Decizia nr. 151/2001

Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, județul Mures, în Dosarul nr. 3.118/2000 al Judecătoriei Targu Mures.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.118/2000, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, județul Mures.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile legale invocate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), ale art. 135 alin. (6) și ale art. 49 alin. (1) din Constituție, sustinandu-se ca aceste dispoziții legale aduc o restrangere exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, fără să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 49 din Constituție. De asemenea, autorul excepției considera ca răspunderea contravențională, stabilită în temeiul art. IV din ordonanța criticata, este consecința neexecutării unei obligații contractuale "fără intervenția statului". Or, în aceste condiții, executarea sau neexecutarea unei clauze stipulate în contract nici nu poate fi sancționată de stat, care nu este parte în acel contract, ci numai de părțile contractante, care au la indemana mijloacele procedurale de executare a contractului sau de sancționare a neexecutării acestuia. În opinia autorului excepției ordonanța aduce atingere și prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece sumele obținute sau pe cale de a fi obținute prin aceste operațiuni de import-export intră în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital privat, în a carei ordine juridică nu se poate interveni fortat, din afară, de către stat, prin măsuri administrative. În acest mod proprietatea privată nu mai este inviolabilă, iar statul se imbogateste fără just temei prin "confiscare".
Judecătoria Targu Mures, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece obligația de repatriere a valutei și efectuarea operațiunilor prin conturile deschise în România la băncile autorizate nu încalcă prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție, care reglementează situațiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. Instanța de judecată considera ca dispozițiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constituție, referitoare la inviolabilitatea proprietății private, care nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară. Economia de piața și libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei, a termenului maxim de repatriere, întrucât de constituirea fondurilor valutare depinde însăși funcționarea sistemului economic. În final, instanța considera ca desfășurarea activității agenților economici trebuie să se realizeze în acord cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 , aprobată prin
Legea nr. 12/1995 , și în privinta încasării sumelor în valută aferente importurilor de mărfuri, executării de lucrări și prestațiilor de servicii în străinătate, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, activitatea de comerț internațional a agenților economici se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de altă parte, este necesar ca aceasta activitate să fie în concordanta cu interesul național, economia de piața și libertatea comerțului nejustificand încălcarea obligației de repatriere a valutei, precum și a termenului maxim de repatriere a acesteia, legea neprevazand alternative de stingere a obligațiilor de plată cu partenerii contractuali externi. Se considera, de asemenea, ca în politica sa economică statul român este ținut sa apere și sa promoveze interesul public în cadrul economiei naționale, având îndatorirea de a interveni în activitățile economice, politica legislativă constituind una dintre parghiile specifice de intervenție a statului în economie.
Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995). Acest text legal are următoarea redactare: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]
7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:
- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;
- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.
În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.
În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la
art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%."
Textele constituționale, invocate de autorul excepției ca fiind incalcate, sunt:
- Art. 49 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b): "(1) Economia României este economie de piața.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."
I. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca alineatul final al textului legal supus controlului de constituționalitate face referire la
Legea nr. 76/1992 , lege abrogată expres prin
art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997
cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Ca urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut la alineatul final al pct. 7 al
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate prin
Legea nr. 76/1992 , la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal, care face trimitere la o norma care, între timp, a ieșit din vigoare, nu mai produce efecte juridice.
În consecința, prevederile alineatului final al pct. 7 al
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
nu pot constitui obiectul controlului de neconstituționalitate, având în vedere ca, potrivit
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională are competența de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate a alineatului final al pct. 7 al
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
este inadmisibila, urmând să fie respinsă.
II. În legătură cu susținerea potrivit căreia dispozițiile alin. 1 și 2 ale pct. 7 al
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
ar încalcă prevederile art. 135 alin. (6) din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, Curtea constata ca principiul inviolabilitatii proprietății private nu justifica utilizarea bunurilor obiect al acestei categorii de proprietate, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes național, asa cum este acela al asigurării disponibilităților valutare necesare în vederea efectuării obligațiilor externe de plată ale economiei. În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat, de altfel, și prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999.
Referitor la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 49 din Constituție Curtea observa ca acestea nu au incidența în cauza, deoarece se referă la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale cetățenilor, iar nu la restrangerea drepturilor unor societăți comerciale, precum în speta.
Curtea constata că nu pot fi reținute nici susținerile potrivit cărora prin
art. IV pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, ci, dimpotriva, retine ca acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie să asigure: [...]
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară". Într-adevăr, Curtea observa ca ordonanța criticata are ca scop însăși protejarea intereselor naționale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităților valutare necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăși funcționarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.
În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat, de altfel, și prin Decizia nr. 209 din 25 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , modificată. Cu acel prilej Curtea a reținut, în esenta, ca inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații. De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, s-a statuat: "În sfârșit, nu este intemeiata nici susținerea potrivit căreia prin textul de lege atacat se instituie o răspundere obiectivă. Într-adevăr, în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de săvârșirea unei contravenții, elementul vinovatiei este de esenta acesteia și, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată."
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenței Curții, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în privinta art. IV pct. 7 alin 1,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alineatului final al pct. 7 al
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "STELSIM COM" - S.R.L. din Ernei, județul Mures, în Dosarul nr. 3.118/2000 al Judecătoriei Targu Mures.
2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , excepție invocată de același autor în același dosar.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
OPINIE SEPARATĂ
Suntem de acord cu soluția pronunțată sub aspectul dispozițiilor
art. IV pct. 7 alin. 2 și alineatul final din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, modificată.
Pe de altă parte, consideram ca prin decizia pronunțată trebuia să se admită în parte excepția de neconstituționalitate, constatandu-se ca dispozițiile
art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , modificată, sunt neconstituționale, în măsura în care prin aceste dispoziții legale a fost instituită răspunderea contravențională obiectivă a persoanelor juridice și fizice care nu respecta termenele prevăzute de reglementările juridice aplicabile pentru repatrierea încasărilor în valută.
Motivele pentru care apreciem ca se impunea aceasta soluție sunt cuprinse în considerentele opiniei separate pe care am formulat-o la Decizia nr. 150 din 8 mai 2001.
Cu acel prilej, în finalul considerentelor, am arătat ca organele de stat - inclusiv instanțele judecătorești cărora le revine atributia de a face aplicarea dispozițiilor
art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , modificată, nu pot proceda la aplicarea amenzilor contravenționale prevăzute de acest text legal pe baza simplei constatări a existenței unei situații de fapt: nerespectarea termenelor, stabilite prin reglementările relevante aplicabile, pentru repatrierea încasărilor în valută. Chiar dacă este dovedită existenta unei asemenea situații de fapt, este necesar să fie examinata, pe bază de probe administrate potrivit legii, și posibilitatea ca fapta constând în nerespectarea termenelor menționate sa nu fi fost săvârșită cu vinovăție.
De altfel, aceasta din urma obligație a organelor de stat abilitate să facă aplicarea dispozițiilor legale examinate este recunoscută, indirect, și de către majoritatea membrilor Curții Constituționale, întrucât atât în motivarea Deciziei nr. 150 din 8 mai 2001, cat și în aceea a deciziei la care se referă prezenta opinie separată sunt reluate următoarele considerente ale
Deciziei Curții Constituționale nr. 161 din 10 noiembrie 1998 : "În sfârșit, nu este intemeiata nici susținerea potrivit căreia prin textul de lege atacat se instituie o răspundere obiectivă. Într-adevăr, în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de săvârșirea unei contravenții, elementul vinovatiei este de esenta acesteia și, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată."
Asa fiind, rezultă ca membrii Curții Constituționale rețin - în unanimitate, dar prin modalități diferite de soluționare a excepției de neconstituționalitate - ca este inadmisibila aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzute la
art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , modificată, atunci când fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție.
Lucian Mihai
Romul Petru Vonica
Nicolae Popa
Kozsokar Gabor
──────────────