Decizia nr. 603/2024

Articolul 651

alin. (4) din Codul de procedură civilă : „În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.“

–

Articolul 718

alin. (1) din Codul de procedură civilă : „(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul

art. 712 alin. (4)

și

art. 715 alin. (4)

care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.“

12.

Curtea observă că, ulterior sesizării, prevederile

art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă

au fost modificate prin

articolul unic pct. 5 din Legea nr. 17/2017

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016

pentru modificarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017. Însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în forma criticată, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauză.

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16

- Egalitatea în drepturi, în art.

21

- Accesul liber la justiție și în

art. 129

- Folosirea căilor de atac.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă

reglementează regimul juridic al căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de executare. Această reglementare a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale conferite de

art. 126 alin. (2)

și

art. 129 , potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Astfel, dispoziția legală criticată reglementează caracterul executoriu al încheierii pronunțate de instanța de executare, calea de atac ce poate fi formulată, precum și termenul de exercitare al acesteia. Aceasta este voința legiuitorului, care are posibilitatea să reglementeze regimul juridic al hotărârii instanței de executare circumscris materiei în care a fost pronunțată, respectiv materia executării silite (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 230 din 23 aprilie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 5 septembrie 2024, paragraful 16).

15.

În continuare, Curtea, în jurisprudența sa, spre exemplu,

Decizia nr. 697 din 12 decembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 8 martie 2024, paragrafele 11-22, a reținut că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la neconstituționalitatea

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă

din perspectiva imposibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare.

16.

Curtea a statuat că accesul liber la justiție, garantat de prevederile

art. 21 din Legea fundamentală , nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale,

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată, s-a statuat că

art. 21 din Constituție

nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.

17.

Curtea a mai reținut că

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă

nu contravine nici

art. 16 din Constituție , întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare se face numai cu apel. Cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună [ art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă ] și la contestația formulată de o terță persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [ art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă ]. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.

18.

Totodată, Curtea a observat că nu sunt aplicabile cele reținute prin

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, este neconstituțională. Admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni - în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac - în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de față, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite.

19.

De altfel, prin

Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23, Curtea a statuat că stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din București în Dosarul nr. 7.068/311/2016 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 651 alin. (4)

coroborat cu

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.