Decizia nr. 29/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pan Group" - S.A. Dolj în Dosarul nr. 189/2001 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, având ca obiect soluționarea unei acțiuni civile.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece acest text constituțional se referă la egalitatea între cetățeni persoane fizice, și nu la persoanele juridice. Scutirea de plată taxei judiciare de timbru a unor instituții bugetare tine de statutul lor ori de natura litigiilor deduse în fața instanțelor, iar nu de ratiuni de simetrie a părților într-un proces civil. Mai arata ca în jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat ca egalitatea nu înseamnă uniformitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 189/2001, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pan Group" - S.A. Dolj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca, întrucât cealaltă parte în proces, Fondul Proprietății de Stat, este, în virtutea

art. 17 din Legea nr. 146/1997 , scutită de plată taxei de timbru, s-ar cuveni ca și ea sa beneficieze de o asemenea scutire. Altfel, considera ca textul criticat este neconstitutional, infrangand principiul consacrat prin art. 16 din Constituție potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice. Se mai arata ca scutirea prin lege de plată taxei de timbru a ambelor părți din proces se impune și în temeiul principiului egalității părților în procesul civil. În fine, se considera ca textul criticat încalcă și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 4 privitoare la egalitatea între cetățeni și în art. 21 privind accesul liber la justiție.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, considera ca excepția este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca scutirea de taxa judiciară a cererilor și acțiunilor unor instituții publice este justificată de ratiuni ce privesc încasarea veniturilor publice la bugetul de stat, iar prin aceasta nu sunt incalcate dispozițiile art. 16 din Constituție, care se referă exclusiv la egalitatea între cetățeni persoane fizice. În ceea ce privește pretinsa contrarietate a textului criticat cu dispozițiile art. 21 din Constituție, se arata ca accesul liber la justiție, consacrat de acestea, nu este cu nimic afectat prin obligarea la plata unei taxe de timbru a reclamantului într-o cauza civilă.

Guvernul arata ca, potrivit dispozițiilor art. 138 din Constituție, "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului de asigurări sociale de stat se stabilesc numai prin lege". "Legiuitorul are, deci, prerogativa de a stabili modul de timbrare a cererilor și posibilitatea de a institui scutiri de taxe în cazuri bine justificate, fără a încalcă dispozițiile constituționale privind egalitatea în fața legii". Scutirea de plată taxei de timbru se acordă "în considerarea calității persoanei respective și a obiectului cererii". Neacordarea acestei scutiri și părții adverse din proces nu încalcă principiul egalității părților consacrat la art. 16 din Constituție, deoarece egalitatea nu înseamnă uniformitate. Se considera ca excepția este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, text care are următorul cuprins:

- Art. 17: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice".

Textele constituționale considerate de autorul excepției de neconstituționalitate ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român.

(2) România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială."

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara."

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca autoarea excepției nu deduce neconstituționalitatea textului criticat din faptul ca instituția de stat cu care se afla în proces este scutită de taxa de timbru, ci din împrejurarea ca aceasta scutire nu îi este acordată și ei. Susținerea autoarei ca astfel ar fi incalcate dispozițiile art. 16 din Constituție nu este intemeiata, Curtea statuand în mai multe randuri ca acest text consacra egalitatea cetățenilor în fața legii, iar nu egalitatea persoanelor juridice și nici a unor persoane fizice sau juridice cu autoritățile publice.

În jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant ca egalitatea consacrată prin art. 16 din Constituție nu pretinde uniformitate, ci presupune existenta unui tratament egal pentru persoanele aflate în situații similare, precum și reglementarea unor măsuri sau soluții diferite pentru situații diferite (spre exemplu: Decizia nr. 183 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, și Decizia nr. 87 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001).

Curtea mai constata că nu se poate tagadui constituționalitatea scutirii, prin lege, de la plata taxei de timbru a acțiunilor judecătorești introduse de instituțiile publice, sume care se fac venit la bugetul de stat, deoarece plata de către aceste instituții a taxelor judiciare de timbru ar determina scoaterea temporară și nejustificată a unor sume de bani din bugetul statului pentru a fi recuperate o dată cu încasarea acestei taxe. Asa fiind scutirea de plată taxei de timbru a anumitor persoane are în vedere împrejurări care țin de statutul lor ori de natura litigiilor deduse instanțelor, iar nu ratiuni de simetrie legate de calitatea părților în procesul civil.

În fine, Curtea mai constata ca invocarea, în motivarea excepției, a dispozițiilor art. 4 și 21 din Constituție nu este concludenta, deoarece primul se referă la egalitatea între cetățeni, iar cel de-al doilea la accesul liber la justiție. Faptul ca autoarea excepției a putut promova acțiunea și a putut ridica apoi excepția de neconstituționalitate probează accesul sau liber la justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1 și 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 teza finala din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pan Group" - S.A. Dolj în Dosarul nr. 189/2001 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2002.