Decizia nr. 178/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepție ridicată de Dumitru Coman în Dosarul nr. 1.363/2000 al Judecătoriei Raducaneni, județul Iași.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, precizând ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea s-a mai pronunțat, respingând excepțiile.

Se invoca în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, precum și deciziile Curții Constituționale nr. 20/2001, nr. 29/2001 și nr. 60/2001. Se considera ca în absenta unor elemente noi atât argumentele, cat și soluțiile acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

CURTEA,

examinând actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.363/2000, Judecătoria Raducaneni, județul Iași, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepție ridicată de Dumitru Coman prin apărător.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate, stabilind obligația unei persoane, sub sancțiunea condamnării penale, de a se supune prelevarii de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, încalcă dreptul la integritate fizica al persoanei, garantat de art. 22 din Constituție. Autorul excepției face referire și la jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit ca "nici o persoană nu poate fi obligată, sub sancțiunea unei pedepse, sa producă probe autoincriminatorii". În opinia autorului excepției dispozițiile

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, "incrimineaza tocmai refuzul de a constitui probe de autoincriminare".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, față de pericolul pe care îl prezintă pentru siguranța circulației pe drumurile publice, "conducerea unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 1 la mie sau care se afla în stare de ebrietate [...], este necesar să fie incriminata și sancționată ca infracțiune". Pe de altă parte, se arata în aceeași opinie, "dovada unei atare imbibatii alcoolice poate fi stabilită doar printr-un examen de laborator, examen ce impune, în prealabil, prelevarea de probe biologice (de sânge) de la persoana care a condus autovehiculul".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile legale criticate "nu contravin prevederilor art. 22 și 23 din Constituție, deoarece, prin prelevarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, nu se aduce atingere dreptului persoanei privind integritatea fizica și psihică". Se considera ca "obligația conducătorului auto de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei corespunde unei nevoi sociale, privitoare la asigurarea protecției dreptului la o libera și în siguranța circulație a celorlalți participanți la traficul rutier". Se mai arata ca "dispozițiile criticate sunt de natura sa-l protejeze chiar pe conducătorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice". În final se arata ca dispozițiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care "nu ocrotesc dreptul unei persoane în detrimentul drepturilor celorlalte persoane".

Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, dispoziții care au următoarea redactare:

- Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se afla în stare de ebrietate se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";

- Art. 52: "Imbibatia alcoolică în sânge atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule când este de cel puțin 1 la mie."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat încălcarea art. 22 din Constituție, care prevede: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca în raport cu prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", numai dispozițiile art. 37 alin. 1 și 3, precum și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece autorul excepției, inculpat într-o cauza penală, a fost trimis în judecata doar pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală (limita prevăzută la art. 52 din același decret) și a infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, infracțiuni prevăzute la art. 37 alin. 1 și 3 din decretul menționat, iar nu și pentru infracțiunea prevăzută la art. 37 alin. 2 din același decret. Prin urmare, Curtea urmează sa analizeze criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile acestor texte de lege.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

art. 37 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea constata, în temeiul

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, ca aceasta este inadmisibila, fiind contrară prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, deoarece soluționarea cauzei nu depinde de dispozițiile legale arătate. Potrivit acelorași texte, însăși instanța de judecată, constatând inadmisibilitatea excepției referitoare la alin. 2 al

art. 37 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, trebuia sa o respingă printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Analizând critica de neconstituționalitate privind încălcarea prin

art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, a prevederilor art. 22 din Constituție, referitoare la dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Într-adevăr, prin incriminarea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se afla în stare de ebrietate nu se încalcă dreptul la viața și nici cel la integritate fizica și psihică ale persoanei, drepturi garantate de textul constituțional invocat, ci, dimpotriva, legiuitorul a urmărit tocmai garantarea acestora, prin sancționarea penală a acelor conducatori auto care, nerespectand dispozițiile legale, pun în pericol propria lor integritate fizica și psihică, precum și viața și sănătatea altor participanți la traficul rutier.

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea retine, de asemenea, ca acestea nu sunt întemeiate. Astfel autorul excepției susține ca incriminarea "refuzului de a accepta prelevarea de sânge" constituie "un abuz săvârșit prin evidentul atentat asupra integrității fizice a persoanei" și o încălcare a "dreptului la neautoincriminare".

Curtea constata ca în realitate conducătorul de autovehicul, suspectat ca a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, nu este constrâns fizic sau psihic să se supună recoltarii probelor biologice, ci este invitat să se prezinte în acest scop la o instituție de specialitate, indeplinindu-și astfel o obligație legală.

În ceea ce privește recoltarea probei de sânge Curtea observa ca textul

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, nu o prevede în mod explicit, ci are în vedere "probele biologice" în general. Prin urmare, dacă indiferent din ce motive persoanei în cauza nu i se poate preleva sânge, alcoolemia poate să fie stabilită și pe baza altor probe biologice.

Curtea considera ca recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la "tortura", "pedeapsa sau tratament inuman ori degradant", interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituție, cat și de art. 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, convenție ratificată de România prin

Legea nr. 19/1990 . Din aceasta perspectiva "recoltarea probelor biologice" nu este un "act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice", condiție impusa de convenția menționată pentru definirea termenului "tortura". Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o "pedeapsa sau tratament inuman ori degradant", interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituție.

Curtea mai constata ca alin. 3 al

art. 37 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, nu lezeaza nici libertatea individuală ori siguranța persoanei, garantată de prevederile art. 23 din Constituție, deoarece obligația conducătorului auto de a se prezenta în vederea recoltarii probelor biologice decurge din lege, iar nu din dispoziția organului de poliție care aplica legea. Or, îndeplinirea unei obligații legale nu poate fi considerată o încălcare a libertății individuale.

Referitor la "dreptul la neautoincriminare", invocat de autorul excepției, Curtea constata ca în Constituția României nu este prevăzut un asemenea drept fundamental și, prin urmare, nu poate fi invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate. În realitate acesta reprezintă o posibilitate pentru persoana suspectata de săvârșirea unei infracțiuni de a nu recunoaște fapta, drept care, în jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, invocată de însuși autorul excepției, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obținute de la acuzat, recurgand la puteri coercitive care exista independent de voința suspectului, de exemplu, documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge și de urina, ca și de tesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders împotriva Regatului Unit", 1966).

În sfârșit, referitor la invocarea neconstitutionalitatii

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, Curtea retine ca susținerile autorului excepției sunt neintemeiate, deoarece stabilirea la cel puțin 1 la mie a imbibatiei alcoolice în sânge, care atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule, nu contravine în nici un caz dreptului la viața, dreptului la integritate fizica și psihică ale persoanei, garantate prin art. 22 din Constituție, ci, dimpotriva, are ca finalitate tocmai apărarea acestor valori.

De altfel, dispozițiile art. 37 alin. 3 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind ca aceste dispoziții sunt conforme prevederilor Legii fundamentale. De exemplu, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, retinand, în esenta, ca recoltarea probei de sânge nu este expres prevăzută de lege, ci "recoltarea probelor biologice" și, prin urmare, conținutul infracțiunii se realizează prin refuzul recoltarii acestor probe biologice (fie recoltarea de sânge, fie alta proba).

De asemenea, prin Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea Constituțională a stabilit ca dispozițiile

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, sunt constituționale. O soluție asemănătoare a fost pronunțată de Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 60 din 22 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 30 aprilie 2001, cu referire la dispozițiile art. 37 alin. 3 și art. 52 din același decret.

Întrucât nu au intervenit noi elemente de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cat și soluția pronunțată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepție ridicată de Dumitru Coman în Dosarul nr. 1.363/2000 al Judecătoriei Raducaneni, județul Iași.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 și 3, precum și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , republicat, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2001.