Decizia nr. 90/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 248/2000 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal se constata lipsa părților, Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Brăila - Direcția controlului financiar de stat, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca nefondata. Se apreciază ca motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate privesc fondul litigiului în fața instanței de judecată, asupra căruia Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe. De asemenea, se mai arata ca în legătură cu prevederile

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

Curtea Constituțională a pronunțat mai multe decizii prin care a constatat constituționalitatea acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 248/2000, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila, într-o cauza având ca obiect plângerea introdusă de aceasta societate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții, proces-verbal întocmit în baza

Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele criticate încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) și b) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, prin aceea ca limitează libertatea comercială a agenților economici privati în realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri străini și conțin dispoziții inflexibile, de natura sa descurajeze inițiativa acestei categorii de agenți. Se mai arata ca în speta a intervenit stingerea obligației, prin compensare, în temeiul art. 1143 și următoarele din Codul civil, dar, în interpretarea data

Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

prin

Instrucțiunile nr. 15.086/1995

ale Băncii Naționale a României, Ministerului Finanțelor și Ministerului Comerțului, prevederile ordonanței se aplică chiar și în cazul unor produse necuprinse în actele normative care condiționeaza exportul de obținerea unor licențe. În cauza, măsurile privind repatrierea valutei au avut ca efect sistarea, de către partenerii străini a operațiunilor comerciale.

Judecătoria Brăila, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele criticate nefiind contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) și b) și nici ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție. Se arata ca, potrivit acestor dispoziții constituționale, statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, iar obligația de repatriere a valutei se circumscrie acestui interes, în sensul asigurării disponibilităților în valută, necesare economiei. Se arata, de asemenea, ca prin mai multe decizii Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la dispozițiile

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , pe care le-a declarat constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata. Astfel, se arata ca, față de dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție referitoare la "libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție", activitatea de comerț exterior a agenților economici se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice. Este necesar însă ca aceasta activitate să fie în concordanta cu interesul național, întrucât economia de piața și libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei. În ceea ce privește susținerea referitoare la existenta în speta a unui "caz tipic de compensare, de stingere a doua obligații de plată a prețului reciproc, un caz de simplificare a dublei plati până la concurenta celei mai mici", se arata ca obligația de repatriere a valutei este instituită printr-o reglementare specială, care nu prevede și posibilitatea compensării datoriilor reciproce cu partenerii din contractele externe. În continuare sunt menționate decizii ale Curții Constituționale prin care aceasta s-a pronunțat în sensul că prevederile

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. 2, ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , al căror conținut este următorul: "În cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate, în funcție de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operațiunile cu încasare la termen între 90 și 360 de zile, cat și pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerțului a eliberat licențe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naționala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plății, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plăților în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeași perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comerțului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum și lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 și 360 de zile calendaristice."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) și b) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, prin aceea ca limitează libertatea comercială a agenților economici privati în realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri străini și conțin dispoziții inflexibile, de natura sa descurajeze inițiativa acestei categorii de agenți. Textele constituționale, invocate ca fiind incalcate, prevăd:

- Art. 134 alin. (2) lit. a) și b): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

- Art. 135 alin. (1) și alin. (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea.

(6) "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează a fi respinsă.

Dispozițiile

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , au mai făcut obiectul controlului de neconstituționalitate, pentru motive identice cu cele arătate în cauza de fața, invocandu-se, de asemenea, și încălcarea prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție.

Curtea Constituțională a respins acele excepții de neconstituționalitate, statuand ca dispozițiile

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , sunt constituționale.

Pentru a decide astfel Curtea Constituțională a reținut, în esenta, ca, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, statul are obligația de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea financiar valutară. Într-o interpretare sistematica a art. 134 din Constituție, aceasta prevedere trebuie aplicată în concordanta și cu dispozițiile aceluiași text, cuprinse în alin. (1) privind economia de piața și în alin. (2) lit. b) privind libertatea comerțului. Aceasta presupune ca dispozițiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, dispoziții cum sunt cele ale

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , sunt conforme cerințelor economiei de piața, în stadiul ei actual de dezvoltare, ca și regulilor necesare pentru asigurarea, în ansamblul economiei, a libertății comerțului. S-a mai reținut ca nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere. În sensul arătat sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum și Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Curtea Constituțională nu poate retine nici susținerea potrivit căreia textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 135 alin. (1), conform cărora statul ocrotește proprietatea, și ale alin. (6) care prevăd ca proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă. Obligația de repatriere a valutei nu este contrară acestor prevederi din Constituție, întrucât garantarea constituțională a proprietății, precum și caracterul inviolabil al proprietății private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituționale, utilizarea bunurilor, proprietate privată, indiferent de natura lor, prin încălcarea reglementărilor legale privind protecția unui interes național, cum este cel al asigurării disponibilităților valutare necesare pentru achitarea obligațiilor externe de plată ale economiei. Astfel a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998, într-un dosar în care, invocandu-se excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , s-a susținut, ca și în cauza de fața, ca aceste dispoziții încalcă și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție.

Curtea Constituțională constata ca nici prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție nu exista motive care să justifice schimbarea jurisprudenței sale și, în consecința, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează a fi respinsă și sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. IV pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Cuore Impex" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 248/2000 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2000.