Legea nr. 244/2002

Plantațiile de viță de vie se grupează, teritorial, în zone viticole, regiuni viticole, podgorii, centre viticole și plaiuri viticole. Definițiile acestora sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Plantațiile de viță de vie situate în afară perimetrului delimitat al podgoriilor și centrelor viticole sunt considerate vii răzlețe.

Încadrarea zonelor viticole, a podgoriilor și centrelor viticole românești în zonele viticole ale Uniunii Europene se realizează pe baza studiilor întreprinse de instituțiile autorizate ale statului român.

Din patrimoniul viticol național fac parte următoarele categorii de plantații și terenuri:

a) plantațiile de viță de vie roditoare, plantațiile de portaltoi, plantațiile-mama furnizoare de coarde-altoi sau de butași pentru înrădăcinare și școlile de vite;

b) terenurile din arealele viticole rezultate în urma defrișării viilor, aflate în perioada de pregătire pentru plantare;

c) alte terenuri din interiorul arealelor viticole care, prin amplasarea lor, completează sau unesc masivele viticole existente și care prezintă condiții pentru a fi cultivate cu viță de vie.

Terenurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) reprezintă rezerva pentru cultivare cu viță de vie.

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor asigura efectuarea și actualizarea lucrărilor de delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor și a altor produse vitivinicole cu denumire de origine.

Arealele viticole delimitate pentru producerea vinurilor, a produselor pe bază de must și vin și a strugurilor de masa cu denumire de origine cuprind terenurile situate într-o podgorie sau într-un centru viticol care, datorită condițiilor naturale, soiurilor de viță de vie cultivate și tehnologiilor de cultura aplicate, permit obținerea unor produse de înalta calitate, caracterizate prin originalitatea însușirilor de calitate care le recomanda sa poarte denumirea locului în care au fost produse.

Lucrările de delimitare teritorială a arealelor viticole se evidențiază distinct în Cadastrul agricol ca un subsistem de evidenta, denumit Cadastrul viticol, și urmăresc:

a) stabilirea perimetrelor arealelor viticole, în care se includ categoriile de plantații viticole și de terenuri prevăzute la art. 4;

b) identificarea și delimitarea arealelor de producere a vinurilor și a altor produse vitivinicole cu denumire de origine;

c) evidenta plantațiilor viticole și a terenurilor apte de a fi cultivate cu viță de vie, pe deținători și parcele.

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor împreună cu Ministerul Administrației Publice stabilesc normele metodologice de realizare și de ținere a Cadastrului viticol, ca o componenta a Cadastrului agricol, cu respectarea normelor metodologice de realizare a Cadastrului general, elaborate de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.

În viticultura se admite folosirea următoarelor categorii de material săditor:

a) vite altoite;

b) vite nealtoite din soiuri roditoare;

c) vite portaltoi.

Vitele altoite pot fi plantate pe orice tip de sol, iar cele nealtoite, numai pe nisipuri.

Pentru producerea vitelor sunt admise următoarele categorii de material de înmulțire:

a) coarde-altoi;

b) butași din soiuri roditoare pentru înrădăcinare;

c) butași portaltoi pentru altoire sau înrădăcinare.

Materialul de înmulțire prevăzut la alin. (3) trebuie să provină din plantații-mama specializate sau din plantații viticole recunoscute și autorizate pentru înmulțire.

Producerea, controlul calității și comercializarea materialului săditor viticol și de înmulțire se fac cu respectarea prevederilor

Legii nr. 75/1995

privind producerea, controlul calității, comercializarea și folosirea semințelor și materialului săditor, precum și înregistrarea soiurilor de plante agricole, republicată.

Baza materială aferentă sectorului de producere a materialului săditor viticol, respectiv complexuri de altoire și fortare, terenuri pentru asolamente, plantații-mama de portaltoi și coarde-altoi, este protejata prin lege în sensul respectării destinației inițiale, indiferent de deținătorii actuali sau viitori.

Soiurile de viță de vie aflate în cultura se clasifica în următoarele grupe:

a) recomandate;

b) autorizate;

c) autorizate temporar;

d) interzise.

Definițiile grupelor de soiuri sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor organizează elaborarea lucrării de zonare a soiurilor de viță de vie recomandate și autorizate pentru cultura în cadrul fiecărui areal și actualizarea periodică a acestei lucrări.

Suprafețele plantate cu soiuri interzise, respectiv cele cu hibrizi direct producători, situate în arealele viticole și în extravilanul localităților din afară arealelor viticole, se supun defrișării într-un interval de 15 ani de la data publicării prezentei legi, pe baza unor programe de sprijin de reinfiintare a plantațiilor, aprobate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Pentru suprafețele plantate cu hibrizi producători direcți situate în arealele viticole delimitate, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor va pune gratuit la dispoziție producătorilor viticoli materialul săditor din soiuri recomandate și autorizate pentru replantare.

În arealele viticole sau în extravilanul localităților din afară arealelor viticole înființarea de plantații de viță de vie pe o suprafața de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie și extinderea peste aceasta limita a celor existente se pot face numai în baza autorizației de plantare, eliberata de direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene și a municipiului București, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. Pentru obținerea autorizației de plantare pe suprafețe mai mari de 3 ha este necesară prezentarea de către solicitant a unui proiect de înființare a plantației viticole, avizat de unitatea de cercetări vitivinicole din zona.

Autorizația de plantare se eliberează, după caz, pe baza unui drept de plantație noua sau de replantare ori de plantare pe o rezervă de teren. Definițiile termenilor utilizați în prezentul alineat sunt prevăzute în anexa nr. 4.

Prin familie, în sensul prezentei legi, se înțelege sotii și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor.

Direcțiile generale pentru agricultura și industrie alimentara județene și a municipiului București vor înștiința autoritățile administrației publice locale în a căror rază teritorială este situat terenul pentru care s-a eliberat autorizația de plantare.

Înființarea plantațiilor de viță de vie în suprafața de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie, precum și extinderea celor existente peste aceasta suprafața se fac numai cu soiuri recomandate și autorizate. Modificarea sortimentului unor plantații existente, prin supraaltoiri, se poate face numai prin folosirea soiurilor din aceste categorii.

Sunt interzise plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole și în extravilanul localităților situate în afară arealelor viticole, precum și folosirea materialului săditor provenit din vite de hibrizi direct producători, pentru plantare în golurile din viile cu soiuri nobile din amplasamentele menționate.

Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenta relativă la boli, care sunt obținuți prin incrucisari complexe între soiuri de Vitis vinifera și soiuri aparținând altor specii ale genului Vitis, pe suprafața de cel mult 0,1 ha de familie, poate fi făcuta numai în intravilanul localităților situate în afară arealelor viticole, în scop ornamental și pentru asigurarea consumului familial. Lista cuprinzând acești hibrizi interspecifici se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Nerespectarea prevederilor alin. (2) și (3) are drept consecința, pe lângă sancționarea cu amendă contravențională, potrivit prezentei legi, și defrișarea plantației. În cazul în care făptuitorul nu aduce la îndeplinire măsura de defrișare în termen de cel mult 6 luni de la constatarea faptei, direcția generală pentru agricultura și industrie alimentara județeana și a municipiului București procedează la defrișarea plantației și îl obliga pe cel în cauza la plata tuturor cheltuielilor aferente.

Prin plantare se înțelege fixarea la loc definitiv a vitelor altoite, inradacinate sau a porțiunilor de viță de vie, în scopul producerii de struguri, de coarde-altoi și coarde-portaltoi.

Deținătorii de plantații viticole au obligația să execute lucrările de întreținere a viilor, în mod deosebit tratamentele de combatere a bolilor și dăunătorilor, în condiții tehnice corespunzătoare și în perioade optime, conform prevederilor normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.

Viile destinate producerii de vinuri cu denumire de origine vor fi supuse unui regim special de control cu privire la respectarea condițiilor de cultura, stabilite prin normele tehnice emise de Oficiul Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri și Alte Produse Vitivinicole (O.N.D.O.V.), în baza ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, prin care s-a acordat dreptul de producere a vinului cu denumire de origine.

Prin lucrările executate în plantații nu vor fi distruse sau deteriorate amenajările pedo- și hidroameliorative.

Defrișarea plantațiilor de viță de vie în suprafața mai mare de 0,1 ha de agent economic sau de familie se face numai pe baza autorizației de defrișare a viilor, eliberata de direcția generală pentru agricultura și industrie alimentara județeana și a municipiului București, potrivit normelor metodologice stabilite de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Prin defrișare se înțelege eliminarea completa a butucilor care se găsesc pe un teren cultivat cu viță de vie.

În funcție de însușirile lor tehnologice, strugurii pot avea următoarele destinații:

a) consum în stare proaspăta;

b) vinificație;

c) industrializare: producere de sucuri, musturi concentrate, dulcețuri, compoturi și stafide.

Strugurii de masa destinați comercializării în stare proaspăta trebuie să corespundă normelor de calitate stabilite prin standarde. Strugurii din soiurile de masa, improprii consumului în stare proaspăta, pot fi vinificați, cu condiția ca vinurile să fie destinate numai consumului familial, distilării sau producerii oțetului.

Strugurii de masa obținuți din anumite soiuri cultivate în arealele cu condiții favorabile, recunoscute pentru vocația lor, caracterizați prin însușiri calitative deosebite, stabilite prin norme tehnice elaborate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pot fi valorificați cu denumire de origine.

Strugurii obținuți din soiurile de masa admise ca având funcții mixte pot fi valorificați pentru consum în stare proaspăta, în condițiile respectării normelor de calitate stabilite prin standarde, sau la vinificație, în vederea producerii vinului de masa sau a distilatului de vin.

Lista cuprinzând soiurile cu funcții mixte este aprobată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

B. Producția vinicolă

Din mustul de struguri se pot obține, în afară de vin: suc de struguri, must tăiat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, tulburel, mistel, precum și alte produse autorizate.

Prin prelucrarea vinului pot fi obținute următoarele produse: vin alcoolizat, distilat de vin, alcool de origine viticolă, oțet din vin, iar din distilatul de vin pot fi obținute romaniacul și rachiul de vin.

Principalele produse secundare obținute din vinificație sunt tescovina de struguri și drojdia de vin. Prin prelucrarea obligatorie a acestora în distilerii care dețin licențe de fabricație se obțin rachiuri, alcool de origine viticolă, precum și alte produse.

Se interzice folosirea oricărui produs secundar și a sucului de struguri pentru obținerea de vinuri, indiferent de tehnologiile folosite.

Condițiile de obținere a produselor derivate din must, vin și subproduse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Vinul de hibrizi direct producători sau de hibrizi interspecifici cu rezistenta relativă la boli, asa cum sunt definiți la art. 12 alin. (3), este destinat numai consumului familial, obținerii alcoolului de origine vinicolă, precum și a oțetului.

Vinul rezultat în urma unui amestec între vin de hibrizi direct producători și vin provenit din soiuri nobile este considerat vin de hibrizi direct producători și va fi valorificat în condițiile prevăzute la alin. (1).

Un vin poate purta o denumire de origine controlată, cu condiția ca aceasta să fie consacrată prin tradiție și printr-un renume rezultat din caracteristicile calitative ale produsului, determinate de factori naturali și umani.

Vinurile cu denumire de origine controlată pot fi obținute numai prin respectarea unor condiții speciale, referitoare la: arealul de producere, soiurile sau sortimentul de soiuri, recomandate și autorizate, conținutul în zahăr al strugurilor la cules, tăria alcoolică naturala și cea dobandita a vinului, producția maxima la hectar, metodele de cultura, procedeele de vinificare, examenul analitic și organoleptic, ambalarea, etichetarea și efectuarea controlului.

Denumirile de origine pot fi acordate și unor vinuri speciale, romaniacuri, în condițiile prevăzute de lege.

Vinurile cu denumire de origine controlată sunt cele obținute din struguri produși în cadrul podgoriei sau centrului viticol independent, delimitate pentru denumirea aprobată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, cu condiția ca vinificarea, depozitarea, condiționarea, maturarea și îmbutelierea lor să se facă în interiorul arealului respectiv.

În cazuri speciale și sub control strict, condiționarea și îmbutelierea vinurilor cu denumire de origine controlată pot fi făcute în unități specializate, în afară podgoriei sau centrului viticol independent în care au fost produși strugurii. În aceste cazuri se vor menționa în mod obligatoriu pe eticheta imbuteliatorul și locul imbutelierii.

În condiții de forta majoră se admite ca producerea vinurilor cu denumire de origine controlată să se facă în unități specializate, situate într-un areal alăturat celui în care au fost produși strugurii.

Protecția indicatiei geografice recunoscute este realizată în cazul în care vinul este obținut într-o regiune viticolă sau într-o zona de producție recunoscută, iar calitatea, renumele sau alte caracteristici ale vinului sunt specifice locului de proveniență.

Pentru vinurile cu indicație geografică recunoscută producerea strugurilor și a vinului este legată de locul de proveniență, iar celelalte activități privind depozitarea, condiționarea și pregătirea vinurilor pentru comercializare pot fi efectuate în afară acestuia.

Practicile și tratamentele utilizate în obținerea vinurilor și a băuturilor pe bază de must, vin și subproduse vinicole trebuie să asigure o buna elaborare, conservare și evoluție a produselor respective. Aplicarea lor nu trebuie să conducă la modificări ale compoziției acestor băuturi în afară unor limite normale, asigurându-se păstrarea însușirilor lor de naturalețe și autenticitate.

Practicile și tratamentele autorizate pentru a fi aplicate în producerea musturilor, a vinurilor și a celorlalte produse derivate din must, vin și subproduse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, ele urmând să fie permanent puse de acord cu progresele realizate în acest domeniu.

În anii cu condiții nefavorabile pentru acumularea zaharurilor în mustul de struguri, se poate autoriza în mod excepțional de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin Oficiul Național al Viei și Vinului (O.N.V.V.), ridicarea potențialului alcoolic al vinurilor, în echivalenta a cel mult 2% alcool în volume, cu condiția ca tăria alcoolică totală a vinurilor sa nu o depășească pe cea obținută în anii normali, ea neputând fi mai mare de 12,5% în volume.

Este interzisă și se pedepsește, potrivit legii, falsificarea sau substituirea vinurilor ori a băuturilor pe bază de must, vin și subproduse vinicole. Se considera ca fiind falsificări: diluarea vinului cu apa; mascarea unor defecte sau alterări ale vinurilor prin adaosuri care determina modificări ale gustului, aromei și compoziției naturale ale acestora; prepararea de băuturi din drojdie și tescovina cu adaos de zahăr, precum și folosirea oricăror practici nepermise prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Prin substituire se înțelege producerea și comercializarea vinurilor, a băuturilor pe bază de must și vin și a subproduselor vitivinicole, precum și prezentarea acestora sub o identitate falsa.

Comercializarea sub denumirea de vin a produselor realizate din alte materii prime decât struguri este interzisă.

Băuturile obținute pe bază de must și vin, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în prezenta lege, precum și în normele metodologice de aplicare a acestei legi, vor purta denumiri în care nu va fi utilizat termenul vin, singur sau prin asociere cu alți termeni.

Producătorii, depozitarii și comercianții de vinuri cu ridicată trebuie să facă o declarație de stocuri, care se depune și se înregistrează în 3 exemplare la autoritățile administrației publice locale în a căror rază teritorială sunt depozitate produsele, înainte de data de 15 august a fiecărui an. Un exemplar se păstrează de către deponent, un exemplar se depune la primărie și un alt exemplar se transmite la direcția generală pentru agricultura și industrie alimentara județeana sau a municipiului București.

În termen de 15 zile de la terminarea fermentării mustului, dar nu mai târziu de data de 15 decembrie a anului de recolta, producătorii de vin au obligația de a întocmi o declarație de recolta, care se înregistrează și se depune în 3 exemplare la autoritățile administrației publice locale în a căror rază teritorială este depozitat vinul. Producătorii de vin sunt obligați sa păstreze un exemplar și sa transmită câte un exemplar la primărie și la direcția generală pentru agricultura și industrie alimentara județeana sau a municipiului București.

În cazul solicitării dreptului de folosire a unei denumiri de origine, un exemplar al declarației de recolta va fi depus și la oficiul teritorial al Oficiului Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri și Alte Produse Vitivinicole.

Producătorii care dețin o suprafața totală de vie de până la 0,5 ha de familie sunt scutiți de a face declarații de stocuri și de recolta.

Dreptul de producere a vinului și a altor produse pe bază de must și de vin cu denumire de origine, în cadrul unui anumit areal, se acordă prin autorizații eliberate de organele împuternicite în acest scop.

Dreptul folosirii de către producători a unor denumiri de origine, pentru anumite loturi de vin și distilate din vin produse, se acordă anual, prin eliberarea unor certificate de atestare a denumirilor de origine, de către organele autorizate în acest scop, în baza verificărilor efectuate de specialiști împuterniciți de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în legătură cu respectarea condițiilor impuse pentru cultura viței de vie și producerea vinurilor și în baza controlului efectuat de laboratoare autorizate asupra caracteristicilor chimice și organoleptice ale vinurilor.

Certificatul de atestare a denumirii de origine se retrage în mod obligatoriu de organele de control abilitate în acest scop ori de câte ori se constata, la producător sau la comerciant, ca vinul în cauza, indiferent de faza sa de evoluție, nu mai corespunde condițiilor de calitate prevăzute pentru denumirea respectiva.

Evidenta stocurilor de vin cu denumire de origine este ținuta de producător, care este obligat sa înscrie într-un registru special toate livrările de vin, până la limita cantității certificate.

Importul și exportul de vinuri și de alte produse pe bază de must și vin se fac în conformitate cu acordurile comerciale bazate pe contingente, taxe vamale și certificate de origine.

Calitatea vinurilor și a celorlalte băuturi provenite din must, vin și distilate importate trebuie dovedită prin declarații de conformitate, certificate de calitate și buletine de analiza, eliberate de laboratoarele recunoscute în țara de origine, prin care producătorul confirma ca produsul îndeplinește nivelul calitativ garantat. Confirmarea certificării din țările de origine a produselor și a conținutului etichetelor se face prin grija importatorilor. Certificatele vor conține, în măsura în care convenția dintre state nu prevede altfel, informații de recunoaștere-identificare, cum ar fi: marca producătorului, denumirea produsului, principalele caracteristici calitative de referința, data fabricației, termenul de valabilitate. Verificarea respectării condițiilor calitative se va face prin testarea acestor produse în laboratoare autorizate sau în baza recunoașterii reciproce cu organismele similare din alte tari, în condițiile prevăzute de normele internaționale recunoscute și aplicate în România.

Vinurile și celelalte băuturi provenite din must și vin, importate în vrac, vor fi comercializate sub denumirea cu care au fost importate.

Produsele vinicole livrate la export vor fi însoțite de documentele prevăzute în reglementările în vigoare și în contractul părților.

Statul asigură protejarea producției interne vitivinicole, prin stabilirea de taxe vamale la produsele similare din import, inclusiv la spirt, băuturi spirtoase și melasa, până la nivelul maxim permis de acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

Etichetarea este obligatorie pentru toate vinurile și băuturile pe bază de must și vin, puse în consumație sub forma îmbuteliată.

În sistemul de etichetare se folosesc indicațiile obligatorii sau, după caz, cele facultative, potrivit precizărilor stabilite prin reglementările în vigoare.

Înscrierea pe etichete a indicațiilor, însemnelor sau ilustrației, susceptibile de a crea confuzii cu privire la originea, natura ori categoria produsului, este interzisă, potrivit reglementărilor în vigoare.