Decizia nr. 718/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Gropan Nicolae în Dosarul nr. 4.450/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 664D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 677D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Irimiea Eduard Cristian în Dosarul nr. 6.731/63/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în acest dosar autorul excepției a depus un înscris prin care renunță la excepția de neconstituționalitate invocată.

6.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de renunțare la soluționarea excepției de neconstituționalitate, dat fiind faptul că excepția este de ordine publică.

7.

Deliberând, Curtea, având în vedere prevederile

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respinge cererea de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate.

8.

Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 677D/2020 la Dosarul nr. 664D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 677D/2020 la Dosarul nr. 664D/2020, care a fost primul înregistrat.

9.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10.

Prin încheierile din 26 noiembrie 2019 și, respectiv, 5 martie 2020, pronunțate în dosarele nr. 4.450/2/2019 și nr. 6.731/63/2018/a1, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost invocată de Gropan Nicolae și de Irimiea Eduard Cristian în cauze având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare și, respectiv, soluționarea recursului formulat împotriva Sentinței nr. 2.483 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederea legală criticată îngrădește dreptul la un proces echitabil, transformând recursul într-o acțiune fără fond. În acest sens, se susține că partea care dorește să introducă recursul este în imposibilitatea de a demonstra motivele acțiunii, întrucât motivarea deciziei instanței este improbabil să fie redactată și comunicată părților în termenul de 48 de ore reglementat de textul de lege criticat.

12.

Se mai susține că o cale de atac, în speță recursul împotriva încheierii de sesizare a Curții Constituționale, trebuie să poată fi exercitată împotriva încheierii redactate și comunicate, indiferent cât ar dura procedura de redactare și comunicare.

13.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că instituirea de către legiuitor a momentului de declarare a căii de atac, de la pronunțarea soluției de respingere a cererii de sesizare, reprezintă o consacrare a principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, excepția de neconstituționalitate reprezentând un incident procedural în judecarea unei pricini. Se mai apreciază că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanță nu este unul absolut, fiind recunoscută legiuitorului prerogativa de a introduce condiții și limitări de exercitare a unor căi de atac.

15.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

16.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora: „(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

alin. (1) ,

(2)

sau

(3) , instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“

20.

În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (2)

și

(3)

referitoare la neîngrădirea prin lege a accesului liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil,

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare,

art. 52

- Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 124

- Înfăptuirea justiției și

art. 129

- Folosirea căilor de atac.

21.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu o motivare similară.

22.

Prin

Decizia nr. 723 din 2 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022, paragrafele 15-18, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica potrivit căreia nu se cunosc motivele pe care instanța și-a întemeiat soluția respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale atunci când excepția este considerată inadmisibilă. Astfel, instanța judecătorească în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează un control al condițiilor de admisibilitate a excepției, fără a o putea respinge pe motive ce țin de netemeinicia acesteia. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale poate privi exclusiv condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de

art. 29 alin. (1)

-

(3) din Legea nr. 47/1992 , iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018, paragraful 21, și

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020, paragraful 16). Mai mult, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale (a se vedea

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , precitată, paragraful 18).

23.

Totodată, Curtea a reținut că natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleași rațiuni, legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanță sau a dreptului la apărare (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , precitată, paragraful 18, și

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , precitată, paragraful 14).

24.

Curtea a mai observat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să își manifeste diligența în acest sens (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 347 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012).

25.

Curtea a făcut trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Pentru aceste motive, nu a putut fi reținută nici încălcarea prevederilor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , paragraful 19).

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

27.

Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 ,

52 ,

124

și

129 .

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Gropan și, respectiv, de Eduard Cristian Irimiea în Dosarul nr. 4.450/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și, respectiv, în Dosarul nr. 6.731/63/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.