Decizia nr. 638/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Efe Murat în Dosarul nr. 639/93/2021/a1 al Curții de Apel București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.413D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse de autorul excepției prin care acesta solicită judecarea în lipsă. Magistratul-asistent învederează că în sală este prezent domnul Geambulat Fetin, interpret autorizat, citat pentru a asigura traducerea în cadrul dezbaterilor publice din ședința de judecată din 7 noiembrie 2024.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând

Decizia nr. 464 din 25 iunie 2020

și

Decizia nr. 135 din 10 martie 2020 , pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea nr. 519/CP din 8 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 639/93/2021/a1, Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Efe Murat într-o cauză aflată în etapa soluționării contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că limitarea prevăzută de textul de lege criticat constituie o vădită ingerință adusă dreptului la apărare. Apreciază că, în materie penală, legiuitorul a înțeles să permită inculpatului să invoce cereri și excepții noi și să formuleze apărări noi atât în căile de atac privind măsurile preventive, cât și în calea de atac a apelului. Rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să asigure inculpatului un drept la apărare efectiv în căile de atac anterior menționate trebuie aplicată mutatis mutandis și în calea de atac a contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

6.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul a permis oricărei părți din proces să atace soluția dispusă de judecătorul de cameră preliminară, însă în soluționarea căii de atac, prin dispozițiile

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală , au fost impuse anumite limitări, justificate de termenul rezonabil al procesului penal, astfel cum este definit de prevederile

art. 8

din același act normativ și de

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile referitoare la camera preliminară, ca efect al modificărilor legislative intervenite în urma deciziilor pronunțate de către instanța de contencios constituțional, oferă în prezent garanții procesuale suficiente pentru exercitarea dreptului la apărare în toate componentele sale. Totodată, dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, conform

art. 10 alin. (6) din Codul de procedură penală . În această împrejurare, în condițiile în care contestatorul-inculpat a fost înștiințat despre obiectul procedurii de cameră preliminară și despre posibilitatea de a formula cereri și excepții, însă a înțeles să nu își exercite dreptul recunoscut de lege, nu poate fi vorba despre neconstituționalitatea prevederii legale criticate. În caz contrar, s-ar înțelege că ori de câte ori inculpatul sau altă parte din procesul penal alege să rămână în pasivitate, procesul penal ar fi prelungit, în calea de atac prevăzută de dispozițiile

art. 347 din Codul de procedură penală , în detrimentul părților care își exercită cu bună-credință drepturile procesuale.

7.

Instanța judecătorească arată că, prin

Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017 , Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală , care nu permit invocarea din oficiu a nulității relative, sunt neconstituționale. Această soluție implică, în analiza obiectului camerei preliminare, că judecătorul examinează legalitatea actelor efectuate în cursul urmăririi penale și dispune, după dezbateri, excluderea acestora atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. Așa fiind, atât destinatarii legii procesual penale, cât și organele chemate să o aplice pot invoca nulitatea relativă a actelor întocmite în cursul urmăririi penale în cadrul stabilit de legiuitor, care reprezintă, în realitate, cel mai înalt grad de protecție a dreptului la apărare, conform celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea Constituțională.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul, invocând

Decizia nr. 135 din 10 martie 2020 ,

Decizia nr. 464 din 25 iunie 2020

și

Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021 , apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „În soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.“

13.

Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

referitor la cerințele de calitate a legilor și

art. 24

referitor la dreptul la apărare.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, răspunzând unor critici de neconstituționalitate identice cu cele din prezenta cauză, spre exemplu, prin

Decizia nr. 135 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 22 aprilie 2020,

Decizia nr. 464 din 25 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 9 octombrie 2020, sau

Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 21 aprilie 2021, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

15.

Curtea, prin

Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021 , precitată, paragrafele 13, 14 și 16, a constatat că

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

a fost introdus ulterior reglementării

art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală , prin dispozițiile

art. I pct. 14 din Legea nr. 75/2016

privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, realizând corelarea în mod corespunzător cu prevederile din același cod referitoare la nulitățile absolute și relative, respectiv întărind sensul

art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală .

16.

Totodată, Curtea a reținut că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispozițiile

art. 342 - 348 din Codul de procedură penală , a camerei preliminare. Curtea a constatat ca fiind justificată limitarea momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative, conform

art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală , la cel al închiderii acestei proceduri, urmând ca invocarea nulităților relative privind încălcări ce au avut loc după această dată să fie făcută potrivit

lit. b)

și

c) ale aceluiași alin. (4) . În acest sens, Curtea a reținut că, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiționări ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.

17.

De asemenea, Curtea a mai constatat că legiuitorul a stabilit o distincție clară în privința momentelor când pot fi invocate cele două categorii de nulități (absolute și relative), reflectată în terminologia diferită utilizată în mod corespunzător, în cuprinsul

art. 281

- Nulitățile absolute și al

art. 282 - Nulitățile relative din Codul de procedură penală . Curtea a observat, mai întâi, că, potrivit noului Cod de procedură penală, fazele procesului penal constau în urmărirea penală, camera preliminară, judecata și punerea în executare a hotărârilor penale. Astfel, în ceea ce privește nulitățile absolute,

art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală

se referă la „încheierea procedurii în camera preliminară“ (cu sensul de încheiere completă a celor două etape aparținând acestei faze a procesului penal), în timp ce

art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală , vizând nulitățile relative, se referă la „închiderea procedurii de cameră preliminară“ [cu sensul de finalizare a primei etape procesuale a fazei camerei preliminare, distinctă de cea a contestației, reglementată de

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală ].

18.

De asemenea, Curtea, prin

Decizia nr. 854 din 26 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 februarie 2021, paragrafele 39-42, a constatat că, potrivit

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la

art. 346 alin. (1)-(4^2)

(n.r. din

Codul de procedură penală ), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor“, iar, potrivit

alin. (4) al art. 347

din același act normativ, „În soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută“.

19.

Curtea a reținut că dispozițiile procesual penale precitate stabilesc că pot fi atacate cu contestație atât soluțiile propriuzise ale procedurii de cameră preliminară (începerea judecății ori restituirea cauzei la parchet), cât și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că pe calea contestației prevăzute de

art. 347 din Codul de procedură penală

se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunțate în procedura camerei preliminare, ca o garanție a respectării cerințelor principiului legalității procesului penal consacrat de

art. 2 din Codul de procedură penală , care își are, la rândul său, temeiul în prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție

referitor la principiul legalității. Scopul contestației în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței, precum și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiași faze procesuale, având în vedere rațiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. Asemenea erori de drept pot interveni, în egală măsură, în acele situații în care în procedura de cameră preliminară nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții.

20.

Totodată, Curtea a reținut că, în soluționarea contestației formulate, în temeiul

art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , analizând legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse în fondul camerei preliminare și, eventual, modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor invocate de părți și persoana vătămată, este evident că judecătorul de la instanța ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfășurarea concretă a procedurii de cameră preliminară în primă instanță, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor formulate de părți și persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalității soluțiilor dispuse prin încheierile prevăzute de

art. 345

și

346 din Codul de procedură penală .

21.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat un efect devolutiv parțial în ceea ce privește contestația împotriva încheierii pronunțate în camera preliminară, în fond, având în vedere că în această cale de atac vor fi analizate doar aspectele deja dezbătute în primul grad de jurisdicție al camerei preliminare și cazurile de nulitate absolută, indiferent dacă acestea au fost sau nu invocate în primul grad de jurisdicție. Or, este firesc ca eventualul efect devolutiv al contestației din procedura camerei preliminare să țină cont de obiectul probațiunii specific procedurii de cameră preliminară.

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin

Decizia nr. 135 din 10 martie 2020 , precitată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Efe Murat în Dosarul nr. 639/93/2021/a1 al Curții de Apel București - Secția I penală și constată că dispozițiile

art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.