Decizia nr. 315/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

pri vînd protecția desenelor și modelelor industriale în Dosarul nr. 1.440/2000 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind inadmisibila, deoarece sesizarea Curții Constituționale s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Autorul excepției avea calitatea de terț în cauza, deoarece prin sentinta instanței de fond a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a acestuia. De altfel, excepția de neconstituționalitate este și neîntemeiată, jurisprudenta Curții Constituționale fiind în acest sens.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 6 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.440/2000, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

privind protecția desenelor și modelelor industriale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Star 2 Impex 95" - S.R.L. din București. Dosarul instanței de judecată are ca obiect judecarea recursului declarat de Societatea Comercială "Star 2 Impex 95" - S.R.L. din București împotriva deciziei Curții de Apel București - Secția a III-a civilă, prin care a fost respins apelul declarat de autorul excepției împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a civilă. Prin aceasta sentinta a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecința, s-a respins acțiunea formulată de Societatea Comercială "Star 2 Impex 95" - S.R.L. din București, cu motivarea ca reclamanta ar fi putut cere anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial, pe temeiul dispozițiilor

art. 8 și 9 din Legea nr. 129/1992 .

Prin motivele de recurs, precum și prin memoriul intitulat "Precizări privind excepția de neconstituționalitate" s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

"referitor la posibilitatea atacarii în contencios administrativ a hotărârilor Comisiei de reexaminare a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, în raport cu prevederile art. 21, 41, 48, ale art. 134 alin. (2) lit. a) și c) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție".

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

instituie o discriminare negativa față de soluțiile reglementate prin

Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, întrucât împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nici titularii certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, nici terții, persoane interesate, nu pot exercita căile de atac prevăzute de

Legea nr. 64/1991 . Astfel, conform susținerilor autorului excepției, la situații juridice identice (protecția drepturilor de proprietate industriala) cele doua legi oferă soluții diferite, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție. Se mai arata totodată ca prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție. Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor legale criticate, în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, se apreciază ca prin posibilitatea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci de a acorda doua certificate de înregistrare pentru același desen/model industrial "se goleste de conținut" dreptul de proprietate industriala acordat primului deținător de certificat, incalcandu-se totodată principiul ocrotirii proprietății, prevăzut la art. 135 din Constituție. Se mai arata de către autorul excepției ca prevederile

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

contravin și dispozițiilor art. 48, precum și ale art. 49 din Constituție, deoarece, deși este vătămat prin hotărârea Comisiei de reexaminare, nu poate cere anularea acestor hotărâri conform

Legii nr. 129/1992 , ceea ce, în opinia sa, reprezintă o restrangere nejustificată a dreptului sau de a se adresa instanței de contencios administrativ. Prevederile legale criticate contravin, în opinia autorului excepției, și dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) și c) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece "valorificarea factorului de producție (desenul protejat) este grav periclitata prin emiterea altui certificat de înregistrare pentru un model/desen identic", fiind în același timp "distrusa stimularea cercetării științifice". În final autorul excepției arata ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin aceea ca procedura administrativă instituită prin art. 24 și 25 din lege depășește "termenul rezonabil" prevăzut de convenție cu privire la dreptul la un "proces echitabil".

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

nu este intemeiata.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

este neîntemeiată. Se arata ca aceste prevederi nu creează discriminări între cetățeni, în condițiile în care situațiile juridice reglementate prin cele doua acte normative în materia proprietății industriale,

Legea nr. 64/1991

și

Legea nr. 129/1992 , deși prezintă unele caracteristici comune, nu pot fi considerate identice. Totodată în punctul de vedere al Guvernului se considera, în esenta, că nu este incalcata nici una dintre prevederile constituționale invocate în motivarea excepției cu privire la protecția proprietății, accesul la justiție, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrangerea unor drepturi, obligația statului de a asigura cadrul favorabil pentru valorificarea factorilor de producție și stimularea cercetării științifice. Se arata ca certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial conferă titularului sau, potrivit

art. 2 și 29 din Legea nr. 129/1992 , un drept exclusiv de exploatare, precum și dreptul de a interzice terților să efectueze, fără autorizare, anumite acte expres prevăzute. Cu privire la exigențele impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se considera ca, "instituind o singura faza administrativ-jurisdicțională și reglementand o singura cale de atac împotriva hotărârii Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, dispozițiile legale atacate asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor în materia desenelor și modelelor industriale, fiind respectate astfel prevederile art. 6 paragraful 1 din convenție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

privind protecția desenelor și modelelor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1993, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 24: "Hotărârile privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial pot fi contestate pe cale administrativă, în scris și motivat, la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în termen de 3 luni de la comunicare.

Contestația va fi examinata, în termen de 3 luni de la înregistrarea acesteia, de o comisie de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, a carei componenta este alta decât aceea a comisiei prevăzute la art. 22 alin. 1.";

- Art. 25: "Hotărârea Comisiei de reexaminare se comunică părților în termen de 15 zile de la pronunțare și poate fi atacată la Tribunalul municipiului București, în termen de 3 luni de la comunicare.

Hotărârile Comisiei de reexaminare și hotărârile judecătorești rămase definitive se publică în Buletinul oficial de proprietate industriala al Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci."

În susținerea excepției de neconstituționalitate se invoca încălcarea următoarelor dispoziții constituționale:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.";

- Art. 134 alin (2) lit. a) și c): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. [...];

c) stimularea cercetării științifice naționale;";

- Art. 135: "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...];

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Sunt invocate totodată și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și intrun termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată.

Astfel, o primă critica formulată de autorul excepției consta în aceea ca la situații juridice identice (protecția drepturilor de proprietate industriala) exista doua soluții diferite (una reglementată prin

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992 , iar cealaltă reglementată prin

Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, întrucât împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nu se poate acționa pentru anularea lor de către alte persoane interesate pentru anularea lor), ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Examinând aceasta critica, Curtea constata ca este neîntemeiată. Având în vedere caracterul special al celor două legi ( Legea nr. 129/1992

privind protecția desenelor și modelelor industriale și

Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenții), precum și obiectul și scopul diferite ale acestora, este justificată existenta unor soluții diferite în ceea ce privește modalitatea de exercitare a căilor de atac. De aceea opțiunea legiuitorului cu privire la reglementarea acestui aspect nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției cu privire la neconcordanta dintre cele doua acte normative, Curtea retine ca aceasta nu poate forma obiect al contenciosului constituțional.

De asemenea, în legătură cu critica dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 129/1992 , potrivit cărora hotărârea se comunică părților care o pot ataca la tribunal, Curtea constata ca aceasta este o norma de procedura. În consecința, sunt incidente dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3), conform cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Legea specială, prevăzând ca numai părțile pot ataca în justiție hotărârea pronunțată de Comisia de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, nu încalcă principiul constituțional al liberului acces la justiție prevăzut la art. 21 din Constituție. De altfel, Curtea retine ca aceasta prevedere este conformă cu principiul efectului relativ a hotărârilor judecătorești, care se aplică și în cazul hotărârilor pronunțate de organele administrativ-jurisdicționale, principiu în baza căruia numai părțile din proces pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate. Ca atare, nu se poate retine ca aceasta dispoziție ar constitui o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție pentru alte persoane care nu au avut calitatea de părți în proces, dar care își pot realiza dreptul de a se adresa justiției, în condițiile legii, inclusiv potrivit

Legii nr. 129/1992 .

Cu privire la susținerea ca prin posibilitatea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci de a acorda doua certificate de înregistrare pentru același desen sau model industrial "se goleste de conținut" dreptul de proprietate acordat primului deținător de certificat, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata. Din interpretarea dispozițiilor legale criticate rezultă ca acestea instituie o procedură prealabilă administrativ-jurisdicțională cu privire la contestarea hotărârilor privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial (art. 24), precum și posibilitatea ca hotărârile pronunțate de Comisia de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci să fie atacate la Tribunalul București în termen de 3 luni de la comunicare. Rezultă deci ca aceste dispoziții, prin ele însele, nu pot fi de natura sa încalce dreptul de proprietate al altor persoane care reclama drepturi în legătură cu desenul sau modelul industrial. În realitate, conform legii, autorul excepției, ca și orice altă persoană interesată, dispune de calea prevăzută de un alt text al legii, și anume

art. 21 din Legea nr. 129/1992 , care prevede dreptul de a ridica obiecții scrise la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci privind înregistrarea desenului sau modelului industrial, în termen de 3 luni de la data publicării cererii de înregistrare și a reproducerii acestuia în Buletinul oficial de proprietate industriala al oficiului, publicare prevăzută, tocmai în acest scop, de art. 20 din lege. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 37 din lege "Certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării cererii, nu erau îndeplinite condițiile pentru acordarea protecției.

Anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului și se judeca de către Tribunalul municipiului București [...]". De altfel, legea prevede la art. 41 și 42 și mijloace de drept penal pentru apărarea calității de autor al desenului sau modelului industrial ori reproducerea fără drept a acestora. În consecința, Curtea retine că nu sunt întemeiate criticile aduse

Legii nr. 129/1992 , privind încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la protecția proprietății private și la obligațiile statului în economia de piața, prevăzute la art. 41 alin. (1) și (2), art. 135 alin. (1) și (6) și la art. 134 alin. (2) lit. a) și c) din Constituție.

În legătură cu procedura prealabilă, jurisdicțional-administrativă, reglementată de

art. 24 din Legea nr. 129/1992 , Curtea Constituțională s-a pronunțat, în principiu, în jurisprudenta sa, în sensul că o asemenea procedura administrativ-jurisdicțională nu poate fi considerată neconstitutionala atât timp cat hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri pot fi atacate în justiție. În acest sens menționăm, de exemplu, Decizia nr. 163/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 28 decembrie 1998.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 48 din Constituție, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, și ale art. 49 din Legea fundamentală, privind restrangerea exercițiului unor drepturi, Curtea retine ca, întrucât legea prevede cai speciale de atac în justiție pentru persoanele interesate, precum și proceduri speciale, adecvate situațiilor juridice pe care această lege specială le protejeaza, nu se poate retine ca prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

În sfârșit, Curtea constata ca este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia prevederile

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

contravin dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile privind posibilitatea de a se contesta pe cale administrativ-jurisdicțională hotărârile privind cererile de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum și exercitarea caii de atac la instanța de judecată împotriva hotărârilor Comisiei de reexaminare sunt în concordanta cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din convenție, nefiind de natura sa prelungească excesiv durata procesului. Dimpotriva, textele legale criticate instituie termene de natura să asigure celeritatea în soluționarea litigiilor.

În consecința, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 și 25 din Legea nr. 129/1992

privind protecția desenelor și modelelor industriale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Star 2 Impex 95" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.440/2000 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2001.