Decizia nr. 166/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 456/2001 , excepție ridicată de Stefania Stoicheci în Dosarul nr. 8.192/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 - municipiul București.

La apelul nominal răspunde partea Cristian Tecsila, lipsa fiind autorul excepției, precum și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează asupra cererilor formulate de către autorul excepției de neconstituționalitate și de Ministerul Finanțelor Publice pentru acordarea unui nou termen de judecată, în vederea asigurării apărării. Informează, de asemenea, ca dosarul se afla la al doilea termen de judecată întrucât la termenul anterior tot autorul excepției a solicitat amânarea judecații pentru același motiv invocat și în prezenta cerere.

Partea prezenta și reprezentantul Ministerului Public se opun acordării unui nou termen de judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererile formulate, întrucât, potrivit art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru lipsa de apărare, temeinic motivată, instanța de judecată poate acorda un singur termen.

Partea prezenta, având cuvântul pe fond, lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază ca adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

este justificată de existenta unui caz excepțional, astfel încât nu sunt incalcate prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 8.192/2001, Judecătoria Sectorului 5 - municipiul București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 456/2001 , excepție ridicată de Stefania Stoicheci într-o cauza penală în care sunt aplicabile dispozițiile ordonanței criticate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca modificarea Codului penal și a Codului de procedura penală, care sunt legi organice, printr-o ordonanța de urgență, în lipsa unui caz excepțional, este contrară art. 114 din Constituție. De asemenea, se mai susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

contravine și art. 21 și 24 din Constituție, deoarece ingradeste accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

Judecătoria Sectorului 5 - municipiul București apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece modificarea unei legi organice prin ordonanța de urgență, în absenta cazului excepțional, este neconstitutionala.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

sunt constituționale, deoarece Guvernul, pentru salvgardarea unui interes public, poate emite ordonanțe de urgență și în domenii rezervate legii organice.

Guvernul considera ca Ordonanța de urgenta a

Guvernului nr. 207/2000 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor constituționale ale art. 114 alin. (4), ale art. 21 și 24. Cazul excepțional reclamat de aceste dispoziții constituționale a fost determinat de pericolul public pe care îl constituiau furturile de bunuri din sistemele de irigații, din rețeaua de înaltă tensiune, de țiței sau produse petroliere ori gaze naturale din conducte etc. De asemenea, acest act normativ a devenit necesar pentru restabilirea echilibrului între pedepsele prevăzute de Codul penal și condițiile de acordare a suspendării condiționate a executării pedepsei, a executării pedepsei sub supraveghere și a executării pedepsei la locul de muncă. În sfârșit, se apreciază ca prin prevederile ordonanței criticate nu este îngrădit nici liberul acces la justiție și nici dreptul la apărare.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedura penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, aprobată și modificată prin

Legea nr. 456/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, ordonanța criticata încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21, 24 și 114, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului(3)."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata următoarele:

I. Potrivit unei prime critici de neconstituționalitate,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

a fost adoptată cu încălcarea art. 114 alin. (1) din Constituție, care exclude posibilitatea delegării legislative în domenii rezervate legilor organice; or, conform prevederilor constituționale ale art. 72 alin. (3) lit. f), infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, astfel încât Codul penal și Codul de procedură penală nu puteau fi modificate prin ordonanța de urgență. Pe de altă parte, se susține ca "modificarea actelor normative menționate nu a fost reclamata de cazuri excepționale", fiind, asadar, incalcate și prevederile alin. (4) al art. 114 din Constituție.

În legătură cu aceste sustineri, Curtea observa ca ordonanța criticata nu a fost adoptată în temeiul unei legi de abilitare, situație în care Guvernul este obligat sa țină seama, astfel cum prevede alin. (1) al art. 114 din Constituție, de domeniile rezervate legii organice, ci în temeiul alin. (4) al aceluiași articol, potrivit căruia, pentru adoptarea ordonanței de urgenta, este necesară existenta unui caz excepțional. Sub acest din urma aspect, în absenta unei definiții constituționale a conceptului de caz excepțional, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat - prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 - ca acesta trebuie definit în raport cu "necesitatea și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Asa fiind, Curtea este competența sa verifice, de la caz la caz, în măsura în care este sesizată, dacă ordonanța de urgență dedusă controlului de constituționalitate este impusa de o situație care întrunește trăsăturile unui caz excepțional, sens în care Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000.

Din examinarea Notei de fundamentare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , Curtea retine ca adoptarea acestei ordonanțe în regim de urgenta se justifica prin necesitatea protejării unor sectoare de importanța deosebită ale economiei naționale - sistemul energetic național și sectorul agricol -, confruntate la acea data cu pierderi mari provocate de sustragerea de componente care asigura funcționarea sistemului energetic național, sistemelor de irigații, sistemelor ori dispozitivelor de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau în caz de dezastru, precum și de sustrageri de produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite sau cisterne, iar pagubele cauzate prin astfel de fapte sunt de dimensiuni alarmante prin consecințele produse asupra economiei naționale. Se arata ca, pornind de la aceste realitati, se impune "preîntâmpinarea și combaterea cu maxima urgenta și eficienta a furturilor ce periclitează principalele domenii ale economiei naționale", prin perfecționarea unor dispoziții din Codul penal care reglementează infracțiunea de furt calificat, ce va fi sancționat cu pedepse mai grele, care să corespundă gravitatii faptelor săvârșite și vinovatiei faptuitorilor. În sfârșit, se arata ca prin noile dispoziții "se urmărește o reasezare a competentei materiale a instanțelor judecătorești", astfel încât să se asigure soluționarea mai rapida a cauzelor penale cu acest obiect.

În raport de cele arătate, Curtea considera ca în speta sunt întrunite elementele cazului excepțional, în accepțiunea art. 114 alin. (4) din Constituție, motiv pentru care

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

nu contravine textului constituțional, astfel încât sub acest aspect excepția de neconstituționalitate ridicată urmează a fi respinsă.

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate, potrivit căreia dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 456/2001 , ingradesc accesul liber la justiție și dreptul la apărare, incalcand astfel art. 21 și 24 din Constituție, urmează, de asemenea, să fie respinsă, întrucât Curtea nu retine contrarietatea dintre dispozițiile de lege criticate și textele constituționale menționate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedura penală, aprobată și modificată prin

Legea nr. 456/2001 , excepție ridicată de Stefania Stoicheci în Dosarul nr. 8.192/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 - municipiul București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2002.