Decizia nr. 157/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- OUG nr. 198/1999 10 decembrie 1999 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sa…
- Decizia nr. 249/2000 23 noiembrie 2000 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordo…
- Decizia nr. 4/2001 16 ianuarie 2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordon…
Lucian Mihai - președinte
Constantin Doldur - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepții ridicate de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.387/E/2000 al Tribunalului Neamt - Secția comercială și de contencios administrativ și, respectiv, în Dosarul nr. 6.978/COM/2000 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritima și fluviala și de contencios administrativ.
La apelul nominal, în Dosarul nr. 408C/2000, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curții ca Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a depus la dosar note scrise.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 461C/2000, aflat astăzi pe rol, în vederea discutarii conexarii la prezenta cauza.
La apelul nominal lipsesc, de asemenea, autorul excepției Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau, precum și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Din oficiu Curtea ridica problema conexarii dosarelor, având în vedere obiectul identic al celor două cauze.
Având cuvântul asupra acestui incident procedural, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 461C/2000 la Dosarul nr. 408C/2000, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, întrucât au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate și același autor al excepției.
Curtea, deliberând, decide conexarea Dosarului nr. 461C/2000 la Dosarul nr. 408C/2000, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform căruia "Procedura jurisdicțională [...] se completează cu regulile procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "[...] întrunirea mai multor pricini [...] în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauza au între dânsele o strânsă legătură [...] poate fi facuta de judecător chiar dacă părțile nu au cerut-o".
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor ca fiind neintemeiate. Se precizează ca asupra constituționalității prevederilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, respingând excepțiile. S-a reținut ca aceste dispoziții nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece în realitate terenurile agricole și cele aflate permanent sub luciu de apa nu au intrat în proprietatea societăților comerciale în administrarea cărora se afla și, prin urmare, nu puteau face parte din capitalul lor social, asa cum de altfel se precizează în dispozițiile legale criticate. În final se solicita pronunțarea aceleiași soluții de respingere a excepțiilor, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin încheierile din 27 octombrie 2000 și 8 noiembrie 2000, pronunțate în dosarele nr. 1.387/E/2000 și nr. 6.978/COM/2000, Tribunalul Neamt - Secția comercială și de contencios administrativ și, respectiv, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritima și fluviala și de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăȚilor comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepții ridicate de același autor - Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate autorul acestora susține ca
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, întrucât, prin diminuarea capitalului social al societăților comerciale agricole cu valoarea terenurilor agricole și a celor aflate permanent sub luciu de apa, i se produce un prejudiciu corespunzător acțiunilor aferente valorii acestor terenuri. Se arata ca, potrivit
art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 , "Capitalul social al societăților comerciale [...] se majorează cu valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aflate în proprietatea acestora" și ca textul de lege a cărui neconstituționalitate se invoca prevede că aceste terenuri "nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale [...]". Prin urmare, scoaterea terenurilor agricole din capitalul social reduce valoarea acestuia și în mod implicit numărul acțiunilor deținute de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate.
Tribunalul Neamt - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât "stabilirea condiției potrivit căreia terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților agricole, deci a unor bunuri proprietate privată sau publică a statului, nu constituie o încălcare a art. 41 din Constituție, ci reprezintă o opțiune a politicii statului în domeniul reformei economice și al strategiei de privatizare, știut fiind ca, potrivit prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. b), <<Statul trebuie să asigure: b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară>> în economia de piața a României - art. 134 alin. (1)". Totodată se precizează ca "dreptul de a deține acțiuni într-un anumit procent la o societate comercială nu este de natura constituțională".
Tribunalul Galați - Secția comercială, maritima și fluviala și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât textul de lege criticat "nu încalcă prevederile art. 41 din Constituție și nu aduce atingere dreptului de proprietate asupra acțiunilor aferente valorii terenului, acțiuni aparținând reclamantei, iar acționarilor nu le creează nici un prejudiciu".
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
Guvernul, în punctele sale de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate sunt neintemeiate, întrucât dispozițiile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
"sunt constituționale în ceea ce privește terenurile agricole sau aflate permanent sub luciu de apa care nu se afla în proprietatea societății comerciale supuse privatizării". Se apreciază ca aceste dispoziții "nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și ale
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.
Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2."
Articolul 1
din ordonanța prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și regimul concesionarii terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți." De asemenea, art. 2 al aceleiași ordonanțe precizează: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și societăților comerciale menționate la art. 1, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."
Autorul excepțiilor de neconstituționalitate susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite măsuri ce urmează să fie luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul că "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social [...]". În alineatul (2) al aceluiași articol se arata ca fac parte din capitalul social al societăților comerciale "[...] terenurile pentru care societățile comerciale au obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației [...]".
Textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular. Autorul excepției nu a avut niciodată drept de proprietate asupra terenurilor. El deține un pachet de acțiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societății comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susținerea ca autorul excepției suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acțiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor
Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , acțiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăți comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietății de Stat și fostele fonduri ale proprietății private, antecesorii societăților de investiții financiare. Repartizarea procentuală a acțiunilor societăților comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.
Curtea mai constata ca din punct de vedere legal terenurile agricole și cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societăților comerciale agricole. Deși prin
Legea nr. 15 din 7 august 1990
privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societățile comerciale constituite prin transformarea unităților economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din aceeași lege s-a prevăzut ca "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu", totuși terenurile agricole nu puteau intră în componenta patrimoniului societăților comerciale întrucât situația juridică a acestora și reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor urmau să fie reglementate prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.
Într-adevăr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum și a situației juridice a acestor terenuri, au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt:
Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998;
Legea arendării nr. 16/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată și completată prin
și prin
privind circulația juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998;
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra unor excepții de neconstituționalitate având ca obiect aceleași dispoziții legale, raportate la aceeași prevedere constituțională, constatând netemeinicia acestora (de exemplu, Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, și Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001).
Curtea constata ca soluțiile pronunțate, precum și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa reconsidere jurisprudenta sa.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999
privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepții ridicate de Societatea de Investiții Financiare "Moldova"-S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.387/E/2000 al Tribunalului Neamt - Secția comercială și de contencios administrativ, precum și în Dosarul nr. 6.978/COM/2000 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritima și fluviala și de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Marioara Prodan
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.