Decizia nr. 43/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

privind regimul prețurilor și tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prefab"-S.A. din Calarasi în Dosarul nr. 2.884/2001 al Judecătoriei Calarasi.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.884/2001, Judecătoria Calarasi a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

privind regimul prețurilor și tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, în ansamblul lor, precum și a dispozițiilor art. 8 din aceeași ordonanța, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prefab"-S.A. din Calarasi într-o cauza având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

este neconstitutionala, deoarece nu este justificată de un caz excepțional în sensul dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată se apreciază ca prevederile art. 8 din ordonanța contravin dispozițiilor art. 49 din Constituție, întrucât prin intermediul lor "se restrânge în mod nejustificat dreptul agenților economici de a-și stabili singuri prețuri pentru comercializarea produselor", iar prin cele ale art. 8 alin. (3) se încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) și (8) din Constituție, "care nu prevăd posibilitatea confiscării unor sume ce reprezintă, conform înțelegerii părților contractante, prețul serviciilor prestate", precum și prevederile art. 134 alin. (1) din Legea fundamentală, care prevăd ca "economia României este economie de piața" și, pe cale de consecința, ca "principiul cererii și ofertei presupune ca nici o persoană sau autoritate, externa părților contractante, sa nu poată interveni decât în condițiile normelor constituționale".

Judecătoria Calarasi, exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se arata în acest sens ca ordonanța criticata nu contravine dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, deoarece "aprecierea necesității și urgenței unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei atingeri aduse interesului public aparține, în exclusivitate, inițiatorului ordonanței de urgenta, singurul în măsura sa cunoască situația de fapt în domeniul în care se propune noua reglementare". Se mai arata ca, întrucât stabilirea prețurilor și tarifelor pentru bunurile și serviciile ce deriva din activități cu caracter de monopol natural reprezintă o situație specială, statul poate interveni și controla modul în care sunt fixate, fără ca astfel sa încalce dispozițiile art. 49 din Constituție, ci, dimpotriva, asigurând protecția intereselor tuturor cetățenilor. În sfârșit, se apreciază ca prevederile art. 8 ale ordonanței, care prevăd ca sumele încasate necuvenit prin săvârșirea contravențiilor se confisca, "nu sunt contrare art. 41 din Constituție, fiind de fapt o aplicare a acestuia".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 114 alin. (4), art. 49, art. 41 alin. (8) și ale art. 134 alin. (1).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

privind regimul prețurilor și tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001), în întregul său, și, pe de altă parte, dispozițiile art. 8 din aceeași ordonanța, care au următorul conținut:

(1) Constituie contravenții, dacă nu a fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte:

a) practicarea de către producători, prestatori și importatori a altor prețuri sau tarife decât cele avizate sau fără avizul Oficiului Concurentei;

b) prezentarea de către producători, prestatori și importatori de date eronate la fundamentarea cererii de stabilire sau de ajustare a prețurilor și tarifelor;

c) refuzul producătorilor, prestatorilor și importatorilor de a se supune controlului prevăzut la art. 7.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 15.000.000 lei la 75.000.000 lei.

(3) Prețurile și tarifele stabilite și practicate greșit se corecteaza, iar sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se confisca.

(4) Aplicarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.

(5) Contravențiile se constata și se sancționează de persoanele împuternicite în acest scop de Oficiul Concurentei, care vor aplica amenda și vor dispune vărsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate.

(6) Împotriva procesului-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunilor dispuse se poate face plângere în condițiile prevăzute la

art. 31 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

1. Autorul excepției susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

a fost adoptată în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție, deși nu era îndeplinită condiția cazului excepțional prevăzută de acest text.

Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție, "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu". Rezultă din analiza acestui text ca pentru adoptarea ordonanței de urgenta este necesară existenta unui caz excepțional. Confruntata și în precedent cu excepții de neconstituționalitate cu obiect similar, Curtea, în absenta unei definiții constituționale a conceptului de caz excepțional, a statuat - prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 - ca acesta trebuie definit în raport cu "necesitatea și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Subordonarea, prin chiar textul constituțional, a adoptării ordonanței de urgenta existenței unui caz excepțional îi conferă acestuia semnificatia de criteriu de constituționalitate. Asa fiind, Curtea este competența sa verifice, de la caz la caz, în măsura în care este sesizată, dacă ordonanța de urgență dedusă controlului de constituționalitate este impusa de o situație care întrunește trăsăturile unui caz excepțional, sens în care Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000. Astfel, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicate în acest dosar Curtea urmează sa verifice și să constate dacă în speta au existat în mod real circumstanțe excepționale care să justifice reglementarea pe calea ordonanței de urgenta.

Din examinarea Notei de fundamentare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

Curtea retine ca adoptarea acestei ordonanțe în regim de urgenta se justifica prin existenta unor carente legislative în modul de funcționare a mecanismelor prețurilor și tarifelor, cu dezavantajul unui "impact negativ în inflație în anul 2000, previzibil și pentru anul 2001, ceea ce poate periclita atingerea obiectivului de inflație prognozat". Se arata, de asemenea, ca "analiza detaliată asupra regimului prețurilor reglementate a relevat posibilități de perfecționare a mecanismului de ajustare, în esenta, în direcția punerii sale de acord cu stadiul reformei și, mai ales, cu evoluția procesului de restructurare din fiecare domeniu de activitate". În sfârșit, se arata ca prevederile ordonanței au ca scop "asigurarea concordanței cadrului de reglementare a prețurilor din sfera neconcurentiala, cu stadiul și direcțiile procesului de restructurare a activităților cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special".

Curtea considera - în raport cu cele arătate - ca în speta sunt întrunite elementele cazului excepțional, în accepțiunea art. 114 alin. (4) din Constituție, motiv pentru care

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

nu contravine textului constituțional.

2. Curtea constata că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

în raport cu prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție, deoarece textul constituțional are în vedere exclusiv drepturile și libertățile prevăzute la art. 22-48 și cuprinse în titlul II cap. II din Constituție, intitulat "Drepturile și libertățile fundamentale". Or, "dreptul agentului economic de a-și stabili singur prețurile pentru comercializarea produselor sale" - la care face referire autorul excepției - nefigurand printre acestea, o eventuala restrangere a exercițiului sau nu ar putea fi calificată drept o încălcare a dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Constituție.

3. În legătură cu susținerea potrivit căreia măsura confiscării prevăzută la art. 8 alin. (3) din ordonanța contravine art. 41 alin. (1) și (8) din Constituție, Curtea constata ca este neîntemeiată.

Potrivit alin. (1) al art. 41 din Legea fundamentală, "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în conformitate cu alin. (8) al aceluiași articol "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii". Art. 8 din ordonanța nu face decât sa prevadă condițiile în care urmează sa opereze confiscarea, relevand astfel o deplina concordanta cu textele constituționale pretins incalcate.

4. În ceea ce privește critica formulată de autorul excepției, potrivit căreia

art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

contravine dispoziției art. 134 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca și aceasta este neîntemeiată. Alin. (1) al art. 134 stabilește, într-adevăr, ca "Economia României este economie de piața". În conformitate însă cu alin. (2) lit. d) al aceluiași articol, "Statul trebuie să asigure: [...] d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național". Or, asa cum se arata în Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 , prin adoptarea acesteia s-a avut în vedere "asigurarea concordanței cadrului de reglementare a prețurilor din sfera neconcurentiala, cu stadiul și direcțiile procesului de restructurare a activităților cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special", ceea ce, departe de a contraveni textului constituțional de referința, nu face decât sa îi asigure aplicarea în practica.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/2001

privind regimul prețurilor și tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prefab" - S.A. din Calarasi în Dosarul nr. 2.884/2001 al Judecătoriei Calarasi.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2002.