Decizia nr. 228/2002

Articolul 9

din Legea nr. 21/1996 : "(1) Sunt interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrangerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei, în special:

a) sa ia decizii care limitează libertatea comerțului sau autonomia agenților economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale;

b) sa stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu fac obiectul aplicării excepției stabilite la art. 2 alin. (1) lit. b."

Textul

art. 2 din Legea nr. 21/1996 , la care face referire alin. (2) al art. 9 din această lege, are următorul cuprins:

"(1) Dispozițiile prezentei legi se aplică actelor și faptelor care au sau pot avea ca efect restrangerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei săvârșite de:

a) agenți economici sau asociații de agenți economici - persoane fizice sau juridice - de cetățenie, respectiv de naționalitate română sau străină, denumiți în continuare agenți economici;

b) organele administrației publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operațiuni de piața, influentand direct sau indirect concurenta, cu excepția situațiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major [...].";

-

Articolul 47

din Legea nr. 215/2001 : "(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, sotie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

(2) Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constata de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată."

În legătură cu dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 215/2001 , Curtea constata, astfel cum a considerat și instanța de judecată, ca excepția de neconstituționalitate are ca obiect acest text legal, deși autorul excepției a făcut referire la dispozițiile

art. 30 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, text abrogat prin dispozițiile

art. 157 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Instanța a avut în vedere, în mod corect, faptul ca dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 215/2001

au preluat în totalitate pe cele ale

art. 30 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 , republicată, invocate de autorul excepției. Dispozițiile

art. 30 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 , republicată, aveau următorul cuprins: "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, sotie, afin sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului." În jurisprudenta Curții Constituționale s-a considerat, în cazuri similare, admisibilă excepția, pronunțându-se asupra constituționalității textului în vigoare care a preluat dispozițiile abrogate.

Criticile de neconstituționalitate formulate invoca încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, și ale art. 37 alin. (1), privind dreptul de asociere, texte care au următorul cuprins:

- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.";

- Art. 37 alin. (1): "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere."

În analiza excepției de neconstituționalitate Curtea retine ca textele constituționale invocate de autorul excepției nu au incidența în cauza.

Astfel, libertatea de exprimare reglementată de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Constituție nu are nici un fel de legătură cu exprimarea voturilor de către membrii consiliilor locale pentru adoptarea hotărârilor sau în legătură cu încheierea unor contracte de asociere. Asa cum este evident, textul constituțional evoca libera exprimare, ca libertate fundamentală cetateneasca, care vizează gandurile, credintele religioase, creatiile spirituale de orice fel exprimate prin mijloace de comunicare în public, iar nicidecum opțiunile exprimate de membrii unor autorități publice în exercitarea atribuțiilor lor legale, inclusiv în cadrul unor organisme deliberative.

De asemenea, dispozițiile art. 37 alin. (1) din Constituție se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăți fundamentale, în baza căreia se constituie o asociație de drept public, al carei temei este însăși libertatea de asociere, iar nu contractul, care constituie temeiul asociațiilor și al societăților de drept privat.

Dreptul de asociere reglementat de textul art. 37 din Constituție este un drept fundamental, social-politic, care se încadrează, în general, în categoria libertăților de opinie, alături de libertatea conștiinței, libertatea de exprimare etc. Asociațiile prevăzute de textul constituțional menționat nu au scopuri lucrative, nu urmăresc obținerea sau împărțirea unor beneficii, ele au scopuri politice, profesionale, religioase, culturale etc., scopuri care, într-adevăr, exprima libertatea de gandire, de exprimare și de difuzare a gandurilor, ideilor filozofice, opiniilor, credințelor, ceea ce rezultă din întregul conținut al art. 37 din Constituție. Cu alte cuvinte, art. 37 din Constituție nu poate fi socotit temeiul juridic al creării unor societăți comerciale sau a altor asociații cu caracter lucrativ sau, eventual, a persoanelor juridice, care sunt de domeniul legii civile, al dreptului privat.

Pe de altă parte, dispozițiile cuprinse în cele doua texte de lege criticate pentru neconstituționalitate, instituind anumite restrictii pentru autoritățile administrației publice centrale sau locale de natura sa garanteze concurenta loiala, precum și o anumită incompatibilitate pentru consilierii locali, în caz de conflict între îndatoririle lor în aceasta calitate și interesele pe care le pot avea în cadrul unor societăți comerciale, nici nu ar fi de natura sa încalce dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. În realitate, aceste dispoziții legale reprezintă garanții ale imparțialității autorităților publice respective și a membrilor consiliilor locale în exercitarea atribuțiilor lor. Instituirea prin lege a acestor restrictii da expresie concretă obligației statului de a asigura protecția concurentei loiale, conform art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Pe cale de consecința, Curtea observa, potrivit argumentelor expuse mai sus, ca nici dispozițiile art. 49 din Constituție referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu sunt incidente în cauza. De altfel, stabilirea unor condiții cu privire la exercitarea unor atribuții nu echivaleaza, în nici un caz, cu restrangerea exercițiului unor drepturi.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Legea concurentei nr. 21/1996

și ale

art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Comprest 3399 Import-Export" - S.A. în Dosarul nr. 2.350/2001 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2002.