Decizia nr. 722/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Kisielefschi Andreea și Kisielefschi Cristina în Dosarul nr. 39.347/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.571D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarele excepției au depus la dosar un înscris prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii

de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că distincția făcută de Înalta Curte Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în

Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019

s-a realizat în limitele competenței sale, fără a se adăuga în vreun fel la lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 39.347/3/2018, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost invocată de Kisielefschi Andreea și Kisielefschi Cristina într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei entității învestite de lege cu soluționarea cererii formulate potrivit

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prejudiciază securitatea circuitului civil, întrucât „notificările depuse în temeiul

Legii nr. 10/2001

rămân active pentru o perioadă nelimitată“, „oricând o astfel de notificare poate fi reactivată și declinată de la alte entități“, iar o decizie de soluționare a notificării, în sensul posibilității de a primi imobile în compensare, poate fi atacată, pe motiv că „înstrăinarea imobilului este lovită de nulitate absolută“.

7.

Se mai susține că, prin decizia criticată, puterea judecătorească și-a arogat prerogativa scrierii normei juridice, atribut care aparține numai puterii legiuitoare, alterând voința legiuitorului, în sensul interpretării opuse a acesteia, cu consecința încălcării securității circuitului civil și a dreptului de proprietate privată.

8.

Se mai arată că decizia criticată ignoră faptul că nu doar interesul persoanelor care au formulat notificări în temeiul legilor speciale de restituire primează, ci și interesul general al societății, și că prin instituirea termenului nelimitat în care subzistă obligația soluționării notificărilor, Înalta Curte a contrazis chiar intenția pe care legiuitorul a avut-o la edictarea normei legale.

9.

În concluzie, se susține că dispozitivul

Deciziei nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabilește în mod total eronat că notificarea se poate soluționa doar în două moduri și ignoră și a treia posibilitate de soluționare a notificării, aceea de respingere a acesteia, în cazul în care nu respectă cerințele legale.

10.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la

art. 33

și

34 , persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la

alin. (1)

în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“

15.

Prin dispozitivul

Deciziei nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 20 noiembrie 2019, sau reținut următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, stabilește următoarele: Termenul de 6 luni nu se aplică cererilor formulate împotriva refuzului entităților învestite de lege de soluționare a notificării, altele decât cele prevăzute de

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 .

Obligația entității învestite conform legii de soluționare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menține chiar în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de

art. 35 din Legea nr. 165/2013 .“

16.

În opinia autoarelor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat,

art. 44

- Dreptul de proprietate privată,

art. 73

- Categorii de legi,

art. 124

- Înfăptuirea justiției și

art. 136

- Proprietatea.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarele acesteia arătă, în esență, că puterea judecătorească și-a arogat prerogativa scrierii normei juridice, atribut care aparține numai puterii legiuitoare. De asemenea, se susține că decizia criticată stabilește în mod total eronat că notificarea se poate soluționa doar în două moduri, ignorând a treia posibilitate de soluționare a acesteia.

18.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în esență, aspectele criticate de autoarele excepției vizează în exclusivitate modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a soluționat problema de drept supusă dezlegării sale, fără a motiva în mod concret în ce fel interpretarea instanței supreme contravine acestor prevederi constituționale invocate.

19.

Față de aceste aspecte, Curtea reține că, în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl realizează asupra dispozițiilor unei legi sau ordonanțe, potrivit prevederilor

art. 146 lit. d)

din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională poate analiza interpretarea dată unor texte de lege de instanța supremă în temeiul

art. 514 - 521 din Codul de procedură civilă , referitoare la recursul în interesul legii și, respectiv, la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În cadrul acestui control, instanța de contencios constituțional trebuie să se circumscrie însă aspectelor ce vizează respectarea prevederilor Legii fundamentale, astfel că poate analiza atât conformitatea cu Constituția a dispozițiilor de lege, așa cum au fost interpretate de instanța supremă, cât și modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție a respectat prevederile constituționale în exercitarea atribuțiilor sale ce vizează asigurarea unei practici judiciare unitare.

20.

Cu toate acestea, controlul exercitat de Curtea Constituțională nu se poate extinde fără a încălca prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

privind separația puterilor în stat și pe cele ale

art. 126 alin. (1) , potrivit cărora „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, și asupra modului în care, fără a încălca competențele sale constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție înțelege să soluționeze cauza.

21.

Prin urmare, având în vedere cele mai sus expuse, Curtea reține că aspectele invocate de autoarele excepției, care tind la realizarea unui control asupra modului în care Înalta Curte de Casație și Justiție a înțeles să soluționeze

Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 , nu constituie veritabile critici de constituționalitate, ci vizează modul de aplicare și interpretare a legii, ce revine competenței instanței de judecată (a se vedea în același sens

Decizia nr. 397 din 18 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 14 august 2020, paragraful 18).

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Andreea Kisielefschi și Cristina Kisielefschi în Dosarul nr. 39.347/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.