Decizia nr. 184/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 38/2003 30 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
- Legea nr. 285/2010 28 decembrie 2010 (prevederi anume) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
Pune în aplicare 1
- OG nr. 38/2003 30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Simina Popescu-Marin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Victor Stan și alții, în Dosarul nr. 8.724/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.480D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.990D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Victor-Marcel Porumb și alții, în Dosarul nr. 1.639/84/2019* al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.990D/2021 la Dosarul nr. 2.480D/2020, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Referitor la excepția de neconstituționalitate a
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , precizează că aceasta este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu este aplicabil în cauză. Arată că dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
au fost declarate neconstituționale prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022
și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate cu privire la aceste dispoziții de lege a devenit inadmisibilă. Referitor la
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precizează că, în realitate, criticile formulate vizează o omisiune legislativă și, în consecință, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă. În ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 481 din 21 septembrie 2023 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7.
Prin Încheierea din 2 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.724/3/2020, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Victor Stan și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri privind calcularea drepturilor salariale pentru funcționarii publici cu statut special (polițiști).
8.
Prin Încheierea din 22 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.639/84/2019*, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Victor-Marcel Porumb și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri privind calcularea drepturilor salariale pentru funcționarii publici cu statut special (polițiști).
9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
nu reglementează diferențiat categoria polițiștilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de această normă juridică. Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcționari publici aflați în situații identice pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferențieri.
10.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
se arată, în prealabil, că nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului țin de statutul acestei profesii, care, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea,
art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, anterior modificării aduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018
pentru modificarea și completarea
privind Statutul polițistului, prevedea că drepturile salariale ale polițistului, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordinul ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare față de cele stabilite prin lege. Ordonatorul principal de credite a delegat această competență ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerul Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deși normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate și previzibilitate. Prin urmare, dispozițiile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
nu îi permit beneficiarului sporurilor să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să își reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se astfel
art. 1 alin. (4)
și
(5) ,
art. 31
și
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . Dispozițiile criticate, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale polițiștilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale polițiștilor se stabilesc numai prin lege. Se mai susține că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferențiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfășurată. Aceasta pentru că însuși
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
stabilește sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.
11.
În legătură cu dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
se arată că aceste prevederi legale nu fac nicio referire cu privire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensațiile și alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege ( Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice). Este cazul compensației de pericol deosebit, prevăzută pentru polițiști, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu exista nicio prevedere legală care să blocheze aplicarea acesteia. Compensația de pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislația de salarizare aplicabilă în 2010 și nu trebuie să se confunde cu suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2011, între care sporul de pericol deosebit prevăzut de
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , cu compensația de pericol deosebit introdusă prin
art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 . Aceasta, într-adevăr, face parte din salariul de funcție tocmai ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe țară. Așadar, construcția salariului de funcție și înghețarea acestuia în perioada de aplicare a
Legii-cadru nr. 284/2010
nu se confundă cu sporurile/compensațiile prevăzute de acest act normativ și care ar fi trebuit aplicate începând cu 1 ianuarie 2011.
12.
Prevederile
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
sunt discriminatorii, întrucât nu conțin în enumerare și funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Criteriul temporal al unor legi care nu s-au aplicat decât parțial, limitând unele drepturi salariale, sau acela al unor reglementări diferite în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, încalcă principiul egalității în drepturi, echității, egalității de tratament și al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcție și sporurile, iar altora nu, în condițiile în care cei cărora nu li se aplică au și coeficienții mai mici.
13.
Prevederile
art. 14 alin. (1) , în ceea ce privește sintagma „de până la“, și cele ale
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale pentru aceleași motive pentru care sunt contrare
Constituției
și prevederile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 . Astfel, începând cu
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituționale. De altfel, prin
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituționale. În final, se solicită Curții Constituționale să înlăture „dispozițiile neconstituționale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influență asupra salarizării polițiștilor“.
14.
Referitor la
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De exemplu, printr-un ordin clasificat, emis de ministru, s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaților din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajații din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiați față de angajații din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sau al inspectoratelor de poliție județene care desfășoară aceeași activitate și care, astfel, sunt discriminați. Cu alte cuvinte, pentru aceleași condiții de muncă, se stabilesc salarii diferențiate.
15.
Prevederile
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt contrare standardelor de calitate a legii, pentru următoarele motive: acest text legal stabilește o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituții publice. Dar, potrivit
art. 7 din Legea nr. 218/2002
privind organizarea și funcționarea Poliției Române și
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001
privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră reprezintă instituții publice și, ca atare, angajații acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Din cauza neclarității acestui text de lege, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaților celor două instituții publice anterior evocate. Cu toate acestea, chiar dacă aceștia ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare față de angajații din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unui criteriu obiectiv al diferențierii. În structurile polițienești, funcțiile în care se încadrează polițiștii sunt diferențiate după eșalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferențiere.
16.
În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul respectării obligatorii a legilor și se subliniază că previzibilitatea normativă este baza securității juridice, definită, la rândul ei, ca principiu și exigență a ordinii juridice, condiție a stabilității economice și sociale. Atât soluțiile judiciare pronunțate de instanțe, cât și administrația publică efectivă se încadrează conceptual în principiul determinat al previzibilității.
17.
Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textele normative criticate nu răspund exigențelor de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care trebuie să le îndeplinească legea și a căror respectare este obligatorie, în virtutea
art. 1 alin. (5) din Constituție . Soluția legislativă cuprinsă de
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 ,
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și cea cuprinsă de
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
nu oferă protecția raporturilor juridice ce se așteaptă din partea legiuitorului. În consecință, instanța opinează că reglementările în cauză pot conduce la un rezultat imprevizibil sau arbitrar, de natură să îi priveze pe cei interesați de protecția eficace a drepturilor lor, incompatibil cu principiul legalității.
18.
Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât statul se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul politicii salariale.
19.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
20.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
21.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
22.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , care au următorul conținut:
–
Articolul 21
Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.
...............................................................................................
Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
–
Articolul 1
alin. (5) din Legea nr. 285/2010 : „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în
Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“;
–
Articolul 38
alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
reglementează modul de aplicare în timp a legii, respectiv în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2018;
–
Articolul 14
alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 :
(1)
Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/ actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază.
[...]
(5)
Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“;
–
Articolul 23
din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 : „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.“.
23.
Dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
au fost abrogate prin
art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.
24.
De asemenea, prevederile
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
au fost abrogate prin dispozițiile
art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017 , însă, având în vedere cele reținute prin
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să soluționeze excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale.
25.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4)
și
(5)
privind separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 31 privind dreptul la informație și
art. 73 alin. (3) lit. j)
privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici. De asemenea, sunt invocate dispozițiile
art. 23 alin. (2) privind dreptul la muncă din Declarația Universală
a Drepturilor Omului.
26.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a mai analizat dispozițiile legale ce formează obiectul prezentei excepții prin raportare la critici de neconstituționalitate similare (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022,
Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, sau
Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024).
27.
Astfel, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , care instituie, în esență, reguli privind acordarea unui spor de până la 30% din salariul de bază pentru desfășurarea unor activități cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit, Curtea a reținut că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, aceste prevederi legale au fost abrogate prin
art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
28.
Din examinarea obiectului cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
(Dosarul Curții Constituționale nr. 2.990D/2021), Curtea observă că s-a solicitat acordarea sporului începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
erau în vigoare și aplicabile. Ca atare, așa cum a statuat Curtea prin
Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022 , precitată, paragraful 52, chiar dacă soluția legislativă consacrată prin
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
a fost preluată succesiv în legislația ulterioară, aceasta nu determină aplicarea actului normativ primar și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare. În aceste condiții, în mod similar cu soluția Curții Constituționale din
deciziile nr. 294 din 17 mai 2022
și
nr. 429 din 29 septembrie 2022 , precitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
este inadmisibilă.
29.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
formulată în raport cu
art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că reglementarea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și aceste norme juridice clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor
Constituției , Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar.
30.
Curtea a precizat că, din perspectiva tehnicii de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate.
31.
În continuare, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a observat că, în realitate, autorii excepției erau nemulțumiți de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Dar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
32.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, reținând că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform
art. 73 alin. (3) din Constituție , constituie obiectul de reglementare al legii organice.
33.
Referitor la dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , Curtea Constituțională a evocat jurisprudența sa anterioară reprezentată de
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 , care, în esență, aveau același conținut cu cele cuprinse în
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Curtea a reținut că, prin actul pe care este abilitat de
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
să îl emită, ordonatorul de credite nu se va rezuma doar la un act de aplicare a dispozițiilor
Legii-cadru nr. 284/2010 , ci va putea să le completeze, instituind condiții și criterii de acordare a compensației suplimentare față de cele stabilite prin această lege-cadru.
34.
Analizând dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 , Curtea a statuat că, deoarece prevăd că acordarea compensației de risc/pericol deosebit se face într-o marjă de până la 30%, calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, ordonatorul de credite are posibilitatea să stabilească în mod concret mărimea acestei compensații. Cu toate acestea, dispozițiile de lege analizate nu se referă la sporuri sau premii care au în vedere merite individuale concretizate în rezultate deosebite din punct de vedere cantitativ sau calitativ ale activității profesionale, ci se referă la condiții obiective de desfășurare a muncii, incidente în cazul unor categorii extinse de personal, astfel că stabilirea unor tratamente diferențiate între persoane care își desfășoară munca în aceleași condiții în funcție de rezultatele muncii nu intră în ipoteza normei de lege analizate. De altfel, un asemenea tratament ar contraveni principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de
art. 16 alin. (1) din Constituție .
35.
De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi invocată nicio eventuală diferențiere în funcție de nivelul de risc sau pericol al muncii pentru a justifica stabilirea unor noi criterii de către ordonatorul de credite, de vreme ce dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
precizează, în mod clar, că se referă la „munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit“, iar
alin. (2)
al aceluiași articol de lege circumscrie în mod clar sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.
36.
Prin urmare, Curtea a reținut că dispozițiile
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
generează incertitudine și neclaritate în privința aplicării dispozițiilor
alin. (1)
și
(2)
ale aceluiași articol de lege, categoriile de personal cuprinse în ipoteza normei neputând anticipa natura criteriilor și condițiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite și, în consecință, a constatat încălcarea exigențelor
art. 1 alin. (5) din Constituție .
37.
Curtea a mai reținut că libertatea ordonatorului de credite de a stabili în mod concret cuantumul compensației în marja prevăzută de lege nu se poate raporta decât la criteriile și condițiile stabilite de lege, așa cum, de altfel, statuează și
art. 3 lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 , potrivit căruia „drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii“.
38.
În condițiile în care prevederile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
au un conținut identic cu cel al normelor constatate deja ca fiind contrare
Constituției , prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , precitată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale.
39.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont că
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , mai sus citată, a fost pronunțată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezentele cauze, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
a devenit inadmisibilă.
40.
În acord cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate, prin care a fost admisă excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 mai 2020, paragraful 34, și
Decizia nr. 246 din 20 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 iulie 2021, paragraful 15).
41.
Referitor la criticile de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a observat că, pe de o parte, aceste dispoziții legale sunt clare și, pe de altă parte, criticile formulate aduc în discuție modalități de interpretare și aplicare a normelor. Așa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituțională, dacă în privința normei de referință, și anume
Constituția , Curtea este unica autoritate jurisdicțională ce are competența de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituționalitate este realizată de instanțele judecătorești, conform
art. 126 alin. (1) din Constituție .
42.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea.
43.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Victor Stan și alții, în Dosarul nr. 8.724/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Victor-Marcel Porumb și alții, în Dosarul nr. 1.639/84/2019* al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești.
3.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.