Decizia nr. 152/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, excepție ridicată de Molnar Tibor în Dosarul nr. 129/96/2020 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 994D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 577 din 22 noiembrie 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 129/96/2020, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Molnar Tibor într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă acțiunea formulată de primar împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării mandatului primarului.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă principiul asigurării accesului la o cale de atac. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia lipsa căii de atac echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, deoarece este atinsă substanța dreptului. În mod incontestabil, legiuitorul poate limita numărul căilor de atac, însă prin norma legală criticată nu ne aflăm într-un asemenea caz, deoarece se elimină singura cale de atac, și anume recursul. Curtea Constituțională a mai arătat că sintagma „în condițiile legii“, cuprinsă în dispozițiile art. 129 din Constituție, se referă la condițiile procedurale de exercitare a căilor de atac și nu are în vedere imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei.

6.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost menționat în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică doar teza finală a

art. 160 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , astfel că doar aceste prevederi constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. Dispozițiile

art. 160 alin. (10)

au următorul cuprins: „Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă.“

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 129

privind folosirea căilor de atac.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 160 alin. (10) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , referitoare la caracterul definitiv al hotărârii instanței de contencios administrativ prin care se soluționează acțiunea formulată de primar împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării mandatului primarului, au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt

Decizia nr. 690 din 21 octombrie 2021, publicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2022, și

Decizia nr. 577 din 22 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 5 aprilie 2023.

13.

Curtea a reținut, la paragraful 17 din

Decizia nr. 577 din 22 noiembrie 2022 , că textul legal criticat nu consacră o soluție normativă nouă în materia dreptului administrativ, ci aceasta a existat în mod identic și anterior adoptării Codului administrativ, regăsindu-se la

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, articol abrogat de

art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

(de exemplu,

Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008,

Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013,

Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 12 iunie 2017,

Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018, sau

Decizia nr. 525 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 3 noiembrie 2020). Prin aceste decizii, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situații impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001

conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, care au fost adoptate de legiuitor în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție

și care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție. Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudența sa, că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, aparține competenței exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate asigură accesul la justiție, iar pe parcursul soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ, ambele părți din litigiu - atât primarul, cât și prefectul - își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate reține încălcarea accesului liber la justiție sub toate aspectele sale.

14.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, în care autorul excepției susține că lipsa accesului la o cale de atac ar contraveni dispozițiilor

art. 129 din Constituție .

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Molnar Tibor în Dosarul nr. 129/96/2020 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 160 alin. (10) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2024.