Decizia nr. 33/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, excepție ridicată de Marcel Pacuraru în Dosarul nr. 1.138/P/2001 al Tribunalului Galați Secția penală.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul pe fondul cauzei, arata ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 82/1991

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 214 din 7 decembrie 1999 și prin Decizia nr. 78 din 6 martie 2001, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale. Se arata ca prevederile art. 40 incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual, fără a fi precizat subiectul infracțiunii. Astfel subiect activ al infracțiunii, în înțelesul

art. 40 din Legea nr. 82/1991 , poate fi orice persoană, fără ca legea sa prevadă o calitate anume. În concluzie, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu prevăd nici un fel de privilegii sau discriminări.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.138/P/2001, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, excepție ridicată de Marcel Pacuraru într-o cauza în care acesta fusese trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în acest articol.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca infracțiunea de fals intelectual, prevăzută la art. 289 din Codul penal, la care textul menționat face trimitere, se săvârșește asupra unui înscris oficial care nu poate emana sau aparține, asa cum prevede art. 150 alin. 2 din Codul penal, decât unei unități publice, în sensul prevederilor art. 145 din Codul penal. Or, o societate comercială, cum este aceea la care autorul excepției era administrator, nu poate emite înscrisuri oficiale. De aceea - susține autorul excepției - fapta de care el fusese invinuit nu poate fi numita fals intelectual și încadrată la

art. 40 al Legii nr. 82/1991 , ci eventual în art. 290 din Codul penal, privitor la falsul în înscrisuri sub semnatura privată. Textul

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, contravine, în opinia autorului excepției, prevederilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie o răspundere în condițiile art. 289 din Codul penal pentru fapte care în mod obișnuit atrag răspunderea în condițiile art. 290 din Codul penal, inegalitatea de tratament juridic fiind vizibila.

Tribunalul Galați - Secția penală, exprimandu-și opinia asupra excepției, o considera intemeiata, insusindu-și argumentele invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților arata ca textul

art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, incrimineaza o varianta specifică de fals intelectual, al carei subiect poate fi orice persoană, deoarece legea nu prevede o anume calitate pentru subiectul activ nemijlocit al infracțiunii. Elementele constitutive ale infracțiunii sunt prevăzute la

art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, iar pedeapsa este, prin trimitere, cea prevăzută la art. 289 din Codul penal, ceea ce nu este contrar prevederilor Constituției. Întrucât dispozițiile legale criticate nu introduc privilegii sau discriminări și nu fac distincție între contabilii angajați la agenți cu capital de stat sau la cei cu capital privat, nu se poate retine neconstituționalitatea prevederilor

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, deoarece acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile

art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, se înscriu în cadrul reglementărilor legislative destinate sa prevină evaziunea fiscală, să asigure disciplina financiar-contabila, înregistrarea în evidentele tuturor regiilor autonome, societăților comerciale, instituțiilor și ale altor persoane juridice, în mod corect, a veniturilor și cheltuielilor. Se arata ca prevederile art. 40 conțin o reglementare specială prin care se incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual: elementele constitutive sunt prevăzute la art. 40, iar în ceea ce privește pedeapsa se face trimitere la dispozițiile art. 289 din Codul penal privind infracțiunea de fals intelectual. Se fac, de asemenea, trimiteri la jurisprudenta Curții Constituționale, la Decizia nr. 78/2001 și la Decizia nr. 214/1999.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Dispozițiile

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 20 ianuarie 2000, care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt următoarele: "Efectuarea cu știința de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știința a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecința denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflecta în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii."

Textul art. 289 din Codul penal, privitor la infracțiunea de fals intelectual, la care fac trimitere dispozițiile

art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, este următorul: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știința de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Autorul excepției susține ca dispozițiile

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, contravin prevederilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie o răspundere în condițiile art. 289 din Codul penal pentru fapte care, în mod obișnuit, atrag răspunderea în condițiile art. 290 din Codul penal, inegalitatea de tratament juridic fiind vizibila. În speta acesta fusese trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, deoarece în calitate de administrator al unei societăți comerciale a făcut înregistrări inexacte, în sensul prevăzut de textul incriminator.

Asupra constituționalității dispozițiilor

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 214 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 decembrie 1999, și prin Decizia nr. 78 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 iunie 2001.

Examinând argumentele invocate de fiecare data, Curtea Constituțională a decis ca acestea sunt neintemeiate și a respins excepția de neconstituționalitate ridicată.

În considerentele acestor decizii Curtea a reținut ca

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, nu se referă la falsificarea unui înscris oficial și nu face nici o distincție între funcționarii care efectuează cu știința înregistrări inexacte sau omit cu știința înregistrări în contabilitate care au drept consecința denaturarea elementelor care se reflecta în bilanțul contabil, indiferent dacă documentele emana de la autoritățile publice sau de la agenți economici privati. De asemenea, s-a reținut ca nici o norma constituțională nu interzice legiuitorului sa asimileze anumite fapte penale sub aspectele denumirii, gravitatii și sancțiunii aplicabile.

Soluția adoptată și considerentele avute în vedere în acele decizii sunt valabile și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, excepție ridicată de Marcel Pacuraru în Dosarul nr. 1.138/P/2001 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2002.