Decizia nr. 130/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , , cu completările și modificările ulterioare
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Decizia nr. 78/2001 6 martie 2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Legea contabi…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 82/1991 24 decembrie 1991 (prevederi anume) a contabilității
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Cristina Nicoara - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, cu completările și modificările ulterioare, excepție ridicată de Maricel Pacuraru în Dosarul nr. 11.234/2001 al Judecătoriei Galați.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 78/2001 și prin Decizia nr. 33/2002, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale. În concluzie, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu prevăd nici un fel de privilegii sau discriminări.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2001, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, cu completările și modificările ulterioare, excepție ridicată de Maricel Pacuraru în Dosarul nr. 11.234/2001 al acelei instanțe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține ca infracțiunea de fals intelectual, prevăzută în art. 289 din Codul penal, se săvârșește asupra unui înscris oficial, care nu poate emana sau aparține, asa cum prevede art. 150 alin. 2 din Codul penal, decât unei unități publice, în sensul prevederilor art. 145 din Codul penal. Or, o societate comercială, cum este aceea la care autorul excepției era administrator, nu poate emite înscrisuri oficiale. De aceea - susține autorul excepției - fapta de care el este invinuit nu poate fi numita fals intelectual și încadrată în
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, ci, eventual, devine aplicabil art. 290 din Codul penal privitor la falsul în înscrisuri sub semnatura privată. Textul
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, contravine, în opinia autorului excepției, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie o răspundere în condițiile art. 289 din Codul penal pentru fapte care, în mod obișnuit, atrag răspunderea în condițiile art. 290 din Codul penal, inegalitatea de tratament juridic fiind evidenta.
Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, Judecătoria Galați apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se arata ca dispozițiile
art. 40 din Legea nr. 82/1991
nu pot fi considerate ca fiind discriminatorii și inechitabile, întrucât nu instituie privilegii pentru anumiti subiecti activi care ar fi exonerati de răspundere penală și nici nu stabilește, în mod discriminatoriu, răspunderea penală doar pentru o parte dintre aceștia în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de textul de lege criticat.
Conform
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în cauza.
Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nu disting între funcționarii care fac cu știința înregistrări inexacte sau omit cu știința înregistrări în contabilitate, cu consecințele prevăzute în textul incriminator, indiferent dacă documentele emana de la autoritățile publice sau de la agenții economici privati.
Articolul 40
din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual, subiect al infracțiunii putând fi orice persoană, fără să se prevadă o calitate anume, elementele constitutive fiind prevăzute în legea specială, iar în ceea ce privește pedeapsa se face trimitere la art. 289 din Codul penal privitor la infracțiunea de fals intelectual.
Guvernul apreciază ca dispozițiile
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu completările și modificările ulterioare, se înscriu în cadrul reglementărilor legislative destinate sa prevină evaziunea fiscală, să asigure disciplina financiar-contabila, înregistrarea în evidentele tuturor regiilor autonome, societăților comerciale, instituțiilor și ale altor persoane juridice, în mod corect, a veniturilor și cheltuielilor. Întrucât
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, nu introduce privilegii sau discriminări, se considera ca textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Președintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 20 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care are următorul conținut: "Efectuarea cu știința de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știința a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecința denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflecta în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii."
Textul art. 289 din Codul penal, privitor la infracțiunea de fals intelectual, la care fac trimitere dispozițiile
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, este următorul: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știința de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia menționează că a mai ridicat aceeași excepție și în Dosarul nr. 1.138/P/2001 al Tribunalului Galați care, prin Încheierea din 10 septembrie 2001, a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției.
Examinând motivele invocate de autorul excepției, precum și dispozițiile legale criticate, Curtea constata ca a fost sesizată, într-adevăr, prin Încheierea din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Galați - Secția penală, în Dosarul nr. 1.138/P/2001, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, cu o motivare identică, formulată de același autor al excepției, Maricel Pacuraru, sesizare care a făcut obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 379C/2001. Excepția a fost soluționată prin Decizia nr. 33 din 31 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, Curtea constatând constituționalitatea textului de lege criticat.
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galați, Curtea Constituțională a fost legal sesizată, deoarece, deși excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, a mai fost ridicată de același autor, în considerarea acelorași argumente, iar Curtea Constituțională a respins excepția ca fiind neîntemeiată, ridicarea unei noi excepții având obiect identic, însă într-un alt dosar, nu poate fi considerată ca fiind inadmisibila în temeiul autorității de lucru judecat. Curtea mai apreciază totodată că nu poate fi considerat un abuz de drept, deoarece la data ridicării din nou a excepției, autorul nu era în măsura sa cunoască decizia prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția anterior ridicată. Noua excepție având însă o motivare identică cu aceea soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 33 din 31 ianuarie 2002, menționată mai sus, soluția n-ar putea să fie decât aceeași.
Curtea a reținut, în considerentele acelei decizii, ca dispozițiile
art. 40 din Legea nr. 82/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nu introduc privilegii sau discriminări și nu fac distincție între contabilii angajați la agenți cu capital de stat sau la cei cu capital privat. Prin dispozițiile legale criticate este incriminata o varianta specifică a faptei de fals intelectual, al carei subiect activ poate fi orice persoană, fără să se prevadă o calitate anume, care efectuează operațiuni contabile și operează cu știința, în aceasta calitate, înregistrări inexacte sau omite cu știința înregistrări, cu consecințele stabilite de această lege. Elementele constitutive sunt prevăzute în textul din legea specială, însă sancțiunea este, prin trimitere, cea prevăzută în art. 289 din Codul penal. Faptul ca elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute în cele doua texte de lege nu sunt în totalitate identice nu are nici o relevanta, întrucât nici o norma constituțională nu interzice legiuitorului sa asimileze anumite fapte penale sub aspectul denumirii, al gravitatii și al sancțiunii aplicabile.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 40 din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată, cu completările și modificările ulterioare, excepție ridicată de Maricel Pacuraru în Dosarul nr. 11.234/2001 al Judecătoriei Galați.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2002.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ───────────────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.