Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 86/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, precum și a dispozițiilor art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995

prezumat în vigoare

Data actului: 19 martie 2002
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 385 din 6 iunie 2002
Citat de: 1 act
Citează: 7 acte
Structură: 2 articole · 17.795 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 30/1991 22 martie 1991 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare

Are ca temei 1

Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, precum și a dispozițiilor

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 2.361/2001 al Tribunalului Mures - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât, în legătură cu aspectele invocate în susținerea ei, Curtea nu este competența să se pronunțe, sens în care se invoca jurisprudenta acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.361/2001, Tribunalul Mures - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, precum și a dispozițiilor

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara într-o cauza având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva Sentinței civile nr. 427 din 14 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 249/1999 al Judecătoriei Sighisoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele:

I. Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, se invoca încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) și (6) și ale art. 136 din Constituție. Astfel, referitor la încălcarea art. 136 din Constituție, care stabilește ca formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice se reglementează prin lege, se arata ca textul de lege criticat "nu îndeplinește condiția impusa de către acest articol din Legea fundamentală, și anume nu specifică din punct de vedere al controlului atributia Gărzii financiare", ci lasă "la discretia Ministerului Finanțelor Publice de a dispune efectuarea controlului, sau mai multor controale pe aceeași tema, prin mai multe organe de control".

II. În legătură cu prevederile

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , se susține ca neconstituționalitatea acestora "deriva, de asemenea, din nespecificarea expresă a competentelor și atribuțiilor organelor de control". Se mai susține ca acest text este neconstitutional deoarece contravine

art. 5 și 15 din Legea nr. 30/1991 , precum și art. 136 din Constituție, prin aceea că nu stabilește "care este competența specială, sau cui revine competența specială" de a exercita atribuțiile de control. Asa fiind, se considera ca Garda financiară nu are competența materială de a constata încălcări ale dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 18/1994 , precum și faptul ca prin

Legea nr. 101/1998

sunt abrogate "implicit sancțiunile contravenționale stabilite de

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ".

III. Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține ca atât prevederile

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , cat și prevederile

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

contravin și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, "întrucât prin măsurile nelegale dispuse de către Garda financiară Mures în atribuirea de competente pe care nu le are, proprietatea privată nu mai este inviolabilă" și "statul intervine astfel, prin măsuri administrative, în sfera proprietății private, aceasta întrucât sumele obținute intră în patrimoniul unei societăți cu capital privat". De asemenea, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, "în condițiile arătate" statul nu asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și nici nu creează cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Potrivit unui alt motiv de neconstituționalitate, prin măsurile dispuse de Garda financiară ca urmare a controalelor efectuate în temeiul acestor dispoziții de lege se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constituție, o ingradire a drepturilor și libertăților fundamentale.

În sfârșit, se apreciază ca "organele Gărzii financiare încalcă în mod repetat proprietatea privată, prin măsurile administrative pe care le impun, materializate, de regula, prin sancțiuni contravenționale", ceea ce este în contradictie cu prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) și (7), precum și cu cele ale art. 48 și 51, întrucât respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, fiind o îndatorire fundamentală și pentru instituțiile statului.

Tribunalul Mures - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu sunt contrare art. 136, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (6), art. 41 alin. (2) și (7), art. 48 și 51 din Constituție, iar prevederile constituționale ale art. 49 nu sunt incidente în cauza.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata ca

art. 15 din Legea nr. 30/1991

stabilește atribuțiile de control ale Gărzii financiare, astfel că nu sunt incalcate prevederile art. 136 din Constituție, referitoare la "Sistemul financiar", iar dispozițiile " art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu au legătură cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (2) din Constituția României". De asemenea, textele criticate nu contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, "întrucât nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere". În punctul de vedere al Guvernului nici susținerea referitoare la încălcarea art. 41 alin. (2) și (8) din Constituție nu este intemeiata, deoarece scopul dispozițiilor criticate este consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare, iar nu instituirea unui regim discriminatoriu din punct de vedere al proprietății private. În sfârșit, se considera că nu sunt întemeiate nici susținerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 48 și 51 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, precum și ale

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , dispoziții al căror conținut este următorul:

Articolul 15

din Legea nr. 30/1991 : "Garda financiară exercita controlul operativ și inopinat în legătură cu:

a) aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor și taxelor; [...]" ;

Articolul IV

pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 : "Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor prevăzute la pct. 7 și 8 revin organelor Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, împuternicite în acest scop."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (2) și (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) și (6) și art. 136 din Constituție, care prevăd:

- Art. 41 alin. (2) și (7): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

- Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata următoarele:

I. O prima critica de neconstituționalitate vizează dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, potrivit cărora aceasta exercita controlul operativ și inopinat în legătură cu aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale, urmărindu-se împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor și taxelor. În opinia autorului excepției acest text de lege, care "nu specifică din punct de vedere al controlului atributia Gărzii financiare", încalcă dispozițiile constituționale ale art. 136 alin. (1), care "stipulează foarte clar ca în ceea ce privește formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale, ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege."

Curtea constata ca aceasta sustinere nu poate fi reținută, deoarece în realitate ea nu privește constituționalitatea textului de lege în sine, ci nereglementarea detaliată a cazurilor în care Garda financiară poate efectua controale, or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului".

Autorul excepției mai considera ca și prevederile

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , încalcă art. 136 din Constituție. În opinia acestuia neconstituționalitatea dispozițiilor criticate, potrivit cărora "Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor prevăzute la pct. 7 și 8 revin organelor Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, împuternicite în acest scop", "deriva, de asemenea, din nespecificarea expresă a competentelor și atribuțiilor organelor de control".

Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu vizează aspecte privind constituționalitatea textului de lege și, în consecința, pentru argumentele arătate anterior, și critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , prin raportare la dispozițiile art. 136 din Constituție, urmează a fi respinsă.

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește atât dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , cat și dispozițiile

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , care în opinia autorului excepției sunt contrare art. 41 alin. (1) și (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție.

Astfel, în esenta, se arata ca prin aplicarea de sancțiuni contravenționale organele Gărzii financiare încalcă în mod repetat proprietatea privată, care nu mai este inviolabilă, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) și (7) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, precum și celor ale art. 48 și 51. Se mai considera ca statul nu asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și nici nu creează cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

În sfârșit, se apreciază ca prin măsurile dispuse de Garda financiară, ca urmare a controalelor efectuate, se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constituție, o ingradire a drepturilor și a libertăților fundamentale.

Examinând argumentele invocate, Curtea constata ca acestea reprezintă critici privind măsurile dispuse de Garda financiară în exercitarea controlului efectuat în conformitate cu prevederile

art. 15 din Legea nr. 30/1991 , precum și în legătură cu sancțiunile contravenționale aplicate de către organele competente ale Ministerului Finanțelor Publice și Băncii Naționale a României, în temeiul

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 . Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta nu este competența să se pronunțe asupra modului de aplicare a legii. Aplicarea unei sancțiuni nu constituie o problemă de constituționalitate, ci este o problemă de fapt care nu intră în competența Curții.

De altfel, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 105 din 1 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999), prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție ca și în cauza de fața.

Argumentele ce au fundamentat soluțiile de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate, invocate cu privire la prevederile art. IV din ordonanța criticata, își mențin valabilitatea și în prezentul dosar, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, precum și a dispozițiilor

art. IV pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.