Decizia nr. 189/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 61 alin. 4 din Decretul nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților și ale

art. 8 din Legea nr. 120/1997

privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la 2 ani, excepție ridicată de Adriana Groza în Dosarul nr. 2.550/2000 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate. În acest sens se arata ca

Decretul nr. 251/1978

a fost abrogat în mod expres prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 221/2000 , iar Curtea Constituțională este competența să se pronunțe numai asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe în vigoare. Asa fiind, se apreciază ca excepția privind dispozițiile

art. 61 alin. 4 din Decretul nr. 251/1978

este inadmisibila. Cu referire la prevederile

art. 8 din Legea nr. 120/1997

se considera ca acestea sunt constituționale, excepția ridicată fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea nr. 8.387 din 24 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.550/2000, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 alin. 5 din Decretul nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților și ale

art. 8 din Legea nr. 120/1997

privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la 2 ani, excepție ridicată de Adriana Groza într-o cauza având ca obiect plata indemnizației pentru concediu de maternitate și a sumelor aferente concediului pentru îngrijirea copilului în vârsta de până la 2 ani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 61 alin. 5 din Decretul nr. 251/1978 , potrivit cărora indemnizația de maternitate se plătește în limita posibilităților bugetare, încalcă prevederile constituționale ale art. 43 alin. (2) care stabilesc dreptul la concediu de maternitate plătit și ale art. 49 alin. (1) referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi. Se mai susține ca

art. 8 din Legea nr. 120/1997

are caracter discriminator, deoarece "recomanda" sistemelor independente de asigurări sociale aplicarea prevederilor acesteia în condițiile în care, în temeiul

art. 70-71 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, se creează un sistem independent de asigurări sociale ce "nu lasă opțiune de alegere, dobândirea calității de avocat atragand în mod automat și calitatea de asigurat al Casei de Asigurări a Avocaților din România". Se apreciază ca în felul acesta se încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, "cu atât mai mult cu cat prin Constituție, art. 43 alin. (1) și (2), statul este obligat sa ia măsuri de protecție socială de natura să asigure cetățenilor săi un trai decent". Se mai considera ca textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție care stabilesc dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, precum și ale art. 45 alin. (1) referitoare la regimul special de protecție și de asistența de care se bucura copiii și ținerii în realizarea drepturilor lor.

Judecătoria Satu Mare, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata, în cauza fiind incidente dispozițiile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 "alin. 5", de fapt alin. 4, este lipsită de obiect. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca " art. 61 din Decretul nr. 251/1978

are numai 4 alineate. Textul invocat neconstitutional (asa-zisul alineat 5, care nu exista) este alin. 4 art. 61" și acesta, în redactarea "invocată ca neconstitutionala de către reclamanta în fața instanței", nu mai este în vigoare încă din anul 1990 ca urmare a modificării lui prin

Decretul-lege nr. 129/1990 . În legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 120/1997

se apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Astfel se arata ca textul criticat nu contravine art. 16 din Constituție "prin faptul ca se recomanda și sistemelor independente de asigurări sociale, printre care și cel al avocaților, «să aplice măsurile prevăzute de prezenta lege»", "nefiind incalcata egalitatea în fața legii sau create privilegii și discriminări". De asemenea, se considera ca

art. 8 din Legea nr. 120/1997

nu contravine nici prevederilor constituționale ale art. 43 alin. (1) și (2), ale art. 44 alin. (1) și nici ale art. 45 alin. (1).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile

art. 61 alin. 5 din Decretul nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, precum și dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 120/1997

privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la 2 ani.

I. Examinând "excepția de neconstituționalitate a

art. 61 alin. 5 din Decretul nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, în ceea ce privește dispoziția ca plata ajutoarelor și indemnizațiilor prevăzute la alineatele precedente ale art. 61 din decret (printre care și cel de maternitate) se plătesc «în limita posibilităților bugetare»", Curtea Constituțională constata ca

art. 61 al Decretului nr. 251/1978

are numai patru alineate și dispozițiile criticate se regăsesc în conținutul alin. 4 care stabilește: "Condițiile în care se acordă indemnizațiile și ajutoarele prevăzute la alineatele precedente, precum și cuantumul lor, sunt cele prevăzute de dispozițiile legale referitoare la asigurările sociale de stat și ele se plătesc de către colegiile de avocați, în limita posibilităților lor bugetare." Rezultă ca în realitate obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează dispozițiile

art. 61 alin. 4 din Decretul nr. 251/1978

și prin prezenta decizie Curtea Constituțională urmează să se pronunțe în legătură cu acestea.

Analizând aceste din urma dispoziții de lege, Curtea constata ca ele au fost modificate prin

Decretul-lege nr. 129/1990

după cum urmează: "Folosind ca baza de calcul venitul realizat efectiv pe ultimele 6 luni, baroul asigura calculul și plata acestor drepturi din cota de 25% cuvenită Casei de asigurări a avocaților. Concediile de odihnă vor fi, de asemenea, calculate și plătite de barou tot din cota de 25%." Ca atare, alin. 4 al

art. 61 din Decretul nr. 251/1978 , în redactarea invocată de autorul excepției ca fiind neconstitutionala, nu mai este în vigoare din anul 1990. Pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1), coroborate cu dispozițiile

art. 15 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 221/2000

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, pe data de 28 mai 2001

Decretul nr. 251/1978

a fost abrogat în mod expres.

Asa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 61 alin. 4 din Decretul nr. 251/1978

urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila. Aceasta soluție se impune în temeiul dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora Curtea "[...] decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", dispozițiile coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeași lege care prevăd ca "[...] excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1) [...]".

II. Cea de a doua excepție de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 120/1997

privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la 2 ani, dispoziții potrivit cărora "Se recomanda sistemelor independente de asigurări sociale, altele decât sistemul asigurărilor sociale de stat și sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, să aplice măsurile prevăzute de prezenta lege".

Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază ca acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 43 alin. (1) și (2) privind nivelul de trai, ale art. 44 alin. (1) care stabilește dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, precum și ale art. 45 alin. (1) ce statuează asupra regimului special de protecție și de asistența de care se bucura copiii și ținerii în realizarea drepturilor lor.

Examinând sub acest aspect excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca, potrivit dispozițiilor art. 196, coroborate cu cele ale

art. 198 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, pe data intrării în vigoare a acestei legi - 1 aprilie 2001 -

Legea nr. 120/1997

privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la 2 ani a fost abrogată.

Asa fiind, având în vedere dispozițiile

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, anterior citate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 120/1997

cu care a fost sesizată Curtea prin Încheierea nr. 8.387 din 24 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. 2.550/2000, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 61 alin. 4 din Decretul nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, excepție ridicată de Adriana Groza în Dosarul nr. 2.550/2000 al Judecătoriei Satu Mare.

2. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 120/1997

privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de până la 2 ani, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2001.