Decizia nr. 567/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Eurogama Paper - S.R.L. din București în Dosarul nr. 28.951/3/2017* al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 531D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că textul criticat este redactat cu suficientă claritate și precizie, nefiind necesar să se detalieze criteriile și procedura de stabilire a completelor specializate, legiferarea acestora fiind efectuată prin acte normative specifice organizării judiciare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 12 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 28.951/3/2017*, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Eurogama Paper - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat în contextul unui litigiu privind o acțiune de anulare a unei hotărâri a adunării creditorilor, întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „recursul va fi judecat de complete specializate“ cuprinsă în dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

nu îndeplinește criteriile de calitate a legii, având în vedere că aceste norme sunt speciale, derogatorii și imperative și, prin urmare, trebuie să se precizeze care sunt criteriile pe baza cărora se constituie completele specializate, raportat la normele cuprinse în

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, și dacă acestea se interpretează în sensul că legiuitorul a avut în vedere exclusiv specializarea fiecărui judecător. Se arată că, în contextul soluționării excepției nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată de către membrii completului colegial, s-a susținut că membrii completului de judecată nu trebuie să fie specializați în materia insolvenței, ci este suficient ca aceștia să își fi desfășurat anterior activitatea ca judecători-sindici în cadrul tribunalului, secția specializată în litigii de insolvență. Or, judecarea unei cauze (civile, penale sau de altă natură) de către un complet de judecată constituit sau compus în afara legii afectează actul de judecată și nesocotește dreptul la un proces echitabil, în componentele sale. În contextul criticilor de neconstituționalitate se menționează jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor menționate în susținerea acesteia, precum și cea prin care s-a antamat subiectul completelor specializate, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019

și

Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , solicitând aplicarea acestora, prin analogie, și la speța de față.

6.

Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că sintagma „recursul va fi judecat de complete specializate“ este suficient de clară și previzibilă, ceea ce indică faptul că legiuitorul a dorit să stabilească o specializare a completelor care soluționează cererile de recurs în litigiile de insolvență. De asemenea, se învederează că nu este necesară detalierea criteriilor și procedurii de stabilire a completurilor specializate în

Legea nr. 85/2006 , deoarece există posibilitatea legiferării acestora prin alte acte normative specifice organizării judiciare.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate sunt suficient de clare și previzibile, intenția legiuitorului fiind aceea ca prin judecarea cererilor de recurs în litigiile de insolvență prin complete specializate să se asigure, prin calitatea procedurilor și prin deciziile pronunțate de aceste complete, un plus de valoare administrării justiției. Specializarea secțiilor și a completelor de judecată și, implicit, a judecătorilor care le compun este un principiu al organizării judiciare și, prin urmare, atât criteriile, cât și procedura de compunere a completelor de judecată se regăsesc în Legea privind organizarea judiciară, iar în aplicarea acestei legi sunt hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, context în care este menționată jurisprudența Curții Constituționale cu privire la sensul

art. 126 alin. (2) din Constituție

prin care se prevede că adoptarea normelor de procedură și stabilirea competenței instanțelor judecătorești țin de atribuțiile legiuitorului. Totodată, se învederează că Avizul nr. 15 (2012) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind specializarea judecătorilor, adoptat în cadrul celei de-a 13-a sesiuni plenare (Paris, 5-6 noiembrie 2012), prevede astfel: (i) specializarea, prin expertiza într-un domeniu juridic specific, poate contribui la creșterea eficienței instanțelor și la îmbunătățirea gestionării cauzelor; (ii) concentrarea dosarelor la un cerc restrâns de judecători specializați poate asigura consecvență în luarea deciziilor și, prin urmare, securitatea juridică; (iii) cunoștințele aprofundate în domeniul juridic ale judecătorului favorizează luarea unor decizii de o mai bună calitate, specializarea permițându-i judecătorului, prin examinarea în mod repetat a mai multor cauze de aceeași natură, să înțeleagă mai bine realitățile cuprinse în cauzele care îi sunt încredințate, spre exemplu, pe plan tehnic, social sau economic, și să găsească soluții adecvate realității.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, în forma anterioară modificărilor aduse prin

art. 59 pct. 2 din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind

Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere critica de neconstituționalitate și jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate ( Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, în realitate, dispozițiile

art. 8 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 85/2006 , care au următorul cuprins: „(3) Recursul va fi judecat de complete specializate, [...].“ De asemenea, Curtea observă că

Legea nr. 85/2006

a fost abrogată prin

art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, iar prin

art. 343

se dispune că procesele începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date. Având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea criticată.

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

- referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la principiul legalității (în componenta privind calitatea legii). De asemenea, având în vedere critica de neconstituționalitate și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, se rețin și dispozițiile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, în componentele sale.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate fac parte din capitolul II - Participanții la procedura insolvenței, secțiunea 1 - Instanțele judecătorești și că

art. 8 din Legea nr. 85/2006

reglementează procedura recursului exercitat împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii insolvenței, stabilind că instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, în virtutea atribuțiilor sale stabilite prin lege, este curtea de apel [ art. 8 alin. (1)] , termenul de recurs fiind de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel [ art. 8 alin. (2)] , iar recursul va fi judecat de complete specializate, în termen de 10 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel [ art. 8 alin. (3 teza întâi)] . Astfel, aceste norme stabilesc reguli procedurale referitoare la căile de atac în materia insolvenței care constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor

art. 126 alin. (2) din Constituție , intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, care, în virtutea acestor prerogative constituționale și în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun, în funcție de materia reglementată.

14.

Față de acest context legislativ, care dispune că, în materia insolvenței, recursul va fi judecat de complete specializate, autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că nu sunt precizate criteriile în baza cărora se constituie aceste complete specializate, iar un complet constituit sau compus în afara legii afectează dreptul la un proces echitabil în componentele sale, aspect ce ar contraveni și principiului separației puterilor în stat și principiului legalității în componenta privind calitatea legii.

15.

Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că instituirea regulilor de desfășurare a procesului, așadar și competența teritorială și funcțională, după materie și după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a învederat că acesta este sensul

art. 126 alin. (2) din Constituție , care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea sunt prevăzute numai de lege ( Decizia nr. 378 din 8 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 30 august 2021, paragraful 37,

Decizia nr. 265 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 15 iunie 2015).

16.

Totodată, Curtea observă că Legea fundamentală cuprinde titlul III - Autoritățile publice, capitolul VI - Autoritatea judecătorească, secțiunea I - Instanțele judecătorești ( art. 124 - 130 ), iar prevederile

art. 126 alin. (1)

dispun că justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar

art. 126 alin. (5)

teza a doua din aceeași Lege fundamentală statuează că prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. În aplicarea dispozițiilor constituționale antereferite, legiuitorul a adoptat norme legale prin care a reglementat organizarea judiciară, în contextul dat fiind vorba despre

Legea nr. 304/2004, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005 (în prezent abrogată prin

Legea nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022), prin care, dând eficiență principiilor constituționale ale organizării judiciare, a stabilit că justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii [ art. 2 alin. (2)] .

17.

De asemenea, potrivit

art. 35 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 304/2004 , din titlul II - Instanțele judecătorești capitolul II - Curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile, secțiunea 1 - Organizarea curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor, în redactarea în vigoare în contextul dat, curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică, în circumscripția cărora funcționează mai multe tribunale și tribunale specializate, iar în cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale.

18.

În acest context legislativ, ținând seama de faptul că specializarea secțiilor și completelor de judecată, precum și a judecătorilor care le compun este circumscrisă principiului organizării judiciare, procedura de compunere a completelor de judecată și criteriile ce stau la baza stabilirii acestora sunt cuprinse tot în

Legea nr. 304/2004 . Astfel, cu referire la problematica relevată de autoarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că legea antereferită, la

art. 41 - în redactarea în vigoare în contextul dat, prevede că: (i) secțiile și completele specializate ale curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanțe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, (ii) componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului; (iii) în mod excepțional, în situația în care în cadrul unei secții nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere al instanței poate dispune participarea unor judecători de la alte secții.

19.

În ceea ce privește specializarea judecătorilor, aceasta, în contextul dat, este prevăzută de

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005 (în prezent abrogată), prin

art. 37 alin. (4)

stabilindu-se că formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor se realizează ținând seama de necesitatea specializării lor.

20.

De altfel, în Avizul nr. 15 (2012) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind specializarea judecătorilor, adoptat în cadrul celei de-a 13-a sesiuni plenare (Paris, 5-6 noiembrie 2012), specializarea este abordată din două perspective, astfel: (i) specializarea judecătorilor - principalele domenii de specializare fiind: dreptul familiei și protecția drepturilor copiilor, dreptul proprietății intelectuale, dreptul comercial, dreptul insolvenței, infracțiunile grave, cercetările penale și executarea sancțiunilor penale, și (ii) specializarea anumitor instanțe sau a unor secții din cadrul instanțelor - instanțe specializate distincte de instanțele de drept comun; secții specializate în cadrul unor instanțe; instanțe sau secții specializate, la fel cum sunt și judecătorii ce intră în componența acestora. De asemenea, în esență, se statuează că: (i) specializarea, prin experiența într-un domeniu juridic specific, poate contribui la creșterea eficienței instanțelor și la îmbunătățirea gestionării cauzelor; (ii) concentrarea dosarelor la un cerc restrâns de judecători specializați poate asigura consecvență în luarea deciziilor și, prin urmare, securitatea juridică; (iii) cunoștințele aprofundate în domeniul juridic ale judecătorului favorizează luarea unor decizii de o mai bună calitate, specializarea permițându-i judecătorului, prin examinarea în mod repetat a mai multor cauze de aceeași natură, să înțeleagă mai bine realitățile cuprinse în cauzele care îi sunt încredințate, spre exemplu, pe plan tehnic, social sau economic, și să găsească soluții adecvate realității.

21.

Prin urmare, având în vedere toate cele de mai sus menționate, Curtea observă că specializarea judecătorilor ține de formarea profesională a acestora, iar specializarea instanței și formarea completelor specializate țin de specificul și materia cauzelor, de volumul de activitate și numărul cauzelor, ținându-se seama de specializarea judecătorului la compunerea acestora, cum, de altfel, dispun și prevederile

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , aspecte aplicabile și normelor criticate. De altfel, pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 , dintr-o altă perspectivă, Curtea a reținut că judecătorul-sindic nu reprezintă o instanță extraordinară, ci un complet specializat în cadrul tribunalului (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, și

Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008).

22.

Din evaluarea considerentelor mai sus menționate, Curtea constată că, în ceea ce privește constituirea completelor specializate prevăzute de dispozițiile criticate care soluționează recursul în materia insolvenței, aceasta se realizează potrivit cadrului legislativ ce transpune, la nivel infraconstituțional, conținutul Legii fundamentale în ceea ce privește autoritatea judecătorească, cu referire la instanțele judecătorești, iar nu în afara legii, astfel cum se susține prin critica de neconstituționalitate, fiind respectat principiul legalității, al separației puterilor în stat și al dreptului la un proces echitabil, astfel cum aceste principii au fost dezvoltate pe cale jurisprudențială, atât la nivel național, cât și convențional.

23.

Față de această împrejurare, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a principiilor constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, aceasta urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

24.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de societatea Eurogama Paper - S.R.L. din București în dosarul nr. 28.951/3/2017* al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile

art. 8 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2024.