Decizia nr. 89/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 și 3 din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 72 alin. 2 și 3 din Legea nr. 7/1996

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 176/1999, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.612/2001, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. 2 și 3 din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Iosif Keszek.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul considera ca textul

art. 72 alin. 2 și 3 din Legea nr. 7/1996

este neconstitutional, întrucât această lege nu a fost pusă în aplicare, și ca tehnica legislativă pe care ea se bazează este contrară principiului conform căruia România este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea fundamentală. Autorul excepției solicita Curții sa pronunțe o decizie de interpretare, deși recunoaște ca, potrivit competentei sale, Curtea nu poate pronunța decizii interpretative, "dar se poate pronunța asupra intelesului contrar Constituției al unei legi sau ordonanțe, fiind frecventa exprimarea ca un text legal este constituțional «numai în măsura» în care este aplicat într-un anumit sens, ceea ce, după noi, în fond este tot o modalitate de interpretare".

Judecătoria Medias, exprimandu-și opinia, considera excepția ca neîntemeiată, invocand o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile

art. 72 alin. 2 și 3 din Legea nr. 7/1996

sunt constituționale și nu contravin caracterului unitar al statului. Se arata, pe de o parte, ca în legislația noastră exista și alte norme legale cu aplicabilitate doar pe o anumită parte a teritoriului, iar pe de altă parte, ca asupra acestei excepții Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 176/1999, în sensul respingerii criticilor formulate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocand, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 176/1999. Se arata ca intrarea în vigoare a unei legi nu se confunda cu punerea ei în aplicare. Or,

Legea nr. 7/1996

este în vigoare, dar punerea ei în aplicare este condiționată de înființarea, organizarea și funcționarea birourilor de carte funciară, asigurarea bazei tehnico-materiale a acestora, de angajarea și pregătirea personalului, de întocmirea documentelor cadastrale de către experți autorizați, pe baza măsurătorilor efectuate la imobilele supuse înscrierii în cartea funciară.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 72 alin. 2 și 3 din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , care au următoarea redactare: "La data finalizarii lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv, următoarele dispoziții legale:

- art. 1801, 1802 și 1816-1823 din Codul civil;

- art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepția prevederilor referitoare la amanet;

-

Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;

-

Legea nr. 242 din 12 iulie 1947

pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;

-

Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930

pentru funcționarea cărților funduare centrale pentru căile ferate și canaluri;

- Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silită imobiliară, cu modificările ulterioare.

După definitivarea cadastrului la nivelul întregii tari, se abroga:

- art. 1801, 1802 și 1816-1823 din Codul civil;

- art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepția prevederilor referitoare la amanet;

-

Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;

-

Legea nr. 242 din 12 iulie 1947

pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;

-

Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930

pentru funcționarea cărților funduare centrale pentru căile ferate și canaluri;

- Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silită imobiliară, cu modificările ulterioare.

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga:

-

art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974 , publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificările ulterioare;

- anexa nr. 1 la

Decretul nr. 146/1985

privind înființarea colectivelor de lucrări cadastrale;

-

Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971

privind activitatea geodezica, topofotogrammetrica și cartografica, precum și procurarea, deținerea și folosirea datelor și documentelor rezultate din aceasta activitate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 111 din 26 septembrie 1971;

- orice alte dispoziții contrare prezentei legi."

Principala critica de neconstituționalitate privește punerea în aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 7/1996 , aceasta urmând să se facă pe județe în raport de finalizarea lucrărilor de cadastru. Autorul excepției susține ca această lege nu a fost pusă în aplicare și ca tehnica legislativă pe care ea se bazează este contrară principiului potrivit căruia România este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea fundamentală.

În istoria statului unitar român au existat și mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național, ca de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania,

Legea nr. 84/1992

privind regimul zonelor libere,

Legea nr. 151/1998

privind dezvoltarea regionala în România. Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicării în spațiu a respectivelor acte. Unificarea legislației, realizată prin extinderea legislației din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tarii, a înlăturat conflictele de legi interprovinciale.

Legea nr. 7/1996

pune capăt unei asemenea situații, anume aplicării unor reglementări legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar pe de altă parte, în vechiul Regat, în ceea ce privește publicitatea imobiliară, realizată prin sistemul de carte funciară și, respectiv, prin registrele de transcripțiuni și inscriptiuni. Ca efect al aplicării

Legii nr. 7/1996

se va realiza o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară; acest regim urmează să se aplice pe întregul teritoriu, dar, datorită complexității condițiilor tehnice, nu dintr-o dată, ci treptat. Esențial în aceasta materie este faptul ca, în ceea ce privește coexistenta în spațiu a doua ori chiar a mai multor reglementări legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana aceste reglementări, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate - care privește dreptul internațional public - și nici despre existenta unor reglementări multiple într-un stat federal - care ar conduce la domeniul dreptului interprovincial.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 72 alin. 2 și 3 din Legea nr. 7/1996

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

În ceea ce privește solicitarea autorului excepției privind pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii de interpretare, prin care urmează să se constate ca textul este neconstitutional folosindu-se exprimarea "în măsura în care", Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită. Potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 și 3 din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecătoriei Medias.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2002.