parte>>, în domeniul public al unităților administrative de învățământ, ci mai întâi trebuie să se identifice modurile de dobândire și titlurile acestor unități și apoi să poată fi incluse în domeniul public". Se susține, de asemenea, ca dispozițiile ordonanței contravin prevederilor constituționale ale art. 72 alin. (3) lit. m), potrivit cărora prin lege organică se reglementează organizarea generală a învățământului, precum și celor ale art. 114 alin. (4) teza întâi, conform cărora Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în cazuri excepționale. În sfârșit, se considera ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 30/2000

este încălcat

art. 3 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.799/2000, Curtea de Apel Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum și ale

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , excepție ridicată de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare și Zorina Poponea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1)-(3), referitoare la protecția proprietății private, ale art. 72 alin. (3) lit. m), ale art. 114 alin. (4), care reglementează condițiile în care Guvernul poate să emita ordonanțe de urgență, precum și ale art. 135, referitoare la bunurile proprietate publică.

Curtea de Apel Iași, exprimandu-și opinia, apreciază ca "dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , care prevăd ca toate terenurile, indiferent de titlu și indiferent de modul de dobândire a proprietății, dar pe care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ - grădinițe, școli generale, licee etc., fac parte din domeniul public, sunt neconstituționale. Ordonanța nr. 30/2000 încalcă principiul egalității titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma proprietății și a obligației de a despăgubi pe proprietar în cazul modificării regimului juridic al bunului". Instanța considera, de asemenea, ca, potrivit art. 41 din Constituție, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică, cu o dreapta și prealabilă despăgubire.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca "prevederile art. 166 alin. (3), alin. (4) și alin. (4^1)-(4^4) din

Legea învățământului nr. 84/1995

sunt constituționale, numai în măsura în care ele se aplică împreună cu dispozițiile art. 41 alin. (3) din Constituție".

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată în măsura în care imobilele la care se referă textul criticat "se afla în proprietatea statului". De asemenea, se susține ca "printr-o lege nu se poate dispune trecerea fără plata în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal în proprietatea exclusiva a unor persoane fizice sau juridice de drept privat. O asemenea operațiune se poate face, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituție, numai prin expropriere, pentru o cauza de utilitate publică, și care să aibă loc, potrivit legii, după o dreapta și prealabilă despăgubire".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum și ale

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată.

I. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 30/2000

pentru modificarea și completarea

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 17 aprilie 2000, contravine art. 72 alin. (3) lit. m) și art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituție, dispoziții care prevăd:

- Art. 72 alin. (3) lit. m): "Prin lege organică se reglementează: [...]

m) organizarea generală a învățământului;";

- Art. 114 alin. (4) teza întâi: "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență."

Examinând sub acest aspect excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Referitor la motivul de neconstituționalitate privind reglementarea prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 30/2000

a unui domeniu rezervat legii organice, Curtea retine ca în jurisprudenta sa a stabilit ca interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă la alin. (4) al art. 114 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgenta, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituționale a instituției (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Rezultă ca ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă fața unui caz excepțional.

Curtea constata, de asemenea, că nu este întemeiat nici motivul de neconstituționalitate referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanța de urgență nu are la baza existenta unui "caz excepțional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonanței de urgenta justifica existenta cazului excepțional și răspunde totodată exigențelor stabilite de Curtea Constituțională prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public și urgenta reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă ca a fost "absolut necesar și urgent să fie reglementată unitar natura juridică a întregii baze materiale a învățământului, având în vedere ca art. 166 alin. (4) privind baza materială a învățământului preuniversitar a avut o aplicabilitate provizorie".

În legătură cu critica adusă ordonanței de urgenta privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, la aceeași soluție se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

II. Autorii excepției susțin totodată ca dispozițiile

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) și ale art. 135 alin. (4) din Constituție.

Curtea Constituțională constata ca în realitate sunt criticate numai prevederile alin. (4^1) al

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, astfel cum rezultă din argumentele expuse de autorii excepției. Pe cale de consecința, prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunțe numai asupra constituționalității acestui text de lege.

Dispozițiile alin. (4^1) al

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995

republicată, au fost introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , iar ulterior completate prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 206 din 15 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000. Aceste dispoziții au următorul conținut: "Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat - grădinițe, școli generale (primare și gimnaziale), licee, grupuri școlare, seminarii teologice, școli profesionale și școli postliceale - fac parte din domeniul, public al comunelor, orașelor și municipiilor în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităților de învățământ preuniversitar de stat."

Curtea Constituțională constata ca acest text de lege nu contravine dispozițiilor art. 41 alin. (1)-(3) din Constituție. Reglementarea cuprinsă în textele de lege criticate de autorii excepției privește terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea învățământul preuniversitar, făcând astfel parte din domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București. Apartenența acestor bunuri la domeniul public implica în mod incontestabil existenta unui titlu legal, pe care instanțele de judecată urmează sa îl verifice.

În măsura în care în procesul de aplicare a acestor prevederi legale s-ar nesocoti dispozițiile constituționale referitoare la protecția proprietății private, prevederile cuprinse în alin. (4^1) al

art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, ar putea fi interpretate ca având un înțeles contrar Constituției. Acest aspect însă privește aplicarea legii, care este de competența instanțelor judecătorești, iar nu controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională.

Curtea constata ca o soluție în materie este continuta în prevederile

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Potrivit art. 16 din această lege, în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, iar în cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, foștii proprietari vor fi notificati pentru a putea opta pentru restituirea în natură.

Curtea retine ca dispozițiile legale criticate sunt în concordanta și cu prevederile art. 135 alin. (4) din Constituție. Acest text constituțional enumera bunurile asupra cărora se poate constitui proprietatea publică. Potrivit aceluiași alineat legea poate prevedea și alte categorii de bunuri ce fac obiectul proprietății publice, ceea ce face, de altfel,

art. 166 alin. (4^1) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată.

III. În sfârșit, invocarea, în motivarea excepției, a încălcării dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia nu are nici o relevanta, întrucât Curtea examinează conformitatea dispozițiilor legale criticate cu Constituția, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispoziții legale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi sub aspectul art. 114 alin. (4) din Constituție,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum și ale

art. 166 alin. (4^1) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, excepție ridicată de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare și Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curții de Apel Iași.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2001.