Legea nr. 115/1999
Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială
prezumat în vigoare republicat 5 acte modificatoare
Aceasta este o ediție anterioară a actului. Vedeți ediția curentă (republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 23 martie 2007).
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Republicat prin 1
- Proiect De Lege nr. 919/2015 27 august 2015 privind modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al se…
Modificat prin 3
- Legea nr. 253/2002 29 aprilie 2002 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea unor dispoziții ale Legii nr. 115/1999 privind responsab…
- OUG nr. 3/2005 27 ianuarie 2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerial…
- OUG nr. 95/2007 4 octombrie 2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială
Completat prin 2
- OUG nr. 130/1999 16 septembrie 1999 pentru completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială
- OUG nr. 289/2000 29 decembrie 2000 pentru completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială
Decizii de neconstituționalitate 2
- Decizia nr. 665/2007 5 iulie 2007 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (2) și (3) …
- Decizia nr. 901/2007 16 octombrie 2007 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (2) și (3) …
Stă la baza 1
- Hotărârea nr. 5/2001 17 ianuarie 2001 privind modificarea și completarea Regulamentului Senatului
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
------------
pentru modificarea și completarea unor dispoziții ale
privind responsabilitatea ministerială, reprodusa la pag. 1-2 dându-se textelor o noua numerotare.
privind responsabilitatea ministerială a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 1999 și a mai fost modificată prin:
-
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 130/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 septembrie 1999 (aprobată cu modificări prin
Legea nr. 468/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 25 iulie 2001);
-
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 289/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000 (aprobată prin
Legea nr. 31/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 7 martie 2001).
*) Republicată în temeiul
art. II din Legea nr. 253/2002
Capitolul 1 Dispoziții generale
Articolul 1
Guvernul, în întregul său, și fiecare dintre membrii acestuia sunt obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea Constituției și a legilor tarii, precum și a programului de guvernare acceptat de Parlament.
Articolul 2
Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul investiturii.
Fiecare membru al Guvernului răspunde politic în mod solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.
Articolul 3
Răspunderea politica a Guvernului consta în demiterea sa, ca urmare a retragerii încrederii acordate de către Parlament, prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, în condițiile prevederilor art. 112 și 113 din Constituție.
Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați sa răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori, în termen de cel mult 15 zile de la primirea lor.
Informațiile și documentele cerute în condițiile art. 110 alin. (1) din Constituție vor fi puse la dispoziție de Guvern și de celelalte organe ale administrației publice în termen de cel mult 30 de zile de la primirea solicitării.
Articolul 4
În termen de 15 zile de la data încetării mandatului Guvernului sau al unuia dintre membri, potrivit art. 105 și 109 din Constituție, aceștia vor prezenta situația privind gestionarea activității ministeriale de care au răspuns, precum și a problemelor aflate în curs de derulare, pe baza unui protocol de predare-primire.
Structura și conținutul protocolului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului*).
Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și conducătorilor celorlalte autorități ale administrației publice centrale și locale de la data eliberării lor din funcție.
-----------
Notă
*) A se vedea
Hotărârea Guvernului nr. 2/2001
pentru aprobarea structurii și conținutului protocolului de predare-primire întocmit de membrii Guvernului și de conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice la expirarea mandatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2001.
Articolul 5
Pe lângă răspunderea politica, membrii Guvernului pot răspunde și civil, contraventional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Articolul 6
În înțelesul prezentei legi, sunt membri ai Guvernului primul-ministru, miniștrii și alți membri stabiliți prin lege organică, numiți de Președintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
Capitolul 2 Răspunderea penală
Articolul 7
Intra sub incidența prezentei legi faptele săvârșite de membrii Guvernului în exercițiul funcției lor și care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni.
Pentru săvârșirea altor infracțiuni, în afară exercițiului funcției lor, membrii Guvernului răspund potrivit dreptului comun.
Persoanele prevăzute la art. 6 răspund penal pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor, potrivit normelor de procedura stabilite prin prezenta lege.
Articolul 8
Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 12 ani următoarele fapte săvârșite de membrii Guvernului în exercițiul funcției lor:
a) împiedicarea, prin amenințare, violenta ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitării cu buna-credința a drepturilor și libertăților vreunui cetățean;
b) prezentarea, cu rea-credința, de date inexacte Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natura sa aducă atingere intereselor statului.
Constituie, de asemenea, infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani următoarele fapte săvârșite de către un membru al Guvernului:
a) refuzul nejustificat de a prezenta Camerei Deputaților, Senatului sau comisiilor permanente ale acestora, în termen de 30 de zile de la solicitare, informațiile și documentele cerute de acestea în cadrul activității de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului, potrivit art. 110 alin. (1) din Constituție;
b) emiterea de ordine normative sau instrucțiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, vârsta, sex sau orientare sexuală, apartenența politică, avere sau origine socială, de natura sa aducă atingere drepturilor omului.
Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) se pedepsește.
Articolul 9
În cazul săvârșirii de către membrii Guvernului a unor infracțiuni în exercițiul funcției lor, altele decât cele prevăzute la art. 8, se aplică pedeapsa prevăzută de legea penală pentru acele infracțiuni.
În cazurile prevăzute la art. 7 alin. (1) și la art. 8, pe lângă pedeapsa principala se va aplica și pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a mai ocupa o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de conducere pe o perioadă de la 3 la 10 ani.
Articolul 10
Răspunderea penală este personală și ea privește pe fiecare membru al Guvernului în parte, pentru faptele comise în exercitarea funcției sale.
Articolul 11
Membrii Guvernului răspund penal pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor, de la data depunerii jurământului și până la încetarea funcției, în condițiile prevăzute de Constituție.
Capitolul 3 Procedura de urmărire penală și de judecare
Articolul 12
Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul sa ceara urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor.
Articolul 13
Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputaților sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanenta care, în cadrul competentei sale, a efectuat o ancheta privitoare la activitatea desfășurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituită în acest scop.
Raportul prevăzut la alin. (1) se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi a Camerei Deputaților sau a Senatului, după caz.
După începerea urmăririi penale membrul Guvernului care este și deputat sau senator poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata numai cu încuviințarea Camerei din care face parte, cu respectarea prevederilor art. 69 alin. (1) din Constituție și a regulilor de procedura cuprinse în regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.
Articolul 14
La dezbaterile din cele două Camere ale Parlamentului prezenta celui în cauza este obligatorie. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfășurarea lucrărilor.
În situația în care cel în cauza se afla în imposibilitate obiectivă de a se prezenta, Camera Deputaților sau Senatul, cu prilejul dezbaterilor, va fixa un nou termen.
Cel în cauza are dreptul să își expuna punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmărit penal, precum și asupra cererii de ridicare a imunitatii parlamentare, atunci când este cazul.
Articolul 15
Cererea de urmărire penală a membrilor Guvernului și, după caz, de ridicare a imunitatii parlamentare se adoptă cu respectarea prevederilor art. 64 și ale art. 74 alin. (2) din Constituție. Votul este secret și se exprima prin bile.
Articolul 16
În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, Președintele României, la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni în exercițiul funcției de către membrii Guvernului, adresează ministrului justiției o cerere în acest scop, pentru a proceda potrivit legii.
Comisia specială prevăzută la alin. (1) este formată din 5 membri, iar componenta acesteia se aproba prin decret al Președintelui României, la propunerea ministrului justiției și a ministrului de interne, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României.
Pe baza analizei sesizării, a probelor depuse în susținerea acesteia, a declarațiilor și a probelor invocate de membrul Guvernului față de care se solicita urmărirea penală, comisia specială prevăzută la alin. (1) va prezenta Președintelui României un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării.
Dacă membrul Guvernului pentru care Președintele României a cerut urmărirea penală este și deputat sau senator, ministrul justiției sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente sa declanseze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dispozițiile art. 13-15 se aplică în mod corespunzător.
În situația în care cel în cauza este ministrul justiției, cererea se adresează primului-ministru.
Articolul 17
Președintele României va fi înștiințat despre înscrierea pe ordinea de zi a ședinței Camerei Deputaților sau a Senatului a raportului prevăzut la art. 13 alin. (1).
Articolul 18
Dacă una dintre cele două Camere ale Parlamentului sau Președintele României a cerut urmărirea penală, dosarul cauzei se trimite, de îndată, ministrului justiției sau, după caz, primului-ministru, pentru a proceda potrivit legii.
Articolul 19
Până la începerea urmăririi penale Camera Deputaților, Senatul sau Președintele României poate să retragă, motivat, cererea prin care a solicitat urmărirea penală împotriva membrilor Guvernului.
Articolul 20
Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor se efectuează de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, iar judecarea acestora, de către Curtea Suprema de Justiție, potrivit legii.
Articolul 21
În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului, Președintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcție.
Articolul 22
În cazul în care s-a dispus trimiterea în judecata a unui membru al Guvernului, ministrul justiției sau, după caz, primul-ministru comunică Președintelui României data la care a fost sesizată Curtea Suprema de Justiție, în vederea suspendării din funcție a acestuia.
Articolul 23
În caz de infracțiuni flagrante, persoanele prevăzute la art. 6 pot fi reținute și perchezitionate. Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Camerei din care face parte membrul Guvernului sau, după caz, pe Președintele României.
În situația în care cel în cauza este ministrul justiției, sesizarea prevăzută la alin. (1) se face de către primulministru.
Capitolul 4 Dispoziții finale
Articolul 24
Regulile de procedura prevăzute în prezenta lege se completează cu cele cuprinse în regulamentele celor două Camere ale Parlamentului și în Codul de procedură penală, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel.
Punerea sub urmărire penală a foștilor membri ai Guvernului pentru infracțiunile săvârșite în exercițiul funcției lor se face potrivit normelor de procedura din prezenta lege.
Articolul 25
Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoanele prevăzute la art. 6 sunt considerate nevinovate.
Hotărârea definitivă de condamnare a unui membru al Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Membrul Guvernului, condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, va fi demis din funcție de Președintele României, la propunerea primului-ministru.
Articolul 26
Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I*).
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziții contrare.
---------
Notă
*) A se vedea și datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.