Decizia nr. 209/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Metals" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.997/1999 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 octombrie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24 octombrie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 9.997/1999, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Metals" - S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de aceasta societate comercială împotriva procesului-verbal din 22 iunie 1999 de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a municipiului București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prin aplicarea sancțiunilor prevăzute la
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
operează o "confiscare mascată" a averii dobândite licit, dreptul de proprietate nemaifiind garantat. Totodată se considera ca dispozițiile criticate instituie o discriminare între agenții economici care efectuează export și cei care derulează afaceri interne, iar statul nu mai asigura libertatea comerțului. Se apreciază ca în felul acesta se încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (7), ale art. 134 alin. (2) lit. a) și b) și ale art. 135 alin. (1) și (6).
Judecătoria Sectorului 3 București, exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată, apreciază ca textele criticate nu contravin Constituției. Se arata ca prin dispozițiile
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
se asigura protecția interesului național, care, în materia repatrierii valutei, consta în asigurarea disponibilităților valutare necesare statului român pentru achitarea obligațiilor externe de plată.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , reglementează, în esenta, repatrierea de către agenții economici a valutei ce rezultă din activitatea de comerț internațional pe care aceștia o desfășoară. Ca atare, se apreciază ca "susținerile petentei nu pot fi reținute, fiind vorba de săvârșirea unei contravenții prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare". De asemenea, este menționată jurisprudenta Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea prevederilor
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , dispoziții al căror conținut este următorul:
- Art. IV pct. 3: "În cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a treceri mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate, în funcție de zona geografică a partenerului extern.
Pentru operațiunile cu încasare la termen între 90 și 360 de zile, cat și pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerțului a eliberat licențe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naționala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plății, stabilite conform clauzelor contractuale.
În cazul plăților în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeași perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
Ministerul Comerțului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum și lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 și 360 de zile calendaristice.";
- Art. IV pct. 7: "În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:
- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice:
- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.
În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.
În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la
art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste texte contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (7), ale art. 134 alin. (2) lit. a) și b) și ale art. 135 alin. (1) și (6), texte care prevăd:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a) și b): "Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;";
- Art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."
Dispozițiile
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională statuand prin mai multe decizii ca aceste texte legale nu contravin Constituției.
Astfel, cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, respingând excepția, Curtea Constituțională a reținut în esenta ca inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.
Prin aceeași decizie s-a mai reținut ca
privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al
art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogată în întregime prin
art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997
cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobată și modificată prin
Legea nr. 151/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispozițiile acestui act normativ referitoare la sancțiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut la
art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate de
cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogată.
De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (7) din Constituție, Curtea a reținut prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispozițiile criticate nu instituie "o confiscare mascată", ci acestea constituie în realitate măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenților economici care desfășoară activități de import-export, cu obligația pentru aceștia de a repatria valuta, precum și sancționarea nerespectării acestei obligații. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (și anume,
Legea nr. 12/1995 , prin care a fost aprobată cu modificări
Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenționale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanța criticata sunt, de asemenea, stabilite prin lege, asa încât nu se poate retine încălcarea art. 41 din Constituție.
În ceea ce privește susținerea referitoare la contrarietatea dintre textele legale criticate și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, prin Decizia nr. 90 din 9 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000, Curtea Constituțională a statuat ca obligația de repatriere a valutei nu este contrară acestor prevederi din Constituție. Aceasta deoarece garantarea constituțională a proprietății, precum și caracterul inviolabil al proprietății private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituționale, utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, prin încălcarea reglementărilor legale privind protecția unui interes național, cum este cel al asigurării disponibilităților valutare necesare în vederea achitării obligațiilor externe de plată ale economiei.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate anterior prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de fața.
În sfârșit, Curtea Constituțională urmează sa respingă și susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție care stabilesc egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Într-adevăr Curtea Constituțională constata ca aceste dispoziții constituționale nu sunt incidente în cauza, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) sunt aplicabile cetățenilor, iar nu societăților comerciale, cum este cazul în speta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Metals" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.997/1999 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.