Decizia nr. 58/2002

Partea prezenta, punând concluzii pe fond, solicita admiterea excepției

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, arătând ca dispozițiile legale criticate nu au caracter retroactiv, ci ele constata expres o nulitate absolută preexistenta. Se arata ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. III alin. 1 lit. h) din Legea nr. 169/1997

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 18/1999, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 4 iunie 2001 și din 10 mai 2001, pronunțate în dosarele nr. 431/2001 și nr. 6.115/2001, Judecătoria Mangalia și, respectiv, Judecătoria Medgidia au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Ecaterina Pata și Andrei Pata, precum și de Bechir Vildan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și prevederilor art. 1 din Codul civil, care reglementează principiul neretroactivitatii

legii civile, considerându-se ca ele completează Legea nr. 18/1991 , "adaugand o prevedere explicita, anume ca nulitatea actelor de vânzare-cumpărare privește și fostele sedii administrative ale fostelor C.A.P.-uri". Se mai susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) și alin. (3) din Constituție, deoarece, în condițiile în care la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului au fost respectate prevederile

art. 29 alin. final din Legea nr. 18/1991 , acțiunea în constatarea nulității, promovata de

art. III alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 , reprezintă o "expropriere deghizată".

Judecătoria Mangalia, exprimandu-și opinia, apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca

art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997

nu face altceva decât sa precizeze sancțiunea în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, respectiv nulitatea absolută. De altfel, precizează instanța, aceasta sancțiune este prevăzută și de dispozițiile Codului civil.

Judecătoria Medgidia, exprimandu-și opinia, apreciază, de asemenea, ca excepția este neîntemeiată, arătând ca textele constituționale invocate în motivarea excepției nu au legătură cu textele legale criticate, acestea din urma sanctionand vânzarea-cumpărarea unui bun trecut în proprietatea publică printr-un act normativ preconstitutional.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca textele legale criticate trebuie analizate în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (5) din Constituție, precum și în raport cu prevederile

Legii nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. În acest sens prevederile cuprinse în

art. III alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997

constituie o sancțiune pentru încălcarea dispozițiilor cu caracter imperativ ale

art. 29 alin. ultim din Legea nr. 18/1991 , republicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , a căror redactare este următoarea:

- Art. III: "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1999: [...]

h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, crese, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) și (3), al căror cuprins este următorul:

- Art. 15 alin. (2): "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."

- Art. 41 alin. (2) și (3): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificările ulterioare, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dându-se textelor o noua numerotare, astfel încât art. 28 alineatul ultim a devenit art. 29 alineatul ultim, textele fiind identice. Potrivit acestui text imobilele afectate unei utilizări sociale sau culturale, care au aparținut fostelor cooperative agricole de producție, au trecut, o dată cu intrarea în vigoare a Legii fondului funciar, în proprietate publică, iar sancțiunea nulității absolute în cazul nerespectării dispozițiilor

art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 , republicată, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme. Rezultă deci ca sancțiunea nulității absolute în cazul încheierii actelor de înstrăinare a unor astfel de imobile se întemeiază pe însăși prevederile

art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 , republicată, nulitatea putând fi invocată de autoritățile prevăzute de alin. (2) al

art. III din Legea nr. 169/1997 . Aceste dispoziții nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât sa precizeze încă o dată sancțiunea nulității actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate. În aceste condiții este forțată invocarea prevederilor constituționale privind ocrotirea dreptului de proprietate și cu atât mai puțin ar putea fi susținută referirea la asa-zisa "expropriere deghizată".