Decizia nr. 139/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 și

art. 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Mihai și Viorica Mihai în Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde avocat Teodor Rus pentru părțile Valentin Zeana, Corneliu Zeana și Alexandru Zeana, lipsind autorii excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părților reprezentate solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile legale invocate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 20, 43 și ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocand în acest sens practica jurisdicțională în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 18.805/1999, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 și

art. 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Mihai și Viorica Mihai.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca, "deși cetățenii sunt egali în fața legii, deși statul are obligația de a lua măsuri concrete de protecție socială [...], în realitate, din modul de redactare a articolelor menționate, rezultă măsuri discriminatorii împotriva chiriașilor". Se apreciază ca astfel se încalcă "dreptul la stabilirea locuinței și la oferirea unor condiții de locuit, ce se circumscriu notiunii de trai decent". Se susține, de asemenea, ca dispozițiile legale invocate contravin art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, prin aceea ca "dreptul la un nivel de trai corespunzător cuprinde, printre altele, dreptul la o locuinta corespunzătoare".

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.

Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 și

art. 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe. Acestea au următorul conținut:

- Art. 2: "Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza

Legii nr. 17/1994 , pentru suprafețele cu destinația de locuinta redobândite de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se prelungește, la cererea chiriașului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.";

- Art. 10: "(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, data și locul intalnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Chiriașul sau fostul chiriaș este obligat sa comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3) În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.";

- Art. 11: "(1) Nerespectarea de către proprietar a dispozițiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriașului sau a fostului chiriaș.

(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.";

- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriași cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7;

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuințe, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menționați în contract sunt proprietari ai unei locuințe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare după data de 1 ianuarie 1990, în aceeași localitate. Fac excepție contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menționați în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moștenitori ai acestora, locuințe care sunt efectiv ocupate de chiriași persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituție publică;

c) chiriașului care refuza sa preia în folosință o alta locuinta pusă la dispoziție în condițiile prezentei ordonanțe de urgență de către fostul proprietar sau de moștenitorii acestuia ori de către autoritățile publice locale;

d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriașilor cărora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit

Legii nr. 17/1994 ,

Legii nr. 112/1995

sau

Legii nr. 114/1996 , republicată;

e) în cazul litigiilor dintre proprietar și chiriaș având ca obiect schimbul obligatoriu de locuințe;

f) în cazul chiriașilor care au subinchiriat locuinta fără consimțământul scris al proprietarului;

g) în cazul chiriașilor care au schimbat total sau parțial destinația ori structura interioară a locuinței fără consimțământul scris al proprietarului și fără aprobările legale;

h) chiriașului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situata aceasta, instalațiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părți din acestea;

i) chiriașului care are un comportament ce face imposibila conviețuirea sau care împiedica folosirea normală a locuinței;

j) în cazul prevăzut la

art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995

a înstrăinat-o sub orice formă, inclusiv prin schimb;

k) în cazul prevăzut la

art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995

a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru întreaga locuinta;

l) în cazul prevăzut la

art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995

a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacă locuinta a fost închiriată în parte, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru suprafața din locuinta, închiriată de persoana care a cumpărat-o în baza

Legii nr. 112/1995 .";

- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara și să obțină mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.

(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa pună la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuinta în aceeași localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriașului, cu respectarea suprafeței locuibile minime de 15 mp persoana.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul inițial."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege.";

- Art. 134 alin. (2) lit. f): "(2) Statul trebuie să asigure: [...]

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții."

Dispozițiile art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, considerate, de asemenea, ca fiind incalcate, au următorul conținut: "1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viața corespunzător asigurării sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa.

2. Mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire speciale. Toți copiii, indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afară căsătoriei, se bucura de aceeași ocrotire socială."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Într-adevăr, dispozițiile legale invocate nu creează discriminări între cetățeni pe criterii de rasa, naționalitate, origine etnică, limba, religie, sex, opinie, apartenența politică, avere sau origine socială, criterii ale egalității în drepturi prevăzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituție, cat și la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată Curtea retine ca egalitatea în drepturi nu împiedica stabilirea de către legiuitor a unor soluții legislative diferite pentru situații diferite. Dispozițiile legale criticate îi ocrotesc în mod egal pe proprietar și pe chiriaș, stabilind, pe de o parte, în ce măsura proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriașului posibilitatea să își apere dreptul locativ în condițiile în care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabilă.

Cu privire la susținerea ca prin dispozițiile legale criticate a fost încălcat dreptul fundamental la un nivel de trai decent și, implicit, la o locuinta satisfăcătoare, drept consacrat prin art. 43 din Constituție, Curtea retine ca acest principiu nu este încălcat, deoarece prin conținutul lor dispozițiile legale criticate nu împiedica dreptul la condiții rezonabile de viața și la ameliorarea lor continua. Dreptul la un nivel de trai decent are în vedere asigurarea unor condiții adecvate tuturor cetățenilor tarii. Or, în speta dispozițiile legale criticate nu aduc atingere acestui drept, ci, dimpotriva, se constituie ca o garanție a asigurării drepturilor locative ale chiriașilor, în condițiile apărării drepturilor și intereselor legitime ale proprietarilor.

Curtea constata, de asemenea, ca textele legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 25 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, întrucât nu conțin dispoziții prin care să se aducă atingere dreptului la un nivel de viața corespunzător, cu referire la locuinta, în condițiile dobândirii acestui drept în condițiile legii.

De altfel,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a mai fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând mai multe decizii prin care a respins excepțiile de neconstituționalitate având acest obiect (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 și Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 și

art. 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Mihai și Viorica Mihai în Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.