Decizia nr. 130/2001
referitoare la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 198/1999 10 decembrie 1999 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sa…
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 451C/2000, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 451C/2000 se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000, deoarece cauzele au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate. Curtea, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor ca fiind nefondate. Se apreciază ca dispozițiile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41. În acest sens se invoca și jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea acestor dispoziții legale, menționându-se Decizia nr. 4/2001.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ, precum și prin Încheierea din 1 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepții ridicate de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana - S.A. și de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, al căror conținut este identic, se susține ca textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (2) din Constituție prin aceea ca dispune în mod abuziv scoaterea terenurilor agricole din capitalul social al societăților comerciale, deși prin
Hotărârea Guvernului nr. 746/1991
privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării
art. 36 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole și valoarea acestora a fost inclusă în capitalul social. Se apreciază ca dispozițiile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
impun "societăților comerciale să-și reducă capitalul social, aceasta modificare aducând prejudicii acționarilor care au fost improprietariti în temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 746/1991 ".
Tribunalul Arad - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia i n Dosarul nr. 2.171/2000, apreciază ca "excepția de neconstituționalitate este intemeiata, dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
fiind în contradictie flagrantă cu principiul constituțional al apărării dreptului de proprietate".
Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia în Dosarul nr. 1.101/2000, considera ca dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât terenurile agricole prevăzute de dispozițiile de lege criticate "nu au fost decât în administrarea societăților comerciale, prerogativele dreptului de proprietate aparținând statului".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ci concretizează opțiunea politicii statului în privinta reformei economice și a strategiei de privatizare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.
Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, dispoziții al căror conținut este următorul: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2."
Articolul 1
și 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
prevăd:
- Art. 1: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și regimul concesionarii terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți.";
- Art. 2: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și societăților comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăților comerciale menționate la art. 1, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."
Autorii excepțiilor de neconstituționalitate susțin ca dispozițiile criticate contravin art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."
Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca prevederile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, și anume la cele ale art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, și prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constituțională a reținut, în esenta, următoarele:
Din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementări privind situația juridică a terenurilor agricole și a celor aflate sub luciu de apa rezultă ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodată incluse în mod legal în capitalul social al societăților comerciale agricole. Chiar dacă
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut ca "Bunurile din patrimoniul societății sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu", aceasta dispoziție legală nu poate fi disociata, în ceea ce privește situația terenurilor agricole și a celor aflate sub luciu de apa, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situației juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin
privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca "Până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afară localităților".
De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curții Constituționale, întreaga legislație ulterioară cu privire la terenurile agricole și a celor aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri aflate în exploatarea societăților comerciale agricole nu erau în proprietatea acestor societăți și nu indreptatea includerea acelor terenuri în capitalul lor social.
Asa fiind, Curtea Constituțională, prin deciziile pronunțate, a statuat ca
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societățile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă menționată ordonanța de urgență a Guvernului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții, cele statuate anterior prin deciziile Curții Constituționale nr. 206 din 17 octombrie 2000 și nr. 249 din 23 noiembrie 2000 își mențin valabilitatea și în dosarele de fața.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepții ridicate de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crisana - S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ, precum și de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. în Dosarul 1.101/2000 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ──────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.