Decizia nr. 632/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) lit. j)

și

k) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , excepție ridicată de Ștefan Radu Silea și Sorin Gașpar în Dosarul nr. 1.667/308/2019 al Judecătoriei Sighișoara. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.204D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 407/2006 , acestea neavând legătură cu soluționarea cauzei. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) lit. k) din același act normativ , se solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, deoarece autorii compară acest text de lege cu alte dispoziții normative. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 407/2006 . Arată că dispozițiile criticate incriminează infracțiunea de braconaj, fiind reglementate mai multe variante alternative. Intră în competența legiuitorului stabilirea sancțiunilor aplicabile și a conținutului constitutiv al infracțiunilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia penală nr. 108/CT din 22 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.667/308/2019, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) lit. j)

și

k) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , excepție ridicată de Ștefan Radu Silea și Sorin Gașpar într-o cauză penală în care autorii excepției au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile legale criticate. Curtea Constituțională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului împotriva încheierii prin care Judecătoria Sighișoara a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate anterior menționată.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate intră în contradicție cu prevederile

art. 21 din Legea nr. 205/2004

privind protecția animalelor, fapt ce determină încălcarea normelor de tehnică legislativă și a

Legii fundamentale . Contradicția dintre cele două acte normative rezidă în lipsa unei reglementări care să dispună în privința unei cauze justificative în cazul exercitării vânătorii și care ar lipsi fapta săvârșită de caracterul său penal. Deși legislația care reglementează drepturile animalelor vizează atât animalele domestice, cât și pe cele sălbatice, dispozițiile criticate incriminează conduita de urmărire a animalului rănit pe un alt fond cinegetic decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze. Apreciază că se impune, de lege ferenda, ca legiuitorul să reglementeze „posibilitatea exonerării de răspundere penală a vânătorului autorizat care curmă agonizarea animalului ce suferă leziuni incompatibile cu viața, dacă animalul s-a deplasat pe un fond cinegetic învecinat pentru care vânătorul nu este autorizat“.

6.

Condițiile de calitate a actului normativ, prin raportare la

art. 23 alin. (12) din Constituție , impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate a acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut de

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală . Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 259 din 5 mai 2016

și

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , precum și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, și Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului.

7.

În continuare, susțin că posibilitatea aplicării unor sancțiuni de natură penală pentru o faptă săvârșită în scopul limitării suferințelor animalului ce suferă leziuni incompatibile cu viața este disproporționată și nejustificată, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale

art. 53 . Apreciază că incoerența legislativă încalcă și dreptul la un mediu sănătos, precum și demnitatea umană.

8.

Tribunalul Mureș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și arată că „previzibilitatea“, ca reper al controlului de convenționalitate și de constituționalitate, evocă relația logică și necesară ce trebuie să existe între o normă juridică și destinatarul ei, oferindu-i acestuia posibilitatea de a-și regla conduita, astfel încât să facă ori să poată face ceea ce îi impune sau îi permite norma ori să nu facă ceea ce aceasta îi interzice și, totodată, îngrădind autorităților posibilitatea unui comportament arbitrar. Prevederile criticate trebuie deci analizate în contextul legii. Procedând la această analiză sistematică, rezultă că norma criticată face parte dintr-o reglementare ce configurează o activitate specială, cu un regim juridic, drepturi și obligații specifice, adresându-se categoriei profesionale determinate chiar prin titlul legii. Or, având în vedere contextul reglementării, destinatarii acesteia, motivul și circumstanțele obligațiilor instituite, precum și faptul că textul de lege criticat face trimitere la activități descrise concis în actul normativ, ceea ce presupune deplina cunoaștere de către cel ce își asumă obligațiile prevăzute de lege a condițiilor și consecințelor încălcării acestora, rezultă că norma criticată este previzibilă pentru destinatarii ei. De altfel, din modul de formulare a criticii rezultă că, în realitate, autorii excepției sunt nemulțumiți de soluția legislativă, sens în care solicită pronunțarea unei decizii interpretative de către Curtea Constituțională.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 42 alin. (1) lit. j)

și

k) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , cu următorul conținut:

(1)

Constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte: (...)

j)

urmărirea vânatului rănit pe alt fond cinegetic aparținând altui gestionar, fără acordul acestuia, ori trecerea pe un asemenea fond cu arma de vânătoare neînchisă în toc și în afara căilor de comunicație;

k)

vânătoarea pe alt fond cinegetic decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze;

13.

Autorii excepției susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

referitor la securitatea raporturilor juridice și cerințele de calitate a legii,

art. 23 alin. (12)

referitor la principiul legalității incriminării și a pedepsei,

art. 35 alin. (3)

referitor la dreptul la un mediu sănătos și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia își construiesc argumentația plecând de la compararea dispozițiilor

art. 42 alin. (1) lit. j)

și

k) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006

cu dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 205/2004

privind protecția animalelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 30 aprilie 2014, pe care le consideră contradictorii. Or, neconstituționalitatea unei norme juridice are un caracter intrinsec și autonom, ce rezidă în însuși conținutul său normativ, și nu poate fi dedusă prin coroborarea sau compararea mai multor texte cuprinse în același act sau în alte acte normative. În acest sens, Curtea a arătat în jurisprudența sa că neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operațiune care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis ( Decizia nr. 122 din 16 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004).

15.

Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, și

Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011.

16.

O eventuală eroare cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale criticate poate fi cenzurată doar de către instanța de judecată, controlul de contencios constituțional, în acord cu prevederile

art. 124 alin. (1)

și ale

art. 126 alin. (1) din Constituție , neputând fi convertit într-un control judiciar chemat să înfăptuiască justiția. Curtea Constituțională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdicție constituțională, care asigură, printre altele, pe calea excepției, controlul constituționalității legilor sau a ordonanțelor ori a dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare.

17.

Mai mult, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate sunt nemulțumiți, în fapt, de modul de reglementare a soluției legislative din

art. 42 alin. (1) lit. j)

și

k) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 . Însă Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra unor propuneri de lege ferenda, pentru că nu are competența de a modifica dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate și nu are nici competența să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 367 din 14 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, paragraful 14, sau

Decizia nr. 162 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, paragraful 27).

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) lit. j)

și

k) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , excepție ridicată de Ștefan Radu Silea și Sorin Gașpar în Dosarul nr. 1.667/308/2019 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.