Decizia nr. 321/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , excepție ridicată de Miron Teodor într-un litigiu cu Oficiul de pensii al sectorului 4 București, Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Naționala de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în Dosarul nr. 2.582/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, Miron Teodor, și reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului București, consilier Horia-Corneliu Fratila, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicita acordarea unui termen pentru a lua cunoștința de conținutul punctelor de vedere depuse la dosar. Reprezentantul Ministerului Public arata ca motivul invocat nu este pertinent pentru acordarea unui nou termen și, în consecința, se opune amânării soluționării cauzei.

Curtea, deliberând asupra cererii de amânare a soluționării cauzei, o respinge considerând ca dosarul s-a aflat suficient timp la dispoziția părților pentru a putea fi consultat și pentru ca acestea sa ia cunoștința de actele depuse.

Autorul excepției de neconstituționalitate pune concluzii de admitere a excepției, susținând ca impozitarea pensiilor este un act fără precedent în dreptul românesc și internațional. Se arata ca pensia reprezintă un drept câștigat prin munca ce nu poate fi diminuat prin actele Guvernului. Prin aceasta impozitare a pensiilor se ajunge la impozitarea o dată în plus a ceea ce s-a impozitat deja. Pensia reprezintă un venit net asupra căruia s-a aplicat deja un impozit. Faptul ca este un venit net reiese chiar din conținutul art. 43^1 alin. (1) din ordonanța criticata. Punctul de vedere al Guvernului și raportul judecătorului-raportor nu cuprind argumente care să combata motivarea excepției. Autorul excepției mai susține ca, prin emiterea ordonanței în discuție, Guvernul a încălcat dispozițiile

art. 114 alin. (4) din Constituție, Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

nefiind supusă spre aprobare Parlamentului până la data ridicării excepției. De asemenea, se mai arata ca diminuarea pensiei prin impozitare este o lezare a demnității persoanei care a desfășurat o activitate îndelungată, fiind în contradictie cu art. 43 alin. (1) din Constituție, care prevede obligația statului de a asigura cetățenilor un trai decent. Dispozițiile ordonanței sunt criticate și prin raportare la art. 16 din Constituție, impozitarea privind numai o parte a pensiilor creând discriminări între pensionari, în funcție de valoarea pensiei. În final autorul solicita admiterea excepției și constatarea neconstitutionalitatii dispozițiilor criticate.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului București lasă la aprecierea Curții soluția ce se impune să fie adoptată în cauza.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.582/2001, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, 3, 4 și ale secțiunii a 6-a "Venituri din pensii" din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, excepție ridicată de Miron Teodor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă mai multe prevederi constituționale. Astfel, este încălcat art. 1 alin. (3) din Constituție, întrucât modul de calcul al pensiei și, implicit, diminuarea acesteia lezeaza demnitatea umană, art. 16 alin. (1), întrucât impozitarea pensiilor, asa cum este reglementată în dispozițiile de lege criticate, se aplică numai unei părți din populație și se încalcă în acest mod principiul egalității cetățenilor în fața legii, art. 43 alin. (1) privind obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, statul necoreland rata de indexare a pensiilor cu nivelul existent al inflației, art. 47 alin. (4), întrucât Guvernul nu a răspuns la petiția sa, prin care s-a plans împotriva ordonanței de urgenta, și art. 53 alin. (2) din Constituție privind așezarea justa a sarcinilor fiscale, deoarece, în opinia autorului excepției, impozitarea pensiei "constituie o dubla impozitare de venit", având în vedere ca "pensia reprezintă restituirea unor sume de bani care au fost reținute titularului în perioada sa activa". De asemenea, autorul excepției considera ca sunt incalcate și dispozițiile art. 72 alin. (2) lit. l), întrucât prin ordonanța de urgență s-au reglementat raporturi care se încadrează în regimul general al protecției sociale, domeniu rezervat legii organice, precum și ale art. 114 alin. (4) din Constituție, deoarece

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , intrata în vigoare la 3 iulie 2000, data publicării în Monitorul Oficial al României, până la data ridicării excepției, 17 mai 2001, nu a fost dezbatuta și aprobată de Parlament.

Judecătoria Sectorului 4 București, exprimandu-și opinia, considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, dispozițiile legale criticate neincalcand normele constituționale, deoarece "insatisfactia materială provocată unui cetățean prin emiterea unui act normativ nu poate constitui temei pentru a se constată că actul normativ respectiv încalcă dispoziții din Constituția României".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. Se considera ca statul, prin neimpunerea veniturilor mai mici, "a urmărit realizarea unei măsuri corelative de echilibru și proportionalitate" și, astfel, măsurile pe care statul înțelege să le ia pentru sprijinul categoriilor defavorizate nu contravin principiilor constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin

art. 85 din Ordonanța Guvernului nr. 7/2001

privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, sunt expres și în întregime abrogate atât

Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , cat și

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , începând cu data intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 7/2001 , respectiv la data de 1 ianuarie 2002. Prin urmare, dispozițiile legale la care se referă critica autorului excepției sunt încă în vigoare la data judecării cauzei, urmând a face obiectul controlului de constituționalitate.

Autorul excepției menționează, ca fiind neconstituționale, dispozițiile

art. 2, 3 și 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 2 iulie 2000. Articolele indicate reprezintă, în realitate, puncte ale art. I din ordonanța de urgență, care prevăd completarea unor prevederi ale

Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999. Dintre acestea este relevant în cauza doar pct. 2, prin care la

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

se introduce lit. d^1) care are următorul cuprins: "Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: [...]

d^1) veniturile din pensii, pentru suma ce depășește 2.000.000 lei pe luna."

De asemenea, autorul excepției critica prevederile secțiunii a 6-a "Venituri din pensii" -

art. 43^1 și 43^2 - din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , dar care, în realitate, fac parte din

Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , aceasta secțiune fiind introdusă prin pct. 17 al

art. I din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 . Dintre aceste prevederi sunt relevante în cauza doar cele ale art. 43^1 alin. (1), în următoarea redactare: "Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurare socială, cat și cele primite cu titlu de pensie finanțată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depășește suma de 2.000.000 lei pe luna."

Prin urmare, Curtea constata ca obiectul controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 , urmând să se pronunțe numai cu privire la constituționalitatea acestor texte de lege.

În motivarea susținerilor sale, privind neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, autorul excepției a invocat numeroase prevederi constituționale. Astfel:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.";

- Art. 47 alin. (4): "Autoritățile publice au obligația sa răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.";

- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale.";

- Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organică se reglementează: [...]

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială";

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă. Curtea Constituțională a fost sesizată în mai multe randuri cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit. Conform jurisprudenței sale constante, Curtea a respins excepția în fiecare cauza, apreciind ca impozitarea veniturilor din pensii nu contravine nici unei dispoziții constituționale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 149 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 10 august 2001, Curtea Constituțională a constatat ca "[...] sumele reținute din salarii cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale nu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuie, potrivit legii, persoanelor îndreptățite, sub forma de pensii sau ajutoare sociale. Aceasta opțiune a legiuitorului își găsește reazemul constituțional în dispozițiile textului din Legea fundamentală care proclama statul român ca <<stat social>>, cu toate obligațiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru toate categoriile sociale". S-a mai reținut ca "[...] aceasta impozitare constituie o măsura socială prin care se majorează bugetul public național, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituție, cuprinde, printre altele, și bugetul asigurărilor sociale de stat și, prin urmare, creează posibilitățile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum și pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toți cetățenii tarii".

În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate conform căreia, prin stabilirea obligației la plata impozitului pe venit pentru cetățenii care primesc o pensie mai mare de 2.000.000 lei pe luna, se instituie un tratament inegal și discriminatoriu față de cetățenii cu o pensie mai mica decât valoarea mai sus menționată, Curtea constata ca principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție nu înseamnă uniformitate, asa încât la situații diferite trebuie să corespundă un tratament juridic diferențiat.

De asemenea, se constată că nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 43 alin. (1) din Constituție, referitoare la obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Impozitarea doar a acelei părți a venitului din pensie care depășește o anumită valoare, modificabila în timp în funcție de rata inflației sau de alți factori luati în considerare de legiuitor, constituie o opțiune a acestuia și depinde de posibilitățile financiare ale statului, într-o anumită perioada, pentru dimensionarea măsurilor de protecție socială.

Potrivit Constituției, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale, iar nu pe cale de interpretare. Din cuprinsul textului art. 72 alin. (3) din Constituție, care prevede domeniile supuse reglementării prin lege organică, precum și din celelalte texte constituționale în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice nu rezultă ca reglementările relative la impozitul pe venit, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legii organice, acestea reprezentând doar o parte specială a domeniului măsurilor de protecție socială, iar nu "regimul general" prevăzut de textul constituțional.

Susținerea autorului excepției, potrivit căreia modificarea unei ordonanțe neaprobate nici în sesiunea parlamentară în care a fost depusa și nici în sesiunea parlamentară extraordinară ulterioară trebuie considerată neconstitutionala, întrucât ar contraveni art. 114 alin. (4) din Constituție, este, de asemenea, neîntemeiată. Art. 114 alin. (4) prevede obligația depunerii la Parlament spre aprobare a ordonanței de urgenta ca o condiție pentru intrarea în vigoare, precum și convocarea Parlamentului, dacă acesta nu se afla în sesiune. Nu se prevăd, însă, nici un termen până la care Parlamentul trebuie să se pronunțe asupra ordonanței de urgenta și nici încetarea aplicabilitatii acesteia dacă Parlamentul nu a aprobat-o până la un anumit termen. În acest sens a statuat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, când a constatat ca "stabilirea datei la care vor fi discutate ordonanțele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar în art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituție se prevede că <<Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu>>".

În ceea ce privește presupusa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), care garantează, printre altele, "demnitatea omului", precum și ale art. 47 alin. (4), care reglementează obligația autorităților publice de a răspunde în termen la petitiile cetățenilor, Curtea constata ca aceste prevederi constituționale nu au legătură cu obligația de a plati impozit pe veniturile din pensii și, prin urmare, nu sunt relevante în cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) și ale

art. 43^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , excepție ridicată de Miron Teodor în Dosarul nr. 2.582/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2001.