Decizia nr. 123/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 8.955/1998 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal lipsesc părțile - Societatea Comercială "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Mures - față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Procurorul, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Targu Mures, prin Încheierea din 2 aprilie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 8.955/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures cu ocazia judecării plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat de Garda Financiară Mures la data de 2 octombrie 1998.

În motivarea excepției se arata ca dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 49 alin. (1) referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), care statuează ca economia României este o economie de piața, stabilind totodată în sarcina statului obligația de a asigura libertatea comerțului și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și ale art. 135 alin. (6), potrivit cărora "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă". Totodată se susține ca "realizarea operațiunilor bancare doar prin conturi deschise în România și doar la bănci autorizate de Banca Naționala a României constituie o ingradire a drepturilor și libertăților fundamentale, deoarece libertatea comerțului înseamnă și posibilitatea agenților economici de a-și stabili, împreună cu partenerii contractuali, locul unde urmează a se face plata și modalitățile de plată". Prin dispozițiile legale criticate "statul intervine prin măsuri administrative în sfera proprietății private, având în vedere ca sumele obținute intră în patrimoniul unei societăți cu capital privat".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată precizează ca de dispozițiile legale atacate depinde judecarea cauzei și apreciază ca acestea nu încalcă textele constituționale invocate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat este în concordanta cu prevederile art. 49, 134 și 135 din Constituție. Pe de altă parte, se mai arata ca, deși agenții economici își desfășoară activitatea de comerț exterior pe baza autonomiei lor juridice, este necesar să se respecte o anumită disciplina financiară, care să fie în concordanta cu interesul național, incadrandu-se într-un sistem economic coerent. Libertatea comerțului nu justifica renunțarea la reglementările prin care se urmărește constituirea fondurilor valutare necesare în vederea funcționarii sistemului economic național, acestea fiind indispensabile dezvoltării economiei de piața. În susținerea acestui punct de vedere se invoca și jurisprudenta Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Textul

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , are următorul cuprins: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: [...]

3. În cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate, în funcție de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operațiunile cu încasare la termen între 90 și 360 de zile, cat și pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerțului a eliberat licențe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naționala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plății, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plăților în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeași perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comerțului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum și lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 și 360 de zile calendaristice. [...]

7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50% ."

Cu privire la constituționalitatea pct. 3 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

(care instituie modalitățile și termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerț internațional realizate de agenții economici), precum și a pct. 7 al aceluiași articol (care prevede sancțiunile în cazul nerespectării acestor termene), Curtea s-a pronunțat prin: Decizia nr. 15/1997, definitivă prin Decizia nr. 149/1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997; Decizia nr. 16/1997, definitivă prin Decizia nr. 116/1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997; Decizia nr. 64/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998; Decizia nr. 157 și Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999; Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea și-a motivat deciziile, în esenta, astfel:

a) obligația de repatriere a valutei, cat și efectuarea operațiunilor prin conturile deschise în România la bănci autorizate nu încalcă prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție, deoarece acesta, reglementand situațiile în care pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor (prevăzute la cap. II din titlul II al Constituției), nu se aplică în cauza;

b) dispozițiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.

Întrucât nu exista elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cat și soluțiile pronunțate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea.

În plus, este de observat ca

Legea nr. 76/1992

privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , a fost abrogată în întregime prin

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobată și modificată prin

Legea nr. 151/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispozițiile din acest act normativ referitoare la sancțiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut la alin. 3 al pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate de

Legea nr. 76/1992

cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogată. Or, este evident ca un text de lege care face trimitere la o norma ce nu mai este în vigoare nu poate produce efecte juridice. Aceasta nu este însă o problemă de control al constituționalității, ci una de aplicare a legii în timp, a carei rezolvare revine instanței judecătorești sesizate (în conformitate cu

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată).

Pentru considerentele arătate, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca neîntemeiată.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "RoGer Impex" - S.R.L. Targu Mures în Dosarul nr. 8.955/1998 al Judecătoriei Targu Mures.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 1999.