Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 124/1996

referitoare la pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Veritas Nova" - S.R.L. Suceava împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 21 mai 1996

prezumat în vigoare

Data actului
22 octombrie 1996
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 325 din 5 decembrie 1996
Citat de
7 acte
Citează
10 acte
Structură
0 articole · 11.341 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 5

  • Decretul nr. 143/1955 25 aprilie 1955 (prevederi anume) privitor la organizarea și funcționarea Oficiilor Juridice
  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Decizia nr. 71/1994 5 iulie 1994 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 80/1…
  • Decizia nr. 97/1995 24 octombrie 1995 (prevederi anume) privind soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 41 din 12 aprilie 1995 , p…
  • Decizia nr. 77/1996 25 iunie 1996 (prevederi anume) referitoare la soluționarea recursului declarat de Pantea Ilie împotriva Deciziei nr. 38, …

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Veritas Nova" - S.R.L. Suceava, str. Ștefan cel Mare nr. 20, județul Suceava, împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 21 mai 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 1996, în prezenta procurorului și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea Constituțională a aminat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 66 din 21 mai 1996 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, art. 22 și

art. 78 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, invocată de Societatea Comercială "Veritas Nova" - S.R.L. Suceava în Dosarul nr. 3.227/1995 al Tribunalului Arad.

În considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 66/1996

s-au reținut, în principal, următoarele:

- prin Decizia nr. 45 din 21 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, pronunțată, în cadrul controlului privind constituționalitatea unor prevederi din

Legea nr. 51/1995 , înainte de promulgare, Curtea a statuat ca prevederile art. 5 din această lege sunt constituționale. În motivarea acestei decizii se arata ca textul de lege respectiv nu a mai reținut ca modalitate organizatorică birourile de asistența juridică cu caracter asociativ, iar Curtea nu poate soluționa obiecții privind omisiuni ale legiuitorului, ci numai pe cele referitoare la dispozițiile legale adoptate;

- prevederile

art. 22 din Legea nr. 51/1995

nu sunt contrare normei constituționale atât timp cît, potrivit art. 24 alin. (2) din Constituție, în timpul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, în condițiile prevăzute de lege, astfel încât incriminarea faptelor de exercitare nelegală a profesiei de avocat, stabilită în art. 22, nu este decît consecința logica a reglementării legale;

- dispozițiile

art. 78 din Legea nr. 51/1995 , potrivit cărora persoanele fizice și juridice care au fost autorizate în baza altor legi și decrete sa acorde consultanța juridică își încetează activitatea, sunt constituționale, iar activitatea desfășurată de aceste persoane, până la apariția legii, a fost legală și nu a fost afectată cu nimic prin noul text.

Prin recursul declarat împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 21 mai 1996 , recurenta, Societatea Comercială "Veritas Nova" - S.R.L. Suceava a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei, sa admită recursul formulat și, pe cale de consecința, excepția de neconstituționalitate invocată, pentru următoarele motive:

- decizia este nelegală, fiind emisă cu încălcarea "formulelor de procedura" prevăzute în art. 105 din Codul de procedură civilă, în sensul că domnii judecători Antonie Iorgovan, Costica Bulai și Victor Dan Zlatescu ar fi trebuit să se abțină de la judecarea acestei "cauze", întrucît au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, fiind deci "recuzabili și incompatibili";

- decizia recurată este netemeinica, deoarece Curtea Constituțională nu a analizat și excepția invocată cu privire la art. 1, art. 3 și

art. 14 din Legea nr. 51/1995 , retinind spre judecare doar excepțiile cu privire la art. 5, art. 22 și art. 78;

- Curtea a reținut greșit ca "avocații jurisconsulti" nu sunt membri ai barourilor de avocați, întrucît în temeiul art. 13 din Decretul nr. 143/1955, coroborat cu prevederile Decretului nr. 281/1954 și ale

Legii nr. 51/1995 , aceștia sunt membri "prin efectul legii" ai barourilor de avocați. Invocarea art. 49 din Constituție, în ideea restringerii "drepturilor profesionale" ale acestei categorii de avocați, este o adaugare la lege, care are drept consecința ca decizia pronunțată a încălcat prevederile art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, instanța acordind mai mult decît s-a cerut;

- de asemenea, recurentul considera ca prin decizia recurată s-a apreciat greșit ca "avocații jurisconsulti" sunt persoane necalificate și scapa controlului profesional al baroului de avocați.

În concluzie, se susține ca

Legea nr. 51/1995

este o lege neaplicabila și menținerea ei în vigoare, fără amendamentele invocate prin excepțiile de neconstituționalitate, creează pericolul pentru jurisconsulti de a deveni infractori.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, prevederile din

Legea nr. 51/1995

invocate ca fiind neconstituționale, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Primul motiv de recurs, potrivit căruia Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 21 mai 1996 este lovită de nulitate, întrucît judecătorii care au pronunțat aceasta decizie au făcut parte din completul care a pronunțat Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 2 mai 1995, "fiind incompatibili și recuzabili în judecarea acestei cauze", este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992, procedura jurisdicțională prevăzută de această lege se completează cu regulile procedurii civile în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă, care consacra incompatibilitatea judecătorilor, nu se aplică în cauza de fața, deoarece judecătorii Curții Constituționale nu se găsesc în nici una dintre situațiile prevăzute de text, care, astfel cum constant s-a decis în doctrina și în jurisprudenta, sunt de stricta interpretare.

Referitor la cererea de recuzare a judecătorilor care au pronunțat Decizia nr. 66/1996, aceasta nu este admisibilă. Potrivit art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă, judecătorul poate fi recuzat "dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judeca". În aplicarea acestui text, judecătorul poate fi recuzat numai dacă într-o anumită pricina și-a spus părerea înainte de a se ajunge la deliberare în acea pricina. Nu constituie deci, sub acest aspect, motiv de recuzare împrejurarea ca judecătorul sau judecătorii și-au exprimat părerea într-o alta cauza, cu același obiect.

Cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia Curtea Constituțională nu a analizat toate excepțiile invocate, retinind spre judecare doar excepțiile cu privire la art. 5, art. 22 și

art. 78 din Legea nr. 51/1995 , este, de asemenea, neîntemeiat și urmează a fi respins pentru considerentele ce urmează.

În ședința de judecată, asa cum rezultă din încheierea pronunțată la data de 15 mai 1996, au făcut obiectul dezbaterilor prevederile art. 5, art. 22 și

art. 78 din Legea nr. 51/1995 , cu al căror control Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 9 august 1995, pronunțată de Tribunalul Arad.

Prin concluziile scrise, depuse de recurent după dezbaterea cauzei în ședința publică, acesta a mai invocat, cu încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 și ale art. 134 din Codul de procedură civilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 3 și

art. 14 din Legea nr. 51/1995 . Decizia recurată nu a analizat constituționalitatea acelor prevederi, întrucît nu au făcut obiectul sesizării și nu au fost invocate în cursul dezbaterilor, ci după încheierea lor. De asemenea, potrivit practicii Curții Constituționale, asa cum rezultă din Decizia nr. 71 din 5 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994, din Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, și din Decizia nr. 77 din 25 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996, o excepție de neconstituționalitate nu poate fi ridicată direct în fața Curții. Aceasta soluție se întemeiază pe faptul ca, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunța numai asupra excepțiilor cu care este sesizată prin încheierea instanței de judecată pronunțată în acest scop. Orice demers al Curții Constituționale, dincolo de limitele sesizării, ar avea drept consecința încălcarea prevederilor constituționale și ale legii organice a Curții, potrivit cărora, în cadrul controlului a posteriori al legii pe calea excepției de neconstituționalitate, Curtea nu se poate sesiza din oficiu.

Nici critica potrivit căreia Curtea a greșit retinind ca "avocații jurisconsulti" nu sunt membri ai barourilor de avocați, invocind în decizie art. 49 din Constituție, în ideea restringerii "drepturilor profesionale" ale acestei categorii de avocați, nu poate fi primită.

Decizia nr. 66/1996 a examinat dispozițiile din

Legea nr. 51/1995 , care vizau problema dacă societățile comerciale de tipul Societății Comerciale "Veritas Nova" - S.R.L. Suceava, constituite din juriști care nu sunt membri ai barourilor de avocați, pot exercita profesia de avocat. Dispozițiile

art. 78 din Legea nr. 51/1995

prevăd ca persoanele fizice și juridice care au fost autorizate în baza altor legi sa acorde consultații juridice își încetează activitatea. Prin lege nu se încalcă dispozițiile art. 37 din Constituție privind dreptul de asociere, întrucît acest drept se exercită numai cu respectarea legii și nu împotriva ei, asa cum s-a pronunțat, de altfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 februarie 1993.

Prin art. 5 din lege sunt reglementate forme asociative, constituite numai de avocați, nu și de jurisconsulti sau de alți juriști care nu sunt înscriși în baroul de avocați, potrivit legii. Or, asa cum s-a arătat, Curtea a statuat asupra caracterului constituțional al acestui articol. De aceea, invocarea în acest context, în decizia recurată, a prevederilor art. 49 din Constituție nu este de natura sa constituie o adaugare la lege.

În legătură cu ultimul motiv de recurs, potrivit căruia se susține ca prin decizia atacată Curtea ar fi reținut ca "avocații jurisconsulti" sunt persoane necalificate și scapa controlului profesional al baroului de avocați, afirmatia este inexactă, întrucît Decizia nr. 66/1996 s-a referit la exercitarea nelegală a profesiei de avocat de către persoane necalificate, fapt incriminat în

art. 22 din Legea nr. 51/1995 .

Având în vedere considerentele expuse, vazind și prevederile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Veritas Nova" - S.R.L. Suceava împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 21 mai 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 1996.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.