Decizia nr. 57/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.925/2/2020 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.161D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece prin modalitatea de reglementare a textului criticat nu este îngrădit dreptul la muncă, existând în continuare posibilitatea de a opta între munca pentru care s-ar cere suspendarea și munca în postul care ar atrage incompatibilitatea, iar dispozițiile criticate se aplică tuturor destinatarilor săi. Se mai arată că există o practică judiciară constantă, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la interpretarea stricto sensu a acestui text.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.925/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a constatat existența unei stări de incompatibilitate a reclamantei, întrucât a deținut simultan calitatea de funcționar public și funcția de director al Direcției Economice din cadrul Autorității competente de reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească susține, în esență, că există o aparență de neconstituționalitate a

art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 , deoarece acesta are o formulare imprecisă și imprevizibilă, întrucât nu se poate stabili dacă persoanele care îndeplinesc funcții de funcționari publici, adică au acest statut profesional prevăzut de lege, în ipoteza în care au raporturile de muncă/de serviciu suspendate, mai ales pentru exercitarea unei alte funcții publice, intră în mod excesiv sub incidența textului de lege criticat, în sensul existenței unei stări de incompatibilitate. Astfel, se încalcă practic dreptul la muncă al acelui funcționar public suspendat din funcție, care este pus în ipoteză juridică discriminatorie față de oricare alte persoane destinatare ale legii în general, deoarece se află în ipoteza de a nu putea obține niciun fel de alte venituri pe căi legale, ceea ce este absurd, încălcându-se inclusiv prevederile

art. 47 din Constituție

referitoare la dreptul la un nivel de trai decent.

6.

În accepțiunea consolidată a democrației constituționale și a statului de drept, caracterul punitiv și restrictiv/rigid al unui text de lege trebuie să ofere destinatarului legii o alternativă rezonabilă și conformă cu principiile constituționale și convenționale incidente în privința poziționării sociale/ materiale și capacității de autoîntreținere a destinatarului legii care trebuie să se conformeze unor imperative impuse de legiuitor, însă având create/oferite tot din partea legiuitorului alternative plauzibile și raționale, accesibile destinatarului legii. La această concluzie se ajunge prin interpretarea principiului proporționalității consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului asupra textului de lege criticat și după o examinare riguroasă a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Constituție . Astfel, măsura represivă excesivă impusă de statul român prin textul de lege criticat este vizibil nedreaptă (iar „dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme“), fiind îndepărtată față de litera și spiritul noțiunilor de „stat social“, „demnitatea omului“, „drepturile și libertățile cetățenilor“, „libera dezvoltare a personalității umane“.

7.

Instanța judecătorească - autoare a excepției de neconstituționalitate - apreciază ca fiind eronată critica adusă de pârâta Agenția Națională de Integritate referitoare la incidența principiilor care stau la baza acestei preveniri, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparenta deciziei și supremația interesului public, astfel cum rezultă din prevederile

art. 71 din Legea nr. 161/2003 , întrucât aceste principii nu pot fi interpretate și mai ales aplicate într-o manieră care conduce la încălcarea normelor juridice superioare, anume normele constituționale care asigură drepturi, libertăți și garanții constituționale cetățenilor.

8.

De plano, situația juridică a unui funcționar public suspendat nu se compară cu situația juridică a unui funcționar public sau cu altă categorie de personal bugetar cu restricții de cumul de funcții/îndeplinire a anumitor funcții sau efectuare a anumitor activități extraprofesionale în paralel cu profesia și funcția de bază, întrucât, în mod evident, funcționarul public suspendat nu are nicio posibilitate legală de a obține venituri pe durata suspendării sale din funcția publică, prin prisma formei actuale a

art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 , text care în mod excesiv impune restricții care îl pun pe funcționarul public aflat în această situație juridică - anume suspendat - în inferioritate față de alte categorii de persoane din sistemul bugetar, din categoria generală a cetățenilor români ca destinatari ai legii priviți generic, încălcând astfel

art. 16 din Constituție .

9.

Nu în ultimul rând, prin raportare la prevederile

art. 53 din Constituție , se susține că se ajunge inevitabil la restrângerea excesivă și nejustificată, disproporționată a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, așa cum am arătat mai sus, și anume dreptul la muncă ( art. 41 din Constituție ), dreptul la un nivel de trai decent ( art. 47 din Constituție ), accentuând un tipar asemănător cu al unui stat represiv care refuză să pună la dispoziția anumitor categorii de cetățeni alternative rezonabile și plauzibile pentru restricțiile pe care însuși statul, prin legile edictate de organele sale abilitate, le impune.

10.

De plano, suspendarea din funcție a oricărei persoane, mai ales dacă nu este din motive imputabile cetățeanului (spre exemplu, represiunea penală cu forma sa cea mai gravă - arestarea preventivă, condamnarea -, apariția unor boli grave care conduc la imobilizare într-o unitate de tratament specifică, alte cauze cu caracter extrem) trebuie să fie dublată prin grija statului, a instituțiilor sale abilitate, de alternativa oferită persoanei suspendate din funcție de a găsi surse legale de venituri pentru a-și putea asigura un nivel de trai decent, așa cum obligă normele constituționale din

art. 47 .

11.

Așadar, veninul de neconstituționalitate pe care îl are norma legală criticată vizează blocajul creat pentru funcționarul public suspendat în ce privește exercitarea dreptului său la muncă și la obținerea unui salariu pentru munca prestată, în scopul de a-i permite acestuia să își asigure un nivel de trai decent inclusiv pe perioada suspendării sale din funcție.

12.

Clamarea (fie ea și) normativă și existența juridică și doctrinară a „principiilor care stau la baza acestei preveniri, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, astfel cum rezultă din prevederile

art. 71 din Legea nr. 161/2003 “, nu justifică o punere în situație inferioară în fața legii a anumitor categorii socioprofesionale, cu extrema interzicerii dreptului la muncă și a interzicerii dreptului la un nivel de trai decent, întrucât în asemenea ipoteză statul care ia astfel de măsuri nu poate pretinde că atinge standardele universale acceptate ale statului de drept și mai ales ale democrației autentice constituționale, unde demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate, așa cum prevede

art. 1 alin. (3) din Constituție .

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

(2)

Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a)

în cadrul autorităților sau instituțiilor publice;

b)

în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale;

c)

în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public;

d)

în calitate de membru al unui grup de interes economic.

17.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în fața legii,

art. 41 alin. (1)

privind dreptul la muncă și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate fac parte din

secțiunea 5 - Incompatibilități privind funcționarii publici a capitolului III - Incompatibilități din Legea nr. 161/2003

și reglementează incompatibilitatea funcționarului public de a deține alte funcții și de a desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale, în cadrul regiilor autonome, societăților ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public, precum și în calitate de membru al unui grup de interes economic.

19.

Instanța judecătorească - autoare a excepției de neconstituționalitate - invocă „aparența de neconstituționalitate“ a dispozițiilor de lege criticate, în ipoteza în care acestea se aplică și unui funcționar public suspendat din funcție, invocând statutul diferit al funcționarului public suspendat față de cel în funcție.

20.

Curtea constată, astfel, că aspectele criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate - și anume incidența textului de lege criticat în ipoteza funcționarului public suspendat din funcție - reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile

Constituției .

21.

De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau

Decizia nr. 164 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024.)

22.

Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau

Decizia nr. 294 din 28 mai 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27).

23.

Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție .

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.925/2/2020.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.