Decizia nr. 214/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. Excepția a fost ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau în Dosarul nr. 6.337/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se invoca practica jurisdicțională în materie a Curții Constituționale, cu referire la Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 iulie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 6.337/1999, Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a ansamblului dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

este neconstitutionala în totalitatea ei, incalcand prevederile art. 107 alin. (3) din Constituția României, întrucât reglementează într-un domeniu ce nu se regaseste între domeniile expres prevăzute de

Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999. Se arata în continuare ca aceasta ordonanța contravine art. 125 alin. (3) din Constituție, "deoarece lasă la dispoziția Guvernului posibilitatea de a modifica după bunul plac procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești". Un alt motiv de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

îl constituie, în opinia autorului excepției, încălcarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, care stabilesc ca organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești sunt reglementate prin lege

organică. Se invoca, de asemenea, faptul ca prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

sunt modificate art. 1391-1398 din Codul civil, fără sa existe o abilitare în acest sens. Tododata, se arata ca "se instituie o procedură specială în domeniul executării silite mobiliare și imobiliare, procedura care deroga de la dispozițiile dreptului comun și care este valabilă doar în ceea ce privește Agenția de Valorificare a Activelor Bancare și debitorii acesteia" și ca "prin aceasta maniera de reglementare se elimina unul din efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridică de a mai invoca aceleași excepții și apărări pe care le putea invoca față de cedent". Autorul excepției mai invoca, în motivarea acesteia, încălcarea principiului liberului acces la justiție, existenta unei "discriminări între stat, atunci când acționează ca persoana de drept privat, și comerciantul persoana fizica și/sau juridică", încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (2) în ceea ce privește apărarea în mod egal, indiferent de titular, a proprietății private, și a celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerțului.

Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială, exprimandu-și opinia asupra excepției ridicate în Dosarul nr. 6.337/1999, considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

este constituțională.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. Prin prevederile sale

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu excede limitelor delegării legislative, întrucât "măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat" se încadrează în domeniul stabilit prin

art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și, ca urmare, corespund art. 107 alin. (3) din Constituție. Pe de altă parte,

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu organizează instanțe judecătorești, astfel cum prevede art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, ci numai o procedură de executare silită. Aceasta procedura de valorificare a unor creanțe neonorate la termen nu reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al debitorului, astfel încât nu poate încalcă art. 41 alin. (2) din Constituție. În sfârșit, în conformitate cu dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, statul este obligat să asigure libertatea comerțului, dar nu și libertatea agenților economici de a nu-și plati datoriile.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999.

Autorul excepției considera ca dispozițiile ordonanței criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 107 alin. (3), art. 125 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. h), art. 21, art. 41 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...]";

- Art. 72 alin. (3) lit. h): "Prin lege organică se reglementează: [...]

h) organizarea și funcționarea [...] instanțelor judecătorești [...].";

- Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, precum și prin Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001, Curtea Constituțională a statuat asupra constituționalității acestor dispoziții legale. Prin aceste decizii s-a reținut, în esenta, ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu contravine dispozițiilor constituționale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", și anume prin lege ordinară, iar nu prin lege organică, astfel ca în aceste materii se pot stabili norme juridice și prin ordonanțe emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum în mod constant Curtea Constituțională a afirmat în jurisprudenta sa. Referindu-se la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului accesului liber la justiție, Curtea a reținut ca "se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiții privind exercitarea unor drepturi prevăzute în ordonanța, care nu contravin acestui principiu, condiții de natura sa împiedice abuzul de drept și, în același timp, să asigure celeritatea procedurii de realizare a creanțelor prevăzute de ordonanța și, pe de altă parte, îngrădirea accesului la justiție". S-a precizat ca, în realitate, cele doua condiții prevăzute în textele de lege criticate - prevederea ca hotărârea pronunțată de Curtea de apel poate fi atacată numai cu recurs și instituirea obligației de plată a cauțiunii -, justificate în contextul măsurilor derogatorii prevăzute de ordonanța, nu constituie îngrădiri ale accesului liber la justiție, asa cum, de altfel, s-a stabilit în jurisprudenta constanta a Curții Constituționale.

Referitor la critica de neconstituționalitate intemeiata pe argumentul ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

ar deroga de la dispozițiile Codului de procedura civilă, Curtea Constituțională a precizat că nu se poate retine neconstituționalitatea acestor prevederi de vreme ce prin ordonanța - emisă în baza delegării legislative prin lege specială de abilitare - se modifica normele de competența și de procedura, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile pronunțate anterior, cat și considerentele care au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Curtea mai constata că nu este întemeiat nici argumentul invocat de autorul excepției, potrivit căruia Guvernul a depășit limitele delegării legislative, deoarece, în realitate, stabilirea unei proceduri privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna constituie una dintre "măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat", și, prin urmare, se încadrează în domeniul stabilit prin

art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, corespunzând art. 107 alin. (3) din Constituție.

În sfârșit, Curtea constata că nu poate fi reținut ca argument valabil faptul ca procedura specială de executare a creanțelor preluate la datoria publică contravine principiului ocrotirii în mod egal a proprietății private indiferent de titular și obligației statului de a asigura libertatea comerțului. Instituirea unei proceduri speciale de executare silită privind creanțele bancare neperformante preluate la datoria publică este justificată prin strânsă legătură dintre datoria publică interna și bugetul de stat.

În legătură cu susținerea ca prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

se modifica în mod implicit și dispozițiile art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, modificare pentru care Guvernul nu a avut abilitare, Curtea retine ca obiectul ordonanței criticate este cel stabilit prin legea de abilitare, asa cum s-a arătat mai sus, iar dacă prin dispozițiile sale ordonanța ar modifica implicit și anumite dispoziții legale în vigoare nu înseamnă ca ar fi obligatoriu să se prevadă în legea de abilitare și acest aspect care, de altfel, reprezintă doar o consecința posibila a reglementării cuprinse în ordonanța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. Bacau în Dosarul nr. 6.337/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.