Decizia nr. 676/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid-Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Bogdan Stan în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.407D/2019.

2.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției de neconstituționalitate, asistat de domnul avocat Mugur-Jak Caracaș și doamna avocat Mariana Florea, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Lipsește partea Spitalul Universitar de Stomatologie „Prof. dr. Dan Theodorescu“. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Mugur-Jak Caracaș, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În esență, acesta susține că atât legiuitorul european, cât și legiuitorul român constituțional au prevăzut existența a cel puțin unei căi de atac, însă, raportat la speță, a limita căile de atac în materia asigurărilor sociale reprezintă o nedreptate.

4.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, context în care învederează că este opțiunea legiuitorului să reglementeze căile de atac strict pe criteriul materiei. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2021 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a1 (astfel cum a fost rectificată prin Încheierea din Camera de consiliu pronunțată în data de 6 decembrie 2019 în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a2), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Bogdan Stan în etapa procesuală a recursului formulat într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că la invocarea neconstituționalității dispozițiilor

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

a avut în vedere mențiunea referitoare la faptul că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă, luând în considerare obiectul cauzei, și anume un litigiu de muncă. În esență, apreciază că dispoziția criticată contravine

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , întrucât restricția procedurală introdusă prin dispoziția criticată lipsește justițiabilul de dreptul la un proces echitabil.

7.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar textul de lege criticat nu încalcă normele constituționale invocate. În esență, instanța arată că, astfel cum s-a reținut în mod repetat în jurisprudența Curții Constituționale, accesul liber la instanță și dreptul la apărare nu restricționează dreptul legiuitorului de a institui restricții de la posibilitatea declarării mai multor căi de atac în același proces. Mai mult, învederează faptul că accesul la structurile jurisdicționale și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competență și procedura de judecată stabilite de lege.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea

Legii nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“

12.

Curtea observă, însă, că, astfel cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, criticile autorului vizează mențiunea referitoare la faptul că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Prin urmare, în concret, Curtea constată că acesta este nemulțumit de reglementarea cuprinsă în

art. 483 alin. (2) teza întâi

cu referire la sintagma „conflictele de muncă și de asigurări sociale“ din

Codul de procedură civilă , care va constitui, astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate.

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile critice contravin

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

prin raportare la normele constituționale cuprinse în

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, întrucât restricția procedurală introdusă prin textul de lege criticat lipsește justițiabilul de dreptul la un proces echitabil.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum prevede

art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, modificat de

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016

pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016.

15.

În speță, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că procesul în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate a început în anul 2016 (a se vedea, în acest sens, mențiunea referitoare la Dosarul nr. 45.231/3/2016 al Tribunalului București, precum și cererea înregistrată la data de 23 august 2018, prin care a fost formulat recurs împotriva Deciziei nr. 2.863 din 20 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale).

16.

Prin urmare, sub aspectul posibilității formulării recursului, în speță erau aplicabile prevederile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , care au un conținut identic cu cel al

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Diferența constă în perioada de aplicare în timp, în sensul că aplicarea

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

a fost prorogată pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum dispune expres

art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 , modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 , în timp ce

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

se referă la aceeași regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

17.

Așa fiind, Curtea reține că dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

nu au legătură directă cu soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, cerință expres stabilită de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sub aspectul admisibilității unei excepții de neconstituționalitate. Interpretând dispozițiile

alin. (1)

și

(5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a statuat în mod constant că excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepție ( Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 14, sau

Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 15). Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului ( Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat ( Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).

18.

Prin urmare, așa cum Curtea Constituțională a procedat și anterior, în situații obiectiv identice, având în vedere că sintagma „conflictele de muncă și de asigurări sociale“ din cuprinsul

art. 483 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă

nu sunt aplicabile în cauză, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 201 din 30 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017,

Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017,

Decizia nr. 733 din 20 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019,

Decizia nr. 72 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, sau

Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021).

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) teza întâi

cu referire la sintagma „conflictele de muncă și de asigurări sociale“ din Codul de procedură civilă, excepție ridicată Bogdan Stan în Dosarul nr. 45.231/3/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.